M-am tot gândit ce să pun în locul punctelor...şi aşa înglobez în lipsa omeniei, criza sau răul care dăunează fiecăruia.
Revenirea la preţuirea omeniei este facilitată de aprecierea lucrurilor mărunte sau mari care ne fac fericiţi. Căutarea sinelui pierdut sau rătăcit în puhoiul de informaţii pe care încercăm să le digerăm în grabă, de voie sau de nevoie, dar pe care doar le îndesăm forţat în noi fără să le şi sortăm, uneori pentru că nu avem cum, alteori pentru că ni se pare că nu avem timp, e aproape imposibilă.
Cumva e necesar să găsim o cale să ne oprim din iureşul ăsta nebunesc impus de aşa-zisa criză şi să înţelegem că doar nerenunţând la omenia din noi, putem aspira la o viaţă adevărată.
Politica şi politicienii eu recomand să fie scoase dintre preocupări, întotdeauna politicienii şi lumea lor sunt şi vor fi ceva premeditat lipsit de omenie, dar doldora de interese meschine şi accedere la putere fără scop pentru societate sau pentru om. Promisiunile politicienilor n-au nimic în comun cu neputinţa lor, nici cu putinţa lor, ci doar cu minciuna şi manipularea. Ei mint cu nesimţire şi manipulează cu convingerea că e necesar să o facă, dar ca acţiunile lor să ne facă impotenţi în viaţa pe care ne-o distrug e nevoie mai întâi să ne supună fricii, orice formă ar lua ea, să ne ameninţe, nu viaţa noastră, ci viaţa celor dragi nouă, siguranţa lor, într-atât încât supravieţuirea să devină etalon pentru noi toţi, iar trăirea vieţii să-şi piardă sensul.
O provocare la fericire în plină criză mondială capătă înţeles şi substanţă pentru oricine care ştie să facă deosebirea între o viaţă trăită şi compromisul la care obligă supravieţuirea.
Excesul de neomenie dăunează grav speciei noastre...
Carmen Bulubaşa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
scrie-mi parerea ta despre cele citite aici!