8 nov. 2014

Gambitul Evens intr-o partida cu o rusoaica, Cipolino, plus un incarcator pentru laptop distrus

Doctor Laptop este magazinul online unde gasesti orice ai nevoie pentru laptopul tau, de la balamale display la tastaturi, de la baterii laptop la carcase, ba chiar si un  incarcator laptop , pentru orice model de calculator portabil detii, daca ai urgent nevoie de vreunul..



Despre ce am patit eu in urma cu putina vreme in urma, cand nu imi cumparasem inca un incarcator laptop de rezerva, vreau sa va povestesc in randurile ce urmeaza.

Cand ai animale sau pasari de companie in apartament, multe lucruri bizare i se pot intampla laptopului tau, dar implicit, prin ricoseu, si tie... cel putin la nivel emotional...

Asa mi s-a intamplat si mie in urma cu ceva vreme, cand am trecut prin mari emotii din pricina papagalului meu nastrusnic,  Cipolino.

Desi este un biet perus galben-verzuliu, domnia sa are mai multa istetime in creierasul lui micut decat multe animale de talie mare, crescute pe langa casa omului. Si pentru ca jucausul Cipolino tot o are, istetimea asta, o si foloseste la capacitate maxima spre a face nazbatie dupa nazbatie... Chiar nu avem vreme sa ne plictisim de cand il avem!

De exemplu, este extrem de interesat de laptopul meu...

Sta cocotat pe rama ecranului si priveste atent cand tastez, iar in clipa in care nu sunt atenta... hop si el sa loveasca in taste! (Ce-i drept, nu-i displac nici telecomenzile din casa si e foarte mandru cand reuseste sa schimbe posturile tv lovind cu ciocul in butoanele cauciucate!)

Oricum, pasiunea asta pentru butoane colorate sau doar alb-negru poate fi de inteles, pentru ca asemeni  oricarui animal sau pasare, pare fascinat de tastaturi laptop luminoase, asa cum este cea de la ultrabook-ul meu Toshiba.

Acum, ce-i drept, s-a mai maturizat si el nitel, dar prin 2013 a facut o boacana ce urma sa se lase cu urmari teribile, cu bataie lunga si sanctiuni sportive pentru umila mea persoana. Am scapat in ultimul moment de ele!

Pe vremea aceea de-abia intrasem intr-o echipa romaneasca de de sah online, de pe un site american prestigios si tratam cu maxima seriozitate fiecare partida care imi era distribuita de catre capitan.

Cum asa mi se intampla de multe ori in viata, nu am avut parte de niste adversari slabuti, ci mi s-au alocat direct adversari din Rusia si Belgia. (Niciodata nu mi-am inchipuit ca belgienii sunt asa de buni la sah!)

Partidele se desfasurau cumva in genul celor prin corespondenta de pe timpurile cand nu exista internet: adica aveai timp de gandire pentru o mutare 3 zile.

Evident ca era extrem de rusinos sa pierzi la timp, pentru ca iti trageai in jos echipa si noi reprezentam acolo cat puteam de bine Romania... Macar pentru steguletul tricolor de la profil si pentru ca puteam sa dam raspunsuri inteligente la intrebarile jalnice ale celor care habar nu au unde e localizata pe glob tara noastra, daca traim sau nu intr-un lagar comunist si daca avem apa curenta in case.  (Un englez chiar m-a intrebat odata daca la noi e noapte cand la ei este zi si daca noi sintem toti tigani nomazi!).

Asa se face ca daca mai pierdeai cate o partida la tabla de joc virtuala se mai ierta de catre staff-ul team-ului nostru, dar daca pierdeai pentru ca nu te-ai incadrat in timp era mare rusine si se lasa cu sanctiuni ce mergeau pana la eliminarea din lot (unde locurile erau oricum limitate!).

In perioada cand se desfasura patania cu pricina, de care vreau sa va povestesc acum, ma interesa mai ales sa nu pierd prea usor in fata unei rusoaice, extrem de competitive, cu un rating foarte mare (comparativ cu mine). De aceea calculam variantele cele mai bune de joc pana in ultima zi si mutam doar cu vreo 3-4 ore inainte de termenul-limita... chiar si atunci cu foarte mari emotii...

Eram inca pe la inceputul partidei si imi doream nespus ca sa fie un joc echilibrat. In dupa-amiaza aceea urma sa risc, sacrificand o piesa importanta, pentru a obtine un viitor avantaj esential pe tabla de joc, mergand pe ideea ca: atacul surprinzator este cea mai buna aparare.




Asadar, vin eu de la birou cu gandul ca dupa ce ma linistesc nitel sa imi iau inima in dinti si sa fac mutarea respectiva.

Evident ca nu am putut sa ma odihnesc nicio clipa, Cipolino avand un chef de joaca nebun. Si impotriviti-va dvs. unui papagal cu chef de sporovait si fugarit prin casa, daca puteti!




Cam pe la orele 18,30, dupa ce, credeam eu, perusul meu nazdravan a obosit indeajuns, am dat sa deschid laptopul, cu gandul sa mut... Doar ca Cipolino stia ca daca ma asez la calculator o sa il ignor cu desavarsire si ca s-a cam terminat cu distractia pe seara aceea...

Asa ca, in momentul in care a sunat telefonul si eu am purtat o convorbire de nici 5 minute, Cipolino al meu a decis ca trebuie sa rupa cablul acela, relativ gros (credeam eu) cu care orice incarcator laptop este dotat! Ma mir cum de a reusit! Un soi de ciocanitoarea Woody in actiune! 

Adevarul este ca se antreneaza zilnic in rol de picamer, gaurind peretii sus, aproape de galerie, asa ca are forta din plin. Plus multa determinare: cand isi pune ceva in minte, chiar reuseste!

Cum pe vremea aceea aveam un singur incarcator pentru acel calculator, iar bateria, ca de obicei, era descarcata, am simtit ca incep peretii sa se invarta si sa mi se para ca o sa-mi pice tavanul in cap! Nu doar ca urma sa pierd la timp partida cu rusoaica Vera, dar riscam sa fiu si sanctionata de capitanul echipei mele sau, mai rau, sa fiu exclusa din lot! Din cauza unui papagal nebun!

M-am infuriat teribil pe Cipo cand am vazut ca nu mai am incarcator. (Bine ca nu era conectat la priza, cablul cu pricina, cand a reusit sa il rupa, pentru ca altfel... aveam friptura de papagal la cina!)

De frica mea, cand am strigat o data la el, s-a refugiat speriat tocmai sus, pe galerie, privindu-ma cu coada ochiului, aparent spasit, dar in fapt cu o mutra de smecheras ce spunea: "M-ai iertat? Atunci hai sa ne jucam in continuare!".

Eu am plecat cu viteza fulgerului, desi afara ploua torential, ca sa cumpar alt incarcator special pentru laptopul meu Toshiba si, din fericire, am gasit in ultimul moment unul, in centru, la mall.




Noroc ca m-am reintors la timp acasa si am reusit sa fac mutarea calculata atat de mult. In final, adica dupa vreo doua luni (v-am zis ca era un soi de sah prin corespondenta modern), a fost remiza, dar eu consider si acum ca a fost o partida buna de sah! Am jucat cu o rusoaica, ce Dumnezeu!

Al meu papagal a fost de nerecunoscut in acea seara: cuminte de parca era un bibelou de portelan, nu o pasare nabadaioasa care nu viseaza decat sa se joace!

De atunci, am intotdeauna incarcatoare de rezerva pentru laptopurile mele, iar bateriile le incarc la intervale regulate de timp, chiar daca nu le folosesc mereu, pentru ca e bine sa fii pregatit pentru orice.

Inclusiv pentru boroboatele unui papagal, debordand de o nesecata energie si pofta de viata!


Daca si voi aveti pe acasa animale de companie specializate in distrugerea cablurilor, intrati iute pe doctor-laptop.ro si luati-va de acolo un incarcator de rezerva, pentru ca paza buna trece primejdia rea si e bine intotdeauna sa fiti prevazatori!




Promo Postare
Postarea Urmatoare

0 comentarii:

scrie-mi parerea ta despre cele citite aici!