1 dec. 2013

Doina, amintirea unei vechi iubiri...

Anita isi sterse ochii umezi de emotie, ca de fiecare data cand revedea „Ghost”, acolo, in garsoniera newyorkeza in care locuia...

Un dor napraznic o cuprindea atunci de Valerian, iubirea vietii sale, care ramasese la mii de kilometri si la vreo patru decenii departare de ea...

Desi se despartisera cand era doar o tanara studenta la Academia de Arte Frumoase, iar ea mai avusese pe plaiurile americane vreo doua-trei mariaje, esuate catastrofal, inima nu se putuse impaca niciodata cu ideea ca despartirea lor era definitiva...

Parasise Romania la mijlocul anilor '70, trecand ilegal granita, pentru ca dorise sa scape de lagarul comunist, in care talentul ei de pictorita nu s-ar fi putut afirma asa cum ii fusese sortit de la Dumnezeu...

Alesese Parisul, indragostita iremediabil de spiritul ce domnea pe malurile Senei si, o vreme, chiar regasise ceva din viata boema descrisa in melodia atat de frumoasa a lui Aznavour...





Parintii ii ramasesera in tara si, desi nu putea lua legatura direct cu acestia pe cat ar fi vrut (oricum erau supusi la o prigoana continua din partea autoritatilor comuniste pentru ca plecase din tara!), uneori mai aflau vesti  despre ea prin intermediul unor confrati artisti, ce mai expuneau in Franta.

Dupa ce tatal si mama sa au trecut la cele vesnice inainte de vreme, secati de dorul pentru unica lor fiica, Valerian ramasese singurul ei reper uman la care se gandea in clipele cand o cuprindea dorul de casa... de Romania...

Si-ar fi dorit ca el, sufletul ei pereche, sa aiba atata curaj si sa iasa cumva din tara... Din nefericire, nu poti cere unui profesor de matematica sa fie nebun precum era ea... Trebuia sa isi intretina proprii parinti si sora mai mica, studenta in acea perioada la arhitectura, nu putea sa plece hoinar in lumea larga, in cautarea iubirii din tinerete, riscand o condamnare ce l-ar fi scos in afara societatii... Plus ca nimeni nu ar fi putut garanta ca lucrurile ar fi mers bine intre ei doi...

Multi ani l-a asteptat Anita, pictandu-si dorul in tablouri de o forta coplesitoare, ce erau vandute de marile galerii pariziene pe sume exorbitante... Valerian insa nu a aparut, asa ca, intr-o dimineata de septembrie, a decis sa se urce intr-un avion si sa plece, departe, cat mai departe de amintirile ce nu ii dadeau pace, tocmai la New York, in jungla urbana americana...

Vestile din Romania prevesteau schimbari uriase, dar ea nu s-a mai uitat inapoi spre Europa...

Treptat, pana si figurile parintilor  au devenit in mintea ei translucide, luand locul sfintilor din biserica imaginara a sufletului sau...

La New York s-a imprietenit cu Eliza, o alta romanca stabilita pe taram american, nevasta unui vestit medic estetician, care, fiind casnica, isi petrecea ore bune in atelierul ei de pictorita, situat la etajul 37, dintr-un bloc ce se inalta semet spre inaltimi.

Aceasta ii povestea mai tot timpul despre tara, cum ca regimul Ceausescu fusese inlaturat, ca existau o gramada de tulburari interne, ca minerii au fost chemati la Bucuresti ca sa reinstaureze ordinea cu ajutorul ciomegelor... 

Mai apoi, dupa un timp, Eliza i-a spus ca s-au schimbat guverne, presedinti, ca Romania a intrat in fine in  NATO si in Uniunea Europeana, ca lucrurile sunt destul de amestecate in tara lor de bastina...

Anita o asculta intotdeauna absenta, in timp ce intindea pe panzele imense sentimente colorate, intr-o hora pe care doar ea o putea intelege... Nu le dadea voie amintirilor despre Romania sa se reverse iar, doborand-o ca de atatea ori in trecut... Era un artist, deci apartinea Lumii intregi, nu unei tari anume...

Valeriu nu ii daduse niciun semn, desi acum si in Romania exista internet, desi nu mai erai interogat, daca luai legatura cu persoane straine... Probabil o uitase de multa vreme... probabil iubirea lui se stinsese definitiv...

Vremea se scurgea iute, in viata alerta a metropolei americane, iar ea incepu sa fie ingrijorata de ridurile ce ii rasarira pe chip in ultimul timp, dovada ca anii nu o iertau...

Intr-o buna zi, prietena ei romanca, o privi lung si ii spuse deodata cu un glas ferm ca asa nu se mai poate... Nu are voie sa isi  neglijeze frumusetea exterioara, care, incet-incet, incepea sa i se stearga de pe chip... Cea interioara, oricat ar fi de importanta, nu ajunge!

Anita se gandi ca Eliza vrea sa ii propuna vreo operatie din aceea faciala, din care facea pe banda rulanta  ilustrul medic estetician care, printre altele, era si fericitul sot al prietenei sale...

Aceasta insa, isi deschise cu un zambet sagalnic poseta, spunandu-i ca are mereu cu ea o vedeta in miniatura...

Ce vedeta?” intreba Anita destul de intrigata... “Probabil fotografia vreunei dive de la Hollywood, proaspat trecuta prin bisturiul medicului estetician”, ii trecu prin minte pictoritei...

Surpriza insa! In loc de poza cu autograf a vreunei starlete, Eliza scoase usurel din poseta ei, vopsita in culori tipatoare, o cutie simpla, rotunda, alba, pe care se zareau niste cuvinte scrise cu mov...

Aceasta cutie banala, pe care un cumparator newyorkez nici nu ar fi bagat-o in seama, daca ar fi stat pe raftul unui supermarket de cartier, starni o furtuna de emotii in sufletul Anitei....

O lua cu mana tremuranda, ca pe un obiect extrem de pretios si, brusc, o podidira lacrimile... Era o cutie cu crema DOINA, marca de cosmetice folosite pe cand era copila de catre bunica si mama ei... Ar fi recunoscut marca asta dintr-o mie de branduri de cosmetice!

Mai tarziu, ca tanara adolescenta, incepuse si ea sa foloseasca laptele demachiant DOINA, pentru a-si ingriji tenul alb precum portelanul chinezesc...

Deschise capacul si parfumul acela pe care il cunostea de demult, aroma de Romania, o coplesi cu totul...

Crema asta, continea in formula ei, pastrata neschimbata din 1965, anul cand regimul Ceausescu tocmai se instaurase, ceva din inima tarii sale natale...

Era produsa tot la "Farmec" Cluj-Napoca si ramasese vedeta printre romance si acum, dupa cum ii spuse Eliza, care citise o gramada de lucruri despre gama de produse DOINA pe net...

Ea, Eliza, primea cosmeticele de la "Farmec" regulat, prin nepoata ei, manechin international, cu dese prezentari de moda la New York.

Acesta era secretul Elizei, care o salvase deocamdata de la cutitul sotului ei, desi acesta tare ar fi vrut sa isi incerce indemanarea de chirurg si pe chipul nevesti-sii, care, fie vorba intre noi, uneori il cam ducea la disperare cu limbarita ei de nestavilit...

Eliza ii darui Anitei cutia cu crema DOINA, spunandu-i ca o va aproviziona si pe ea regulat cu aceasta minune catifelata din inima Ardealului, care nici macar nu costa prea mult.

Ii mai spuse ca varianta acesta de crema este mezina familiei DOINA, conceputa special pentru hidratarea pielii fetei si corpului, pentru a se putea mentine elastica, supla, stralucitoare, cat mai multa vreme.



Ce-i drept, videoclipul de prezentare al noii creme DOINA de pe YouTube, o colaborare KREM,  era destinat in special pentru fetiscane, dar, vorba aceea, poti sa ramai tanar la orice varsta, daca iti pastrezi prospetimea interioara si, mai ales, daca nu incetezi sa iubesti tot ceea ce te inconjoara. In definitiv, nu trebuie sa respingi muzica din 2013, pe motiv ca o iubesti prea tare pe aceea retro!




Anita desfacu cu sfiala capacul cutiei de crema DOINA, daruita de Eliza, lua putina crema si o intinse pe mainile ei aspre de la pigmentii colorati, cu care picta viziunile sufletului ei, mult prea complicat, dupa parerea unora....

Parfumul acela de copilarie si de adolescenta romaneasca, invalui pe data atelierul artistei si o duse departe, tare departe, tocmai in tara natala, unde probabil mai traia inca si acum un batranel cumsecade, pe care candva il iubise... Sa tot aiba vreo 70 de ani...

Dupa ce Eliza isi lua ramas bun de la ea si Anita ramase singura doar cu gandurile ei, se hotari, in fine, sa actioneze cumva...

Isi lua laptopul si intra pe Facebook... Tasta numele intreg al lui Valerian si astepta gatuita de emotie... Dupa cateva secunde, cele mai lungi din viata ei, pe ecran aparu profilul unui domn distins, dar cu niste ochi pe care ii recunoscu imediat. Era EL! Iubitul ei din tinerete!

De pe pagina lui afla ca este un bunic vaduv, cu trei nepoti minunati, care ii bucurau ultimii ani de viata...

Anita privi la pozele din albumul virtual, in care Valerian era inconjurat de elevii sai, precum si la acelea in care era in vacantele din anii trecuti alaturi de sotia lui, acum defuncta, dar si de cei doi copii si de nepoti...

Se intreba iarasi, cum o facea tot mai des in ultima vreme, daca a meritat ca ea sa plece in lumea mare pentru a-si implini vocatia de pictorita sau ar fi fost mai bine daca ar fi ramas in Romania, suportand anii intunecati ai comunismului, alaturi de iubirea vietii ei...

Daca nu pleca din Romania, probabil ca ar fi ajuns creatoare de imprimeuri la vreo intreprindere de materiale textile, sau, mai rau, ar fi esuat intr-o cariera de profesoara de desen, pentru care nu avea nicio chemare...

Oare cum era mai bine sa fi facut atunci, in tinerete?

Se uita lung la cutia DOINA din fata ei, la chipul lui Valerian, care ii zambea bland de pe display-ul laptopului, la degetele ei, catifelate de la crema parfumata, care atinsera usor tastele, vrand parca sa ii scrie automat un mesaj batranelului de pe ecran, cand... brusc se opri, inchise laptopul cu un zgomot sec, cauta discul cu melodia "Unchained Melody" a faimosilor The Righteous Brothers si dadu drumul la pick-up-ul vechi...







Sunetele melodiei triste se amestecara cu parfumul cremei DOINA, iar Anita se lasa purtata pe aripile dorului unei vieti pe care ar fi putut-o trai, sau poate ca nu, in timp ce privea la anul de lansare al cantecului, inscris pe coperta discului de colectie... 1965... "anul lansarii si al cremei DOINA", se infiripa un gand fugar in mintea ei...

Probabil intr-o alta viata, intr-un alt timp, ea si Valerian se vor reintalni, asa cum toate sufletele-pereche sunt predestinate sa o faca, se consola ea intr-un final... Nu are de ce sa il tulbure acum... Nu are de ce sa isi tulbure ea insasi si mai mult sufletul acum...


Si poate, in acea existenta viitoare, va mai exista si crema aceasta, pur romaneasca, al carei parfum il cunostea si el... Si, poate, daca o va folosi si atunci, Valerian cel din viitor o va recunoaste...





- articol scris pentru SuperBlog 2013 - ultima etapa ( a 28-a)

Promo Postare
Postarea Urmatoare

0 comentarii:

scrie-mi parerea ta despre cele citite aici!