1 nov. 2013

Un zbor neasteptat cu Toyota Hibrid in Bucegi

Ziua cea mare a sosit...






Bijuteria noastra pe patru roti, hibrid de varf tehnologic, rezultatul incrucisarii unor tipuri performante de autovehicule, detinatoarea unor super-puteri in materie de propulsie, cu un motor termic si unul electric, a sosit in aceasta saptamana si urmeaza sa ii facem botezul rutier printr-o iesire in afara Bucurestiului...

"Botezul" bisericesc deja i l-am facut, pentru ca, dupa cum se stie, in vremurile noastre se binecuvanteaza orice... chiar si lucrurile (aparent) neinsufletite... Cu un simt al umorului pe care eu il pricep uneori mai greu, Cristi i-a ales un nume ce m-a lasat masca: Miftode!

Ziceti si voi acum... cum poate cineva sa aleaga pentru o superba Toyota de ultima generatie un asemenea nume (neaos romanesc, zice Cristi!)????

Ne imbarcam asadar in zori, plini de voie buna, in masinuta argintie ce toarce precum o felina, fericita si ea ca urmeaza sa participe la o expeditie neasteptata in necunoscut... 

Pare constienta de valoarea sa, sfidandu-i pe aceia care, pe drum, o privesc chioras, ca pe o strutocamila... Dar ce stiu ei! 

In definitiv si calul lui Harap Alb parea o biata martoaga, pana cand i-a dat voinicul din poveste jaratecul ala sa-l ingurgiteze... 

Avem de gand sa mergem pana in Busteni, eu si Cristi, cu noua Auris Touring Sports Hibrid, dupa care sa schimbam calatoria cu Toyota pe un urcus cu  telecabina, pana la cabana Babele si, mai apoi, sa inaintam pe jos spre acea zona misterioasa de care a inceput sa se vorbeasca si sa se scrie tot mai mult in ultima vreme...



Soseaua este libera, asa ca ne apropiem vertiginos de munti, lasand in urma din ce in ce mai multi kilometri...

Miftode, prietenul noastru dublu motorizat parca zboara, atat de puternic este... Ehe, nici nu stie Harap Alb ce a pierdut!!!

Cantam vechi cantece de drumetie si ne pregatim sufleteste de intalnirea de gradul 4 cu entitatile unei lumi paralele...

 Nu as putea spune de ce, dar suntem siguri ca vom parte de o experienta de neuitat in acest weekend de inceput de septembrie 2013...

Sambata aceasta a inceput sub auspicii mai mult decat favorabile, daca ma gandesc doar la micutul amanunt ca testam pentru prima oara la drum lung acest model superb de Toyota si, primele noastre impresii despre Miftode al nostru sunt deja excelente...

Nici nu ne-am dat seama cand am ajuns in Busteni... Parcam masina la locul stiut si  si ne indreptam grabiti spre baza de unde trebuie sa luam telecabina...

Aici insa... toate sperantele ni se naruiesc brusc... O multime de turisti asteapta suparati ridicarea cetii groase, ce impiedica functionarea utilajului destinat sa ne poarte sus, tot mai sus, la cabana...

Prea mersese totul snur in acea dimineata pana la acea ora...

Dezamagiti, ne dam seama ca pierdem startul in drumetia de pe culme, asa ca decidem spasiti sa ne reintoarcem la masina si sa mergem la Poiana Tapului sau la Sinaia sau la Azuga, nici nu mai conta, ca orice evadati urbani, urmand sa cautam spectrele din alte lumi intr-o alta zi... cand astrele se vor aranja corespunzator...

Ne indreptam spre parcare cu sufletele grele... Mai-mai ca ma podidesc lacrimile de ciuda... De tare multa vreme imi dorisem o asemenea de excursie... mai speciala... Iar acum, cand eram atat de aproape sa imi ating obiectivul... s-a produs catastrofa...

Imi aduce aminte de un anume campionat de scrabble, desfasurat tot aici, in Busteni, in urma cu niste ani... Traiesc aceleasi sentimente ca si atunci... Poate alta data... Iar acea "alta data" nu a  mai venit...

Cristi intra in vorba cu un turist dezorientat, incercand sa ii explice cum sa ajunga spre pensiunea pe care o cauta, in timp ce eu urc imbufnata in masina care acum parca s-a intristat si ea pierzandu-si aura de acum cateva ore... 

- Nu mai fi trista, sunt aici ca sa te ajut! 

Sigur am inceput sa am iluzii auditive de suparare, am ajuns sa aud voci! 

- Nu te teme, sunt eu, Toyota voastra hibrid! Miftode al vostru, proaspat botezat! O sa va ajut sa nu va ratati excursia, pentru ca si eu vreau sa fiu ceva mai mult decat o biata masina ce ruleaza pe sosea, fie si cu o eficienta in trafic sporita, asa cum si voi nu vreti sa fiti la fel ca toti turistii, ci  mai speciali! Asa ca uite ce te sfatuiesc: cand Cristi va demara in tromba, e suficient sa rostesti in gand de trei ori cuvintele magice:  “Dirbih, dirbih, sirua, sirua, Toyota!”

Sigur nu e o farsa? Nu a instalat nimeni vreun microfon in interiorul autovehicului acestuia nou si acum se tine de glume?

- Nu e nici o pacaleala, sunt chiar eu, Miftode, noul hibrid Auris de la Toyota si vreau sa va arat astazi cum se vede lumea de sus, chiar daca sunteti motorizati pentru calatorii terestre! Ca tot ti-am citit mai devreme gandurile si am aflat ca m-ai comparat cu armasarul lui Harap Alb! O sa vezi cum ma pot transforma pe data, la fel ca in basmele copilariei tale!

Cristi a revenit curand la masina si, catranit nevoie-mare, a  pornit  in viteza spre iesirea din Busteni, vrand parca sa o lase in urma cat mai iute (nu ca ar fi greu, la cat de micuta este statiunea!)...

Repede-repede am rostit in gand de trei ori formula magica oferita de masina noastra vorbitoare, pe numele ei de alint Miftode:  “Dirbih, dirbih, sirua, sirua, Toyota!”

In primele secunde nu s-a intamplat nimic, dar mai apoi... wauuu... ne-am desprins lin de sosea si... pana sa ne dam seama,  am inceput sa plutim in vazduh tot mai sus, mai sus, spre uluirea totala a lui Cristi, caruia nu ii venea sa creada ochilor ca masina noastra cea noua tine loc si de avion usor... Si Doamne, cat si-a mai dorit sa mearga sa absolve cursurile de pilotaj pentru tineri de la Ghimbav, dar mereu s-a ivit cate ceva (doar in aparenta mai important) si visul lui nu s-a mai implinit...

Nu si-a imaginat insa niciun moment, in clipa cand a cumparat noua Toyota Auris Touring Sports Hibrid, ce talente ascunse are masinuta asta zglobie, ca poate ii dadea si el un nume mai acatari, nu tocmai... Miftode! Brrrrr, ce lipsa de imaginatie!!!

Dupa doar cateva manevre mai stangace, Cristi s-a prins ce trebuie sa faca si a reusit sa-l conduca pe "armasarul" Miftode  deasupra plafonului de ceata, scapand astfel si de ochii vigilenti ai politiei rutiere, care tocmai ce oprea coloana de autovehicule, cautand nod in papura soferilor, pentru a face planul de amenzi din prima zi de weekend...

Dupa o deliberare scurta, purtata acolo sus, in cer, am decis amandoi ca ar fi nemaipomenit daca ne-am intoarce la Babele... Si de acolo, mai departe, sa fim aero-montaniarzi in cautare de piramide secrete in Bucegi, de intrari in tunelurile subterane, de lumini neobisnuite pe firmament si ceva reprezentanti ai civilizatiei montane subterane din zona Busteni, daca se poate...

Nu-i asa ca nu ceream prea mult?

In definitiv, acum aveam o masina-avion, de ce nu am avea parte si de o intalnire cu un OZN adevarat? Sau de ce nu am fi luati chiar noi pe post de obiect zburator neidentificat de catre televiziuni? 


Oricum, ne simteam precum niste astronauti intr-o capsula spatiala, extrem de confortabila si avand o vizibilitate excelenta, mult mai buna decat un elicopter, de exemplu...


Am aterizat usor pe pajistea din fata cabanei de la Babele si am stat la taclale un pic cu vestitul cabanier de acolo, in timp ce ne-am incalzit cu un ceai aromat din fructe de padure...

Omul nu prea intelegea  cum a ajuns acolo o ditamai Toyota pe calea aerului, dar prea multe vazuse el de cand locuieste deasupra cetii, pentru a se mai mira de ceva... Pur si simplu a acceptat situatia asa cum era, fara a mai pune intrebari incomode pentru noi... 

Masinuta noastra zburatoare sclipea din faruri vesela, dialogand intr-un grai de neinteles pentru oameni cu unul dintre cainii din apropierea cabanei. Amandoi pareau ca se inteleg de minune, inca o dovada ca nu exista ziduri de netrecut nici intre specii, nici intre fiinte si lucrurile (doar in aparenta neinsufletite)...



Dupa scurtul popas la cabana, purtati de vajnicul Miftode am survolat la mica inaltime platoul de pe Caraiman...

Babele ni s-au parut si ele uimite de masinaria de zbor nemaivazuta, la fel si Sfinxul... Am intalnit in drumetia noastra si o turma de oi placide, manate de un cioban ce avea o expresie de tipul “Dom'le, asta nu exista!”, dar si o poienita aproape circulara, ce parea a fi (si chiar era!) cu totul si cu totul speciala... Recunosc, nu noi am gasit-o, ci Miftode ne-a dus tinta acolo...

Am aterizat, parca presimtind ca va urma ceva deosebit... O forta mai presus de noi ne atragea ca un magnet acolo...

Miftode s-a tras singur pana in apropierea unei stanci mai mari si ne-am dat seama instinctiv ca se incarca cu energie vitala (electrica, termica, extraterestra, subterana, n-as putea sa va spun de care)...

Aerul a inceput sa vibreze brusc, pietrele raspandite peste tot au capatat straluciri stranii, iar deodata, pe langa noi, au trecut doua siluete aproape transparente, care insa au dat semne ca ne-ar fi observat... Pareau a fi umanoide, asemanatoare cu noi, doar ca aveau o inaltime ce trecea de 2,5 metri, un par lung ce le cadea in bucle mari pe spate si niste ochi enormi si extrem de patrunzatori... Erau filiformi si pareau a fi imbracati in niste vesminte lungi, albe, un soi de odajdii preotesti...

Au disparut asa cum au si aparut, ca niste naluci, dupa un bolovan mai mare, in timp ce noi ramaseseram inmarmuriti privindu-le...

Sincer, accepti mai usor ca o masina, fie si a ta,  poate sa zboare, decat faptul ca langa noi traiesc si alte civilizatii, dupa legi proprii, in umbra unor portaluri misterioase ce le protejeaza...

Recunosc, asa cum facusem poze in zborul nostru neasteptat cu Toyota, am incercat sa le fac o poza si ciudatelor fiinte translucide...

Evident, cand am ajuns acasa, siluetele lor nu mai aparea in cadru...

Piramida cautata nu am gasit-o, dar cu ajutorul noii noastre masinute zburatoare, vom mai merge in zona aceea si cu alte ocazii si, cine stie, pana la urma vom putea patrunde chiar stand la bordul Toyotei noastre Auris printr-un tunel secret sapat in munte in adancuri, spre centrul Pamantului.

Poate ca fiintele ce locuiesc acolo si  ies la suprafata folosindu-se de mijloacele lor de locomotie stranii (pe care noi le-am  botezat asa, la gramada, OZN-uri), vor fi incantate sa studieze masinuta noastra argintie care ne-a permis sa vedem lumea de sus...




Miftode o sa-i cucereasca cu siguranta prin tehnologia pe care o inglobeaza si, poate, ne vor dezvalui si noua macar cateva secrete din lumea lor subterana, care exista cu siguranta...

Daca nu ma credeti pe mine, ii puteti intreba pe locuitorii din Busteni, pentru ca au multe a va povesti...

Pana atunci, va invit sa faceti macar un test drive cu o masina Toyota Hibrid si, cine stie, poate dati si voi peste fratele lui Miftode, care sa va ofere sansa de a privi lumea de sus...





Din ce mi-a povestit mie, ar mai avea un fratior, pe nume Pandele... Daca il intalniti, dati-mi rogu-va un semn, ca lui Miftode a inceput sa ii cam fie dor de el si mi-e sa nu  o porneasca singur intr-o zi, asa, haihui prin lume, in cautarea acestuia...

Si-am postat pentru competitia Superblog asa, la etapa a 13-a!

ilustratii Bucegi: foto realizate personal

Promo Postare
Postarea Urmatoare