30 dec. 2012

Iudita, fratele Ioan, Buila si Santiago de Compostela

Ciudat se mai aranjeaza lucrurile uneori, acum, dupa intrarea intr-o Noua Era Vibrationala...

Mai intai  a fost in dupa-amiaza aceasta o emisiune, pe un post tv clujean, la care nu ma uit niciodata...

O emisiune de sarbatoare, in care am recunoscut-o pe Iudita, care a povestit pelerinajul sau fantastic din acest an, din Spania, de la Compostela.

Pot spune ca acum cateva luni am insotit-o zilnic cu gandul in temerara ei calatorie, incurajand-o, alaturi de multi altii, pe Facebook, pe pagina ei personala.

In urma cu cinci ani, la Rosia Montana, s-au intamplat in cele zece zile atatea lucruri miraculoase, incat toti cei prezenti am avut parte de schimbari extraordinare in vietile noastre.

Cu siguranta ca si Iudita imi da dreptate, desi poate ea ar spune ca si acel curs din Ungaria a fost decisiv pentru ea si orientarea ei noua spre pictura.

Cred ca pelerinajul din acest an a fost o noua borna in calatoria vietii sale...

M-am bucurat enorm ca am revazut-o, fie si la televizor, pentru ca  acea tabara cum nu cred sa mai existe alta, de la Rosia Montana, ne-a transformat...

Mi-e tare dor de ea, de Cristina care realizeaza si ea acum minunatii pe matase, de Anca si Eddy, ce incearca sa mute Apusenii langa piramidele mayase, de Bogdan Trentea si orele cazone de qi gong, de Cristi care se pare ca vrea sa atinga perfectiunea in dansul de salsa, de amica mea Iulia si de toti ceilalti oameni extraordinari...

Se pare ca visul nostru de salvare a Rosiei Montane va pieri, desi spiridusii aurului ne cereau in lacrimi acum cinci ani ajutorul...

E trist ca locul acela minunat va fi otravit cu cianura de afaceristi fara inima...

Mai apoi, in aceasta seara, l-am reintalnit pe calea televizorului, la emisiunea "In premiera", de la Antena 3, pe fratele Ioan, calugarul acela de pe plaiurile valcene, acum in varsta de 87 de ani, atat de intelept...

Probabil nu voi mai ajunge niciodata pe acele meleaguri, cat timp el va mai fi in viata, rugandu-se cu lacrimi fierbinti pentru bine nostru, al tuturora, acolo, la poalele Builei, langa padurea aceea fabuloasa, plina de vestigii neolitice, unde am experimentat pentru prima data ce inseamna ca timpul fizic sa se opreasca, iar in pozele facute in desisul padurii sa apara si entitati de lumina...


Ce loc minunat, atat de bine stiut de montaniarzi... Si ce bine ca turistii "de duminica" nu il cunosc, pentru a nu-l polua cu manele, gunoaie si gandurile lor negative...

Mi-as dori sa parcurg drumul din Spania, pana la Santiago de Compostela... Probabil ca o voi face in 2014, dar azi m-am decis ca este unul dintre visele realizabile... Asa ca deschizand acum emailul  de la Andy Szekely (pe care l-am cunoscut tot atunci, in urma cu cinci ani, la Rosia Montana), stiu ce voi trece in lista proiectelor pentru 2013: si pregatirea pentru drumul pe jos din 2014, din Spania...

Amicii mei care au fost in Peru si in Tibet sau India, Japonia sau China ma indeamna sa ma orientez spre acele locuri incarcate de spiritualitate, dar cred ca Asia si America de Sud vor mai astepta un pic...

Iudita este castigatoarea...

La multi ani, prieteni dragi de dincolo de curcubeu, sunt onorata ca v-am cunoscut!

Spor si lumina clara in suflete va doresc!





Promo Postare
Postarea Urmatoare

0 comentarii:

scrie-mi parerea ta despre cele citite aici!