Si dupa ce a fost ea
pe la cursurile acelea, tinute de o somitate in domeniu, invatand
cate in Luna si in stele, dar mai ales in cartile scrise de
inaintasii maestrului paranormal, Gentiana a ajuns si la faza in care
tot ce a invatat teoretic trebuia si pus in practica.
Nuia de alun, precum
solomonarii din vechime nu avea, dar era tare mandra de ansa ei de
argint si de raportorul care o ajuta sa masoare cam tot ce poate
trece prin minte unei ucenice in ale radiesteziei de inceput de secol
XXI.
Iata ca a venit si
momentul in care a ajuns si la exercitiile cu pendulul si a inceput ea sa dea sfoara in
tara (mai bine zis printre prieteni!) pentru a gasi ustensila “paranormala”
perfecta.
Vroia cel mai
perfect cuart trasparent din cate exista si, pana la urma, gratie
unei cunostinte, l-a primit tocmai de pe meleagurile franceze.
Doar ca pendulul, ca
orice pendul care se respecta, e format dintr-un cuart legat de ceva, ca sa se
poata balansa deasupra hartii, in cazul in care Gentiana va vrea sa caute o persoana disparuta,
sau deasupra unei fotografii, in situatia in care va vrea sa stie daca personajul din
poza analizata este viu ori mort sau daca sufera de vreo boala cu sau fara leac.
Asa se face ca, in
urma cu vreo saptamana, prietena mea, viitoare mare radiestezista, m-a sunat disperata, cerandu-mi
ajutorul in a gasi firul cel mai adecvat de care sa lege cuartul
transparent, pentru a-l transforma din simplu reprezentant al categoriei piatre semipretioase
in pendul adevarat.
Doar ca in primul moment,
cand mi-a telefonat, solicitandu-mi in lacrimi sa ii dau cea mai buna idee pentru a
lega pendulul, mintea mea s-a dus iute spre Umberto Eco si al lui roman
celebru: “Pendulul lui Foucault”...
Ma gandeam ca de
atata citit a reusit sa dezlipeasca copertile cartii de pagini
si are nevoie de adresa unei legatorii bune din Bucuresti!...
Abia mai apoi m-a
lamurit ca nu e vorba de Umberto Eco (pe care, zicea ea, oricum nu il
intelege!), ci de pendulul de cuart destinat noilor sale experimente
radiestezice...
Norocul meu era ca
tocmai citisem pe platforma Blogawards despre o campanie initiata de
magazinul SilverZone.ro care ofera spre vanzare cele mai frumoase
bijuterii si i-am zis sa stea linistita, ca imediat dupa week end o sa
ii fac cadou cel mai bun fir din cate exista, unul de argint,
mestesugit lucrat.
Dupa ce am
terminat convorbirea, am intrat pe site-ul celor de la Silver Zone la
sectiunea bijuterii de argint si mai apoi la categoria lantisoare...
I-am ales unul
stralucitor, rasucit, din argint veritabil, tocmai bun de a atarna de
el cristalul de cuart transparent si astfel isi va putea realiza in doi timpi si trei miscari un minunat pendul radiestezic.
Sunt sigura ca Gentiana va fi incantata de alegerea mea si, cine stie, poate va ajunge pana la urma sa citeasca si cartea lui Umberto Eco, ce contine atatea intelesuri tainice, tocmai bune pentru o ucenica in ale radiesteziei, pornita usurel pe calea initierii inalte...
