1 feb. 2013

"Usturoi", un film independent marca Groparu, despre toleranta romano-rroma

"Usturoi", creatia cinematografica a lui Radu Bazavan, supranumit pe internet si "Groparu",  doreste sa ne propuna o abordare originala despre toleranta.
Ca este vorba de un ardelean nici nu mai trebuie sa ne mire... Am vazut cu totii reportajele ingrozitoare realizate in acea zona a tarii, in comunitatea rromilor saraci...

Ma bucur ca o persoana incearca sa priveasca lucrurile intr-o atmosfera amuzanta, din videoclipul de prezentare aduce mult cu filmele lui Kusturita.

Un film de autor ce militeaza pentru intelegerea intre rromi si romani... Si invers...

Se pare ca numarul 12 ma urmareste in continuare, deoarece iata ca unul dintre cele doua personaje are varsta  tocmai de 12 ani si, cu ajutorul mintii, m-am teleportat in trecut, cand aveam si eu aceeasi varsta si locuiam intr-un cartier saracacios al Bucurestiului.

Un colt de lume cu reguli proprii, din care puteam evada cu ajutorul fanteziei...

Aveam in grupul nostru si doi frati de etnie rroma, dintr-o familie de muzicanti cu vreo 13 copii. Aveau o bunica ce vindea "bomboane agricole" la cornete de ziar, destul de fioroasa pentru a aduce cu o vrajitoare din cartile de povesti.

Imi aduc aminte ca pe strada mai locuia si fiica unui ofiter, tot cam de varsta noastra, care a primit o bataie zdravana intr-o zi pentru ca... "s-a jucat cu tiganii!". De atunci uraste rromii... Acum e doctorita si ma gandesc cum oare ii trateaza pe cei din aceasta etnie...

Noi, ceilalti, nu aveam prejudecati din astea...

Mai zicea uneori mama, seara, cand ma intorceam de la joaca, rupta de oboseala: "Aoleu, iar ai mancat de la tigani!", cand mai capatam si noi cu generozitate de la parintii Tabitei si ai fratelui ei, colegi de gasca cu noi, cate ceva din imensa oala in care se pregateau bucatele zilnice pentru numeroasa familie... dar atat... Oricum, mancarea era tare buna si aburinda, mai ales infometati cum eram noi in cursul zilei, cand parintii nostri, ai romanilor, erau la lucru...

Aveau si un cal, gazduit in garaj, animal pe care nu il scoteau aproape niciodata din curte... Locuinta o cumparasera de la niste evrei care reusisera sa scape din Romania ceausista si, familia rroma nu prea se impaca, recunosc,  cu "facilitatile" de Capitala, ei, cei sositi dintr-o comuna ialomiteana...

Fiind un soi de lidera a grupului de prieteni, in fiecare vacanta de vara pregateam cate un spectacol... de teatru... Ei erau actori, eu mai mult regizoare... Cu costume, cu repetitii, cu invitatii, prajiturele si "lapte de pasare", cu suc...

Ca sa facem bani pentru spectacol, mergeam la cules de tei pe strazile alaturate si le vindeam pe nimic vecinilor... Plus vandutul de sticle goale din pod... Banutii adunati ii dadeam bunicii unei fete din grup, mamaia Elena ne pregatea festinul, cat timp noi faceam repetitii in foisor. Pentru ca da, aveam o curte cu foisor, care in ziua "Z" se transforma in scena...

Si veneau si dintre fratii prietenilor rromi, cantam si la chitara (de care eram tare mandra pentru ca mi-o cumparasem din banii "de sorcovit"), era tare frumos... chiar daca era lagar comunist... chiar daca eram din familii sarace si nu mergeam vara prin tot soiul de vacante, la munte sau la  mare, ci ramaneam in cartierul nostru muncitoresc...

Asa ca sustin din tot sufletul un film propus de cineva care lupta pentru toleranta... si pentru intoarcerea la seninatatea copilariei, cand nu faceam diferente de etnie, intre oameni, nu separam lucrurile pe caprarii... si eram FERICITI pur si simplu...






Reintorcandu-ma acum in epoca actuala, anul trecut am fost la un seminar, desfasurat sub egida Consiliului Europei, in care s-au discutat pe larg problemele discriminarii rromilor. Mi-au dat si un soi de atestat  de participare la evenimentul asta...

Familia mea s-a uitat nitel stramb cand le-am zis ca ma duc la un asa workshop... Nu pricepeau ce sa caut eu acolo, printre "tigani"... Discutie "de adulti" imbacsita de prejudecati...

Prejudecati au existat si la seminar... Din partea cealalta, la adresa romanilor...

Dar daca nu dialogam, cum le-am putea elimina?



Eu zic ca totul porneste din copilarie... De la educatie... Iar daca cineva, supranumit chiar "Groparu", vrea sa ingroape o prejudecata realizand un film spumos, despre o prietenie imposibila (pentru multi dintre cei care gandesc cu mintea din 2013), eu nu pot decat sa ma alaturi acestui demers generos.


Rog si ONG-urile de rromi sau pe acelea care se preocupa de problemele rromilor inscrise pe pagina mea de Facebook sa dea like si sa  promoveze si ei acest film independent, de autor...

Intotdeauna lucrurile fabuloase, de suflet, au destul de putina legatura cu banii. Cel putin in prima faza...
Promo Postare
Postarea Urmatoare

0 comentarii:

scrie-mi parerea ta despre cele citite aici!