20 nov. 2013

O poveste cu vikingi si electrocasnice Bosch, spusa in prag de Black Friday



Eyvindur lua placa de calcat si greutatea de sticla fina pe care barbatul ei, viteazul Gunnar, i le adusese in dar din ultima expeditie de razboi...



Hainele, temeinic spalate, tocmai se zvantasera la soarele din fata fermei si asteptau cuminti sa fie asezate, una cate una, pe placa netezita din os de balena, pe care erau gravate tainice simboluri magice...

Si nu erau vesminte putine... Ca orice respectabila nevasta de viking, Eyvindur purta peste furoul de bumbac rochii de lana, acoperite la randul lor cu o panza fina, viu colorata, prinsa iscusit cu frumoasele catarame de fier.



Cateva asemenea furouri si rochii, plus bucati mari de  tesatura subtire, stateau acum gramada in coltul odaii, alaturi de camasile lungi, de imbracat pe piele, de tunicile de lana si de pantalonii, pana la genunchi ai lui Gunnar... Plus camasutele baietilor ei, Bjarni si Refur, de care nici nu mai trebuie amintit...

Toate urmau sa fie netezite frumos, pana ce orice cuta disparea, pentru ca asta era misiunea ei: asa cum Gunnar facea acte de vitejie in lupta, ea trebuia sa fie o razboinica desavarsita in razboiul cu treburile gospodariei.


Orice femeie din neamul din Nord stia asta... Armele ei nu erau sabia, sulita, arcul sau toporul, ci cazanul de pus pe pirostrii, tepusele de fier pentru carne, tigaia, dar si vasele de lemn, lingurile si recipientele din corn de vanat...



Cainii englezi si franci zic despre ei ca sunt neam de oameni ce nu pun pret pe curatenie si pe vesmintele curate, dar Evyndur stie ca zic asa doar din rautate si pentru ca se tem de atacurile vitejilor vikingi...

Cum ar fi sa intre neinfricatii fii din Nord cu hainele murdare si mototolite in Walhalla, locul de odihna de dupa trecerea la cele vesnice al neinfricatilor eroi?...

Cat de mult iubeste ea darul pe care barbatul ei i l-a facut! Multe femei din sat o invidiaza pentru placa de netezit imbracamintea, daruita de Gunnar, in semn de mare respect... Chiar e o nevasta fericita, desi sta cu inima cat un purice pana ce el revine din incursiunile sale de peste mare... Uneori si-ar dori sa stea mai mult pe acasa, sa se ocupe de agricultura sau doar de vanatoare, dar cum ai  putea sa schimbi destinul unui razboinic?

Fiul lor cel mare, Refur, nici nu a implinit inca 13 ani si viseaza deja de pe-acum la ziua cand va ajunge si el erou in luptele cu francii... Se antreneaza zi de zi in crangul din apropiere, cu armele vechi ale tatalui sau... Noaptea, doarme alaturi cu toporul, cutitul lung si coiful metalic...


Luata cu gandurile si trebaluiala prin odaie si ograda, timpul s-a depanat iute, precum firul de lana tocmai tors, iar soarele s-a ascuns in lacasul lui din ceruri...

Seara aceasta este speciala pentru Evyndur... Urmeaza sa ghiceasca ce urmeaza sa aduca viitorul familiei ei...

Dupa ce indeplini ritualul stravechi, aruncand frunzele acelea speciale in focul sacru, il ruga cu umilinta pe zeul Freyr sa ii binecuvanteze casa, familia si intreg neamul, iar pe Loki sa o ajute sa calatoreasca in viitor...

Un fum gros cuprinse incaperea si deodata usa fermei se deschise larg, lovindu-se de perete, lasand un curent de gheata sa se strecoare inauntru, invaluind-o incet...

Flacarile incepura un dans frenetic in fata ochilor sai, mladiindu-se asemenea unor serpi rosietici, iar Eyvindur simti ca e sorbita de valvataia de foc...

Inchise ochii si se lasa in mainile maritului Loki, zeul focului, magiei si metamorfozei... Totul era rosu... foarte rosu... precum panza pe care tocmai o netezise pe placa din os de balena, inainte de apusul soarelui...

Se rotea parca tot mai tare, mai tare, pana cand, dupa o vreme, urma brusc LINISTEA... O liniste nefireasca...

Deschise ochii cu multa prudenta si nu-si putu stapani un strigat de uimire! Unde ajunsese?... In loc de ferma ei spatioasa, mirosind a lemn si a sare marina, era intr-o odaie relativ mica, cu peretii albi si cu o podea ciudata, facuta nu din pamant, ci dintr-un material necunoscut, ce parea sa fie piatra, dar ce piatra e colorata asa? Si cum oare erau desenate modelele acelea pe lespezile mici ce acopereau solul?

Cand se uita mai cu atentie in jur, zari langa un perete un vraf de straie, asa cum adusese si ea in acea dimineata de pe gardul fermei, doar ca acestea erau mult mai viu colorate si nu pareau a fi din lana, ci din materiale lucioase, stralucitoare, necunoscute in satul ei viking... Sa fi fost oare aduse de peste tari si mari, de comerciantii arabi? Si-ar fi dorit si ea o rochie din materiale ca acelea... Sigur ar fi fost cea mai frumoasa nevasta de razboinic din neamul ei si toti ar fi invidia-o pentru vesmantul nemaivazut!

Un soi de masa ciudata, ingusta, cu o tablie colorata in negru si rosu, ii atrase privirea ca un magnet.




Langa ea se afla un obiect extrem de interesant, in aceleasi culori... Semana cu un ciocan, desi nu putea fi asemuit deloc cu cel al lui Thor! Sa fi fost o arma pe care oamenii din viitor o foloseau in bataliile lor? Pana si masuta aia semana cu un scut, daca iti puneai putin mintea la contributie ca sa ii afli utilizarea.


Se apropie de obiectul-cap de ciocan si isi dadu seama ca este fierbinte... Pe masa se afla o bucata de tesatura cusuta intr-un fel nemaivazut pana atunci de ea... Parea a fi o tunica fara maneci de culoarea algelor marine...

Realiza ca se afla intr-o locuinta din viitor, iar obiectul acela mai mic nu este o arma sofisticata, ci... o unealta de presat cutele de pe haina jilava de pe masa...Intui ca straniile obiecte folosesc la calcat vesmintele, la fel cum folosea si ea placa din os de balena si greutatea de sticla pentru straiele lor vikinge...

Era un semn ca si in viitor oamenii se vor ingriji de tinuta lor, asa cum o faceau si cei din neamul ei nordic, pentru ca, la vreme de razboi sau in timpurile mai linistite, la ospete sau la incinerarile celor ce urmau sa plece Dincolo, in Walhalla, pe rugurile plutitoare, calauziti de Walkiri, falnicii urmasi ai lui Thor se aratau curati si frumos invesmantati in lumina blanda a soarelui din nord...

Privi la inscriptia de pe masuta ciudata

 PRODUSE ELECTROCASNICE


Nu stia semnificatia acelor semne de culoare rosie si albastra, dar cu siguranta erau legate de vreo magie speciala a locului... Pareau rune, desi nu era sigura de asta... Poate asa era invocat Loki aici, in acest timp si loc, cine stie?

Lua obiectul mai mic, mult mai usor decat ar fi crezut, si il trecu lin peste tunica fara maneci intinsa pe masa aceea ciudata neagra-rosietica...

Toate incretiturile materialului disparura prin magie, fara niciun efort din partea ei, fara a trebui sa il mentina intr-un singur loc, pana ce greutatea (deloc mare) a obiectului fermecat sa poata sa netezeasca vesmantul...

Asa ceva i-ar trebui si ei... Cum se numeste obiectul acesta mic? 
In mintea ei auzi, de nu se stie, unde un cuvant: BOSCH ... Probabil asa se chema zeul la care oamenii din viitor se vor ruga... 

Si masuta si obiectul-cap de ciocan aveau pe ele un desen ciudat, alaturat runelor  acelea misterioase:


Probabil faceau parte dintr-un un descantec special, destinat a  revarsa energii magice asupra vesmintelor acestora bizare, iar aceia ce le vor purta sa fie aparati de armele dusmane, fie ele vazute si nevazute, sa fie admirati de lumea intreaga, iar purtatorii lor sa se faleasca cu portul stralucitor.

Stia si ea prea bine cum poate sa te schimbe purtatul unei haine frumoase, bine netezite si mirosind a curat, chiar de venea din trecut... Si in batalie parca pornesti altfel la atac, daca ai niste vesminte bune pe tine si nu esti invesmantat cu niste lucruri zdrentuite, fie ele si acoperite de armura grea din zale de metal...


Si cand te gandesti ca unii arabi, cum a fost Ahmad ibn Fadlan acela, au indraznit sa scrie despre neamul ei ca vikingii sunt niste salbatici care umbla tot timpul murdari, cu barbile si parul incalcit, iar hainele lor sunt simple panze ponosite, nespalate, care mai mult ii descopera, decat ii acopera!

Ar trebui sa vina se le intrebe pe ele, nevestele razboinicilor, cat muncesc prin gospodarie, pentru a-si tine barbatii mereu ingrijiti, cu cata atentie le pregatesc straiele atunci cand pleaca la vreun razboi...

In ce-o priveste pe ea, daca il intalnea pe tarm (daca ar fi naufragiat cumva la ei in fiord), sigur ii zdrobea capatana cu placa din os de balena, cat era el  Ahmad ibn Fadlan de mare diplomat! Tot un spurcat ramanea! Si mincinos cat cuprinde! Ar fi vazut el cat de apriga e o nevasta de viking jignita!

Ce si-ar dori si ea o masuta din asta  si o greutate fierbinte de netezit hainele!!! Oare daca il roaga pe Gunnar sa le ia ca prada de razboi, in cazul in care ar putea ajunge vreodata in locul acela din viitor, ar face-o pentru ea?

Incerca sa memoreze simbolurile gravate pe cele doua obiecte, cand, deodata, auzi un zgomot undeva, in spatele ei...

Se intoarse iute, dar aluneca pe podeaua necunoscuta si, in cadere, avu iar sentimentul ca este absorbita intr-un vartej de ape, iar curentul o duce departe, departe, tot mai in trecut...

Cand deschise din nou ochii, zari figura ingrijorata a barbatului ei, Gunnar, ce incerca din rasputeri sa o faca sa isi vina in simtiri...


Ametita inca, se ridica in coate si, in timp ce se sprijinea de peretele de lemn il intreba soptit:

- Ce inseamna "Bosch"?

- Imi aduci si mie o placa de calcat ca o masa subtire si o greutate Bosch precum un cap de ciocan Thor din urmatorul tau raid de cucerire?

Gunnar o privi chioras, isi scarpina ganditor barba rosietica de viking si rosti pe un ton baritonal:

- Ce patisi femeie? Se pare ca zeul Loki ti-a cam zdruncinat mintile! Mai lasa vrajitoriile alea, ca norocul ni-l mai facem si noi singuri, cu sabia in lupta dreapta, nu doar cu magii femeiesti!  Ia, mai bine ridica-te si ada-mi iute o pereche curata de pantaloni, ca astia s-or udat de tot, cand am dus corabia de lupta in fiord, la loc ferit, pentru ca tocmai ce a inceput o  furtuna apriga pe-afara!

Eyvindur dadu sa se scoale in picioare cand...

- La semnalul meu te vei trezi... 3..2..1... Deschide ochii!

Incet-incet, inca ametita, am ascultat comanda si, confuza inca, am zarit-o in fata mea pe Simona...

Zambea bland...

- Ei, cum a fost regresia in viata anterioara? ma intreba ea cu glas incet...

- Sa zicem ca.. bine... Doar ca am facut o calatorie in prezent, pornind din trecut... ii raspunsei tulburata.

- Ce ti-a placut cel mai mult acolo? Sau mai bine spus AICI?

Sincer? Scandura si fierul de calcat Bosch, modelele noi, atat de smechere incat fac minuni cu hainele, indiferent cat de botite ar fi ele..... Vreau si eu sa mi le cumpar! Vreau sa arat PERFECT si stiu ca ele ma vor ajuta! zisei cu voce plangareata...

Simona isi puse mainile in cap si zise exasperata:

- Of, of, of! Black Friday asta te-a hipnotizat mai bine decat o voi putea face eu vreodata!!! Eu vreau sa te ajut sa vezi ce ai fost intr-o viata anterioara, iar tie tot la cumparaturi si moda iti sta gandul???....  Bosch, pe bune? Hai, spune repede, pe ce site le gasim vineri? Fug sa aduc laptopul!





- articol scris pentru SuperBlog 2013 - etapa a 23-a;
- surse info si foto: hurstwic.org  si wikipedia.org.
Promo Postare
Postarea Urmatoare

0 comentarii:

scrie-mi parerea ta despre cele citite aici!