29 nov. 2013

SuperBlog - competitia-scoala in care am invatat alfabetul blogosferic

Tocmai ce se sfarsise anul 2008, un an fantastic pentru mine, in care am calatorit cat pentru o viata intreaga.

Revenisem din nou la calculatorul meu cel drag, incarcata cu imagini, sentimente, amintiri, dupa ce fusesem luni bune un soi de cronicar al grupului meu de prieteni, constituiti intr-un club extrem de interesant, cu sediul undeva, prin inima Bucurestiului...

Dar un nou an incepea, iar visul mult prea frumos se sfarsise...

Intr-una din serile geroase de ianuarie, exasperata de minciunile indrugate de politicienii de toate culorile spectrului politic pe la televizor, incercam sa gasesc ceva interesant de citit pe net si nu reuseam sa depistez mai nimic...



Si atunci, asa cum fac de obicei cand imi doresc foarte tare ceva, am decis ca nu exista alta cale de lupta contra plictiselii decat de a-mi crea singura textele interesante de citit.



Doar ca eu eram mai mult cu fotografiatul si tinerea in functiune a unui site (blog personal nu aveam pe atunci, doar niste forumuri profesionale juridice, probabil tare plicticoase pentru internautii de rand)...



Facebook nu era inca un cuvant comun, asa ca am hotarat sa imi creez o retea pe ning.com gratuita, sa dau un anunt pe bestjobs.ro gratuit in care sa spun ca sunt in cautare de voluntari talentati la scris si in cateva zile aveam deja formata o echipa de vreo 8 oameni exceptionali cu ajutorul carora am pus pe picioare acea retea...



I-am ales dupa niste teste extrem de dure, pentru ca sunt de parere ca viata e prea scurta pentru a te inconjura de oameni mediocri, de la care nu ai ce invata, ba mai mult, care te pot trage in jos. 



Unii aveau bloguri personale, dar nu aveau acel feed back pe care l-au gasit pe reteaua noastra...
Vreme de doi ani si jumatate cat a durat nebunia frumoasa intitulata Rostiri, nu am avut vreme sa ma plictisesc absolut nicio secunda...



Am reusit sa punem pe picioare si o revista electronica, inregistrata la Biblioteca Nationala, unii dintre noi ne-am si cunoscut, altii am ramas la stadiul de colaboratori doar prin internet...








Totul a fost grozav, cat reteaua de pe ning.com a fost gratuita. La momentul cand americanii ne-au cerut bani pentru a functiona mai departe (deja avea peste 1000 de membri-comentatori inscrisi), lucrurile au scapat de sub control...



Probabil ca pot crea o retea sau un site, pot scrie pe un blog, le pot optimiza cum se cuvine, dar nu ma pricep sa gasesc sponsori.
Cei mai activi membri ai retelei au inceput sa simta si ei tot mai mult efectele crizei si au lasat pe planul secund activitatea,  Facebook luase deja avant, premiile pe care le acordam din banii mei, precum si abonamentul pe care l-am platit eu si o partenera de retea pentru 2011, pareau sa nu aiba efectul scontat, desi eram pozitionati relativ bine pe Google, luptandu-ne de la egal la egal cu granzii momentului.



Unii dintre aceia ce scriau articole voluntar au inceput sa imi ceara bani si, la refuzul meu direct de a-i plati pentru o activitate la care ne inhamasem toti voluntar, au plecat si s-au facut bloggeri in sensul termenului de acum... Pe  alti vreo 2-3 i-am dat chiar eu afara si acum sunt nume in blogosfera...



In final, desi gasisem niste oameni dispusi sa ma ajute sa mai tin reteau functionala inca un an-doi (abonamentul era de cateva sute de dolari anual), am renuntat si am decis sa intru si eu in misterioasa Blogosfera.



Nu stiam prea bine ce inseamna asta, credeam ca bloggeri de top sunt talentati si, mai ales, dornici sa impartaseasca din cunostintele lor si altora. Suprema naivitate! Lucrurile erau mult mai dure decat se vedeau de pe margine.



Atunci am auzit si prima data ca exista o competitie denumita SuperBlog, dar fiind luna noiembrie a anului trecut, am amanat participarea pentru anul  2013.



M-am gandit ca un concurs de articole ar fi tocmai ce imi trebuie pentru a deveni blogger in adevaratul sens al cuvantului, pentru a invata, dar se pare ca nu am ales tabara cea mai nimerita. Sau poate ca da...



Nu am invatat mai nimic despre cum se scrie un advertorial de pe platforma unde m-am inscris, dar am aflat in schimb ceva mult mai important si mai trist: Blogosfera este reprezentarea fidela a Lumii in care traim, cu tot ce are ea mai bun, dar si mai urat... Prietenie, dar si dusmanie, minciuna si adevar, grupuri care se lupta surd intre ele pentru puterea de a influenta bloggerii mai mici, a le spala creierele uneori, Zeul Ban atotstapanitor, am aflat de lupta acerba pentru sponsorizari, am experimentat concret ce se intampla daca, la un moment dat nu esti de-al unora sau de-al altora... daca pur si simplu cazi in dizgratie...

Nu regret cele intamplate, pentru ca au fost lectii de viata 2.0 prin care trebuia sa trec pentru a ma imuniza si a nu imi mai pasa de aceia care nu merita.

Doar ca veneam de pe o retea unde oamenii comunicau intre ei pornind de la niste pasiuni comune, impartaseau si altora din stiinta lor intr-un domeniu sau altul, iar acum picasem intr-o lume in care daca nu erai prieten cu cine trebuia nu existai sau erai luat la pietre virtuale...


Pentru mine, competitia SuperBlog 2013 a fost prilejul excelent de a putea sa fac parte dintr-un grup de oameni animati in primul rand de pasiune pentru scris (nu de castigul banesc imediat)... 

De inscris s-au inscris multi in competitie, au ramas doar aceia cu adevarat seriosi, talentati, care pe blog, probabil, se pot exprima asa cum nu o pot face offline, prin viu grai.

Dupa un an de activare in blogosfera romaneasca, este pentru prima data cand pot spune ca ma simt confortabil aici, chiar daca nu este vorba de o colaborare in adevaratul sens al cuvantului, ci mai mult de una tacita, in ceea ce ma priveste.

Nu am intervenit in discutiile de pe Facebook, pentru ca nu am inca incredere suficienta in aceia ce scriu acolo, dar am urmarit zilnic activitatea de la grupul special constituit.



O colaborare reala pot spuneca am cu Marius Calugaru (Blogatu), castigator al locului 2 in anul 2008 la Superblog, dupa cum am aflat ulterior. Fiind tot Balanta, ca si mine, probabil ca am gasit un limbaj comun, pe care nu il am cu alti bloggeri, nu ma mai tem de atacuri incorecte in online, asa cum ii cred in stare pe multi dintre aceia de pe platforma unde m-am inscris prima oara si care ar face orice pentru a avea un trafic mai mare pe blogul lor.



Recunosc, am multi prieteni talentati cu bloguri, dar care nu vor sa faca parte din nucleul Blogosferei, deoarece nu le plac luptele de culise. Le detesta asa cum le detest si eu. Doar ca eu am ales sa raman. Pentru ca mai exista si insule de bine, nu doar un ocean intunecat.



Sincer, aici, pe SuperBlog am simtit in aceste ultime doua luni ca sunt la scoala, am invatat o gramada de lucruri despre cum se scrie un articol, dar mai ales despre cum noteaza un sponsor sau altul o postare (lucru ce nu s-a intamplat nici cand am castigat premii cu advertorialele mele sau, din contra, am pierdut, desi consideram articolul meu cel mai bun!).



Cel mai mult mi-a placut pe Superblog ca nu am mai stat cu teama ca unul sau altul imi vor fura ideile originale din postarile mele, ceea ce este mare lucru.



Daca ma gandesc bine, topul Zelist a fost mereu important pentru mine si ma bucur ca exista un parteneriat intre Superblog si zelist.ro, in calitate de partener in cadrul acestei competitii deja prestigioase, ce se axeaza foarte mult pe creativitate.





Sunt convinsa ca dupa ce acest concurs se va sfarsi, voi fi in masura sa scriu orice, oricat si in orice maniera pe blog. Probele diverse au fost si niste exercitii excelente in acest sens.



Acum, mi-am facut deja o parerea despre ceea ce vor sponsorii de la un blogger si voi actiona in consecinta in advertorialele pe care le voi scrie de acum inainte pentru Blogawards.ro.



Sunt doar putin dezamagita ca am pierdut startul si ca, din cauza unor probleme personale extrem de grave, nu am putut sa scriu asa cum mi-as fi dorit, dar o voi face la editiile urmatoare, mai mult ca sigur. Vizam locul 15 la finalul competitiei de fata, dar consider ca locul pe care il ocup in prezent este corect.



Uneori este bine si la jumatatea clasamentului. Este si asta o lectie: a acceptarii ca exista intotdeauna oameni mai buni decat tine. Uneori este chiar odihnitor sa nu fii printre primii. Important este sa nu ramai acolo multa vreme, sa inveti sa lupti pentru a reveni in plutonul fruntas.



Multumesc Superblog pentru cursul de invatare accelerata de scriere a unei postari valoroase pe un blog, multumesc celorlalti concurenti integralisti, care s-au dovedit parteneri de drum seriosi, ce m-au determinat si pe mine sa imi gasesc resurse interioare in momentele in care, poate, as fi vrut sa renunt (sau mi se spunea de catre altii sa renunt!).



- articol scris pentru Superblog 2013 – etapa a 27-a!






Promo Postare
Postarea Urmatoare

0 comentarii:

scrie-mi parerea ta despre cele citite aici!