13 dec. 2012

Mesaj pentru cititorii revistei “ROSTIRI”




Am terminat de curând de citit „Istoria Angliei” a lui André
Maurois. Şi acolo ca şi aici, multe omoruri, războaie, răscoale, deşi parcă un spirit mai ordonat şi ceva mai puţine invazii ca la noi.
M-am gândit - doar douăzeci de ani de la revoluţia care ne-a rupt
de un regim comunist de cincizeci de ani şi ne-a aruncat în altul, atât de puţin familiar!!
Ca perioadă istorică, douăzeci de ani este foarte puţin. În
douăzeci ani se naşte şi creşte un adolescent, se șlefuieşte un tânăr, adultul de mai târziu. Dar în cadrul istoriei o perioadă de douăzeci de ani este infimă, este aproape o fărâmă într-un car de secole, deşi, vorba ceea, un an din aceştia douăzeci poate aduce cât n-au adus alţi nouăsprezece la un loc!
Dar nu despre asta vreau să vorbesc şi nici să fac o analiză a
politicii sau economiei româneşti.
Eu vreau să vă vorbesc despre ceva mai simplu. S-au scurs
douăzeci de ani de când am schimbat un regim cu altul. De ce nu am ştiut să profităm de ocaziile pe care le-am avut, cine şi ce ne-a pus piedică, asta nu mai are rost să discutăm. Mi-e teamă că SUNTEM ÎN MIJLOCUL EVENIMENTELOR, al istoriei, şi NOI TOT CONTINUĂM SĂ NE COMPORTĂM CA PRIVITORI!!
Fraţilor, noi suntem cei care vor construi România cea frumoasă şi
organizată! Nu după model european, nu după model american, după zicale chinezeşti sau japoneze. Nu că nu le-aş aprecia, dar Noi vom construi România după model românesc. Avem în faţă şi în minte imaginea României aşa cum ar trebui să fie, aşa cum ne-o dorim cu toţii.
Cine ne-a făcut să credem că puterea asta nebănuită stă în mâna
altcuiva?... Noi, cei care trăim în secolul XXI şi am prins şi eclipsa, şi democraţia, şi capitalismul şi comunismul, din experienţă, amintiri sau povestiri, noi suntem cei care ... CONSTRUIM VIITORUL!
Nu vă faceţi iluzii: dacă cei care vor veni peste 100 de ani se vor
gândi la acest moment, ei se vor aştepta ca NOI să-l valorificăm şi să punem ţara asta pe roate, în direcţia dorită de toţi! Sau mă rog, de majoritatea sănătoasă la cap care visează bine pentru el, dar şi pentru ceilalţi. De la noi se vor aştepta să intrăm voioşi şi puternici în luptă, capabili să ne sacrificăm, pentru că ţara asta o vom lăsa moştenire fiinţelor cele mai dragi: copiii noştri!
Aşadar, nu vă minţiţi singuri. Puterea este în mâinile noastre, ale
celor născuţi în `84, `73 sau `90, nu a românilor pe care ni-i imaginăm peste ani, mai deştepţi şi mai încrezători, beneficiari ai unei educaţii care asigură nu numai cunoştinţele şi teoriile, ci şi încrederea în viitorul şi potenţialul nostru.
Dragii mei, dacă vor exista oameni binecuvântaţi sau blestemaţi,
după cum le-au fost faptele şi impactul asupra acestei ţări, aceştia suntem noi!!!
Sunteţi gata să le spunem copiilor noştri că am avut lucruri mai
importante de făcut în acest timp, când ţara arde şi are nevoie de tineri corecţi şi încrezători?! Că în acest timp mama şi tata munceau în Italia ca să-şi construiască o casă?... Sau că eraţi cu gândul la Insula Şerpilor, la Elodia, la războiul din Irak şi n-aţi observat că soarta vă scapă din mâini?...
Îi veţi privi în ochi şi le veţi spune: “ Da, tată, pe atunci aveam 20
de ani. Dar eram laş. Nu credeam că se poate schimba ceva. Credeam că ţara asta e blestemată pentru eternitate”. Nu e aşa!
Dacă voi credeţi că aţi putea spune asta, atunci închideţi
calculatorul şi vedeţi-vă de viaţa voastră! Eu n-am ce să vă spun, sigur nu mă înţelegeţi şi ar fi bine să încheiem discuţia înainte de a ne deveni nesuferiţi unul altuia.
Dar dacă mă înţelegeţi, şi vă e frică, la fel cum mi-e şi mie, că
pierdem momentul şi dup-aia o să ne văităm degeaba, atunci haideţi să facem ceva! Gânduri şi planuri mari, colosale, pentru o Românie idilică, ne-au oferit cei mari. Eu nu pot. N-am aşa ceva. Vă ofer planuri mici.
Absurd de simple, ridicol de inocente.
Nu lăsaţi viaţa să vă scape din mâini!... Nu uitaţi de educaţia
copiilor voştri! Nu lăsaţi pe nimeni să vă facă să vă simţiţi prost!! Dacă doi ani aţi fost bun pentru firmă şi după un proiect aţi dat-o-n bară, să ştiţi că NU în acel proiect stă toată valoarea voastră profesională sau omenească. Oricând vă puteţi ridica!
Susţineţi libertatea şi demnitatea umană. Libertate nu înseamnă
dezmăţ şi transformarea noastră în nişte fiinţe instinctuale, ca animalele.
N-am văzut zeci de documentare pe Discovery ca să vreau să fiu urs polar!! Nu, n-am uitat că omul, prin intelectul, motivaţiile şi Imaginaţia lui Creatoare este cea mai frumoasă din toate creaţiile lui Dumnezeu!
Ajutaţi-i pe cei care-şi caută dreptatea. Mâine veţi fi Voi în locul
lor. Încurajaţi-i pe cei slabi şi săraci, dar nu le permiteţi să cadă în
depresia omului pasiv care-şi aşteaptă până la moarte salvatorul. Nu vă lăsaţi pradă iluziilor! România nu se construieşte într-o zi, de câtre un suveran super-potent care ne îndrumă, ghidează şi penalizează pe noi, supuşii lui. Ea se construieşte prin efortul nostru susţinut, al tuturor, de-a lungul unui timp îndelungat în care roadele nu se arată atât de repede, dar încrederea creşte pe măsură ce munca se înteţeşte.
Profeţi mincinoşi au fost şi se vor mai ridica. Oameni care se
străduiesc să critice deşi n-au făcut nimic în viaţa lor, oameni care vor să descurajeze pentru că totul le-a fost dat de-a gata şi nu ştiu cum este să te lupţi pentru viaţa ta! Oameni care dintr-o privire şi-un cuvânt sceptic încearcă să distrugă energii şi tot entuaziasmul! Nu vă lăsaţi pradă lor!...
Nimeni nu vă poate lua imensa putere dacă voi n-o daţi! Speraţi. Iubiţi.
Aveţi dreptul să credeţi în mai bine.
De aceea vreau să-i felicit pe cei care, din interes sau puţină
conştiinţă naţională, sprijină educaţia tinerilor, în orice mod ar face-o.
Am respect pentru profesorii care încă îşi fac meseria cu dăruire şi
profesionalism, deşi media i-a transformat în clovni cerşetori şi mai nou, în incompetenţi. Îi felicit pe cei care au o afacere şi nu se feresc să recunoască „ Sunt român! Produsele mele vin din România!”. Îi susţin pe toţi cei care-şi caută dreptatea şi fericirea fără să dea în cap la altul.
Legea Compensaţiei Universale ne-a învăţat că bâta cu care vom
lovi noi azi se va întoarce mâine ca să ne cunoască dintr-o altă postură! Îi felicit pe cei care trăiesc în România de azi, văd ce se doreşte să ni se arate şi nu-şi pierd speranţa. Îi felicit pe cei care iubesc, pe cei care se roagă, pe cei care şi-au păstrat umanitatea.
Nimeni nu este perfect. Nici un popor, nici o ţară, nici o religie. Cu
toţii avem greşelile şi păcatele noastre. Dar atâta timp cât ne străduim ca viitorul să fie bun – pentru toţi, pentru ceilalţi, nu numai pentru noi, VA FI BINE!
Auzim tot, zi de zi, de criminali, violatori, hoţi la drumul mare.
La toţi li se spune „români” pentru că trăiesc în România. Poate de aceea ne e aşa frică să ne asociem, să ne încredem în ceilalţi, să ne lăsăm în mâna colectivităţii. Ne gândim: „ Dacă ăsta o fi unul din hoţii sau criminalii, trădătorii de la ora 5?...”
N-avem altă descriere a lor decât că sunt români, că trăiesc undeva
în România, aşa că ... cum putem şti cu-adevărat?...
Poate de aceea ne-am pierdut încrederea în noi ca naţie, ca
posibilităţi. Nu, dragii mei, Românii nu sunt aceştia! Aveţi încredere unul în celălalt! România suntem noi!
Nu vreau să se întâmple o calamitate ca românii să-şi dea adevărata valoare a unităţii şi solidarităţii lor. Nu vreau ca lumea să aibă nevoie de sacrificii şi din nou, trupurile româneşti care au binecuvântat pământurile astea cu energiile lor, să le ofere! Nu vreau s-aştept ca românul să moară pentru neamţ, francez sau japonez! Nu vreau să moară nimeni, nicăieri.
Nu vreau ca naţiunea română să primească medalii postum pentru vitejia şi dăruirea ei faţă de neamul omenesc!
Vreau să trăim acum, să fim fericiţi şi mulţumiţi în ţara
noastră. Fiecare poate face ceva şi când ai posibilitatea să faci bine
şi nu-l faci este ca şi cum ai face rău. Nu vă pierdeţi speranţa! Nu
degeaba se întâmplă toate!
Undeva un rol avem fiecare.

Daniela Constantinescu
Promo Postare
Postarea Urmatoare