Dupa cum va spuneam intr-o postare anterioara, in urma cu cateva zile, am primit o invitatie la Zilele Biz 2014 – Ziua CSR.
Joia a inceput cu peripetii (asa imi trebuie daca nu am avut ceva violet la mine in zi de campanie electorala crunta, dar si de 13!), aproape sa nu ajung la eveniment, desi am plecat de acasa cu doua ore inainte. Un blocaj in trafic de zile mari, intr-o zona a Bucurestiului unde nici nu aveai ce lua pentru a nu mai sta pe loc (poate doar o trotineta de mers pe trotuar sau un elicopter!). Poate doar pe agentul de circulatie sa-l fi luat cineva prin teleportare din intersectia unde mai mult facea concurenta inversa semafoarelor decat sa fluidizeze traficul!
Pana la urma, am ajuns cu chiu cu vai la Piata Romana, in locatia unde se desfasura evenimentul, doar cu un sfert de ora inainte de a incepe lucrarile evenimentului! Cel putin nu am intarziat. Ca orice Balanta pun mare pret pe punctualitate si nu imi place sa nu ajung la vreme acolo unde trebuie, chiar daca este vorba de piedici obiective, intr-un Bucuresti supraaglomerat.
Dar sa vedem cum a fost la Ziua Biz CSR 2014...
Prima impresie, comparativ cu zilele CSR din alti ani, la care am mai participat la Zilele Biz (incepand cu 2010), a fost de usoara resemnare – din partea organizatorilor, dar si a participantilor, cu argumentul suprem: „Suntem in campanie electorala, ce sa-i faci!”, la care s-a mai adaugat si argumentul enuntat de Marta Usurelu, acela ca in zilele noastre toata lumea organizeaza evenimente, fie ca se pricep sau nu.
Comparativ cu 2012, de exemplu, Ziua CSR 2014 nu a mai fost atat de spectaculoasa (dupa opinia mea), dar, curios lucru, datorita prezentarilor deosebite sustinute de Raluca Kisescu (Avon) si Veronica Dogaru (Orange), parca mult mai incarcata de emotie. Nu doar eu, dar chiar si multi alti participanti din sala (femei si barbati) si-au sters pe furis cate o lacrima. I-am urmarit cu coada ochiului si m-am bucurat ca eram intr-o sala cu Oameni, nu cu androizi.
Acum, recunoasteti cinstit, cati vorbitori la evenimente de genul acesta v-au mai adus lacrimi in ochi? Destul de putini, probabil...
S-au enuntat la Ziua CSR din acest an cateva idei care m-au pus pe ganduri... Unele chiar refuz sa le cred, pentru ca ar fi prea trist sa fie adevarate... Chiar daca sunt spuse "de oameni care se pricep".
De exemplu, una dintre vorbitoare a afirmat ca dorinta de a fi voluntar scade in Romania pe masura inaintarii in varsta, asa incat se cam opreste pe la 35, maxim 40 de ani.
Nu vreau sa cred ca acest lucru este adevarat, pentru ca ar insemna ceva extrem de grav: ca multora dintre semenii nostri incepe sa li se impietreasca sufletul pe masura ce depasesc varsta tineretii inscrisa cu cerneala in certificatul de nastere.
Eu continui sa cred ca tineretea, dorinta de a-ti ajuta aproapele, de a construi o lume mai buna, mai frumoasa, este o stare de spirit ce nu are legatura cu data nasterii, ci cu felul in care gandesti si treci peste obstacolele vietii care vor sa te striveasca, sa iti aplatizeze sentimentele pur omenesti. Oamenii pot ramane oameni (sunt destul de putini insi rai de la natura!) sau se pot transforma treptat in roboti cu invelis de carne. Sau in niste zombi, daca va convine mai bine termenul...
O vorbitoare spunea ca fiecare dintre noi poate fi un SUPRAOM... Eu zic ca ar fi suficient ca fiecare dintre noi sa fie pur si simplu OM... Lumea ar fi cu totul si cu totul ALTFEL.
Mi-e teama ca aceasta perioada de tranzitie, care nu se mai incheie, in care traim dintr-o campanie electorala in alta, agitatia a lasat urme adanci, care vor fi vindecate cu multa greutate (asta in cazul fericit in care nu se vor croniciza si mai tare in lunile si anii ce vor veni)...
Vorbitorii de la Ziua CSR – BIZ, reprezentanti ai unor mari companii (BRD, Orange, Mc Donald's) sau UNICEF au mai enuntat un lucru, in prezentarile lor, care ne pune serios pe ganduri (parca se vorbisera cu totii dinainte!): vor ca in perioada ce urmeaza sa se focuseze, in materie de voluntariat si strangere de fonduri, pe mai putine cauze umanitare (poate chiar pe una singura!).
Poate fi un lucru bun, in acest fel cauza aleasa avand mai multe multe sanse de izbanda, dar si unul mai putin bun, pentru ca vor ramane altele nesustinute, desi poate la fel de importante. Iar aici ar trebui sa intervina oamenii de rand, voluntarii care nu au in spate multinationale cu o mare forta financiara...
Eu cred ca sta in puterea noastra, avand la indemana si internetul, sa facem ceea ce nu vor sa mai faca marile companii.
Ideea cu care am ramas in urma Zilei CSR este ca oceanul este format dintr-o multime de picaturi, fiecare avandu-si rostul ei.
O lume mai buna, mai fericita, este un puzzle unde fiecare putem sa punem cate o pietricica. Doar sa ne deschidem sufletul si sa lasam umanitatea din noi sa iasa la iveala.
Asadar, daca marile concerne care activeaza in Romania vor alege sa se orienteze doar spre unul, doua, poate trei-patru proiecte mari pe an, noi putem sa ne ocupam de cauzele punctuale. Nu de alta, dar orice focar mic se poate transforma intr-unul mare, daca nu este stins la vreme.
Deja in online exista multi oameni simpli, care incearca sa miste un pic lucrurile...
Totul e sa se ajunga la o masa critica de entuziasti frumosi care vor sa creasca doza de bine din lumea noastra imperfecta...
In loc sa asteptam ca valvataia sa creasca si sa incercam mai apoi sa cautam Marele Pompier, Marele Salvator, poate ca reusim noi sa fim mici pompieri voluntari si sa stingem incendiile aflate in stadii incipiente chiar in imediata noastra apropiere.
Ce ziceti, vi se pare o idee buna?
Joia a inceput cu peripetii (asa imi trebuie daca nu am avut ceva violet la mine in zi de campanie electorala crunta, dar si de 13!), aproape sa nu ajung la eveniment, desi am plecat de acasa cu doua ore inainte. Un blocaj in trafic de zile mari, intr-o zona a Bucurestiului unde nici nu aveai ce lua pentru a nu mai sta pe loc (poate doar o trotineta de mers pe trotuar sau un elicopter!). Poate doar pe agentul de circulatie sa-l fi luat cineva prin teleportare din intersectia unde mai mult facea concurenta inversa semafoarelor decat sa fluidizeze traficul!
Pana la urma, am ajuns cu chiu cu vai la Piata Romana, in locatia unde se desfasura evenimentul, doar cu un sfert de ora inainte de a incepe lucrarile evenimentului! Cel putin nu am intarziat. Ca orice Balanta pun mare pret pe punctualitate si nu imi place sa nu ajung la vreme acolo unde trebuie, chiar daca este vorba de piedici obiective, intr-un Bucuresti supraaglomerat.
Dar sa vedem cum a fost la Ziua Biz CSR 2014...
Prima impresie, comparativ cu zilele CSR din alti ani, la care am mai participat la Zilele Biz (incepand cu 2010), a fost de usoara resemnare – din partea organizatorilor, dar si a participantilor, cu argumentul suprem: „Suntem in campanie electorala, ce sa-i faci!”, la care s-a mai adaugat si argumentul enuntat de Marta Usurelu, acela ca in zilele noastre toata lumea organizeaza evenimente, fie ca se pricep sau nu.
Si eu care tocmai ce vroiam sa ma inscriu la un curs de formatori, ca tot e la moda! Mda... m-a pus pe ganduri... desi ma gandeam sa tin conferinte despre un domeniu la care chiar ma pricep... In fine...
Comparativ cu 2012, de exemplu, Ziua CSR 2014 nu a mai fost atat de spectaculoasa (dupa opinia mea), dar, curios lucru, datorita prezentarilor deosebite sustinute de Raluca Kisescu (Avon) si Veronica Dogaru (Orange), parca mult mai incarcata de emotie. Nu doar eu, dar chiar si multi alti participanti din sala (femei si barbati) si-au sters pe furis cate o lacrima. I-am urmarit cu coada ochiului si m-am bucurat ca eram intr-o sala cu Oameni, nu cu androizi.
Acum, recunoasteti cinstit, cati vorbitori la evenimente de genul acesta v-au mai adus lacrimi in ochi? Destul de putini, probabil...
S-au enuntat la Ziua CSR din acest an cateva idei care m-au pus pe ganduri... Unele chiar refuz sa le cred, pentru ca ar fi prea trist sa fie adevarate... Chiar daca sunt spuse "de oameni care se pricep".
De exemplu, una dintre vorbitoare a afirmat ca dorinta de a fi voluntar scade in Romania pe masura inaintarii in varsta, asa incat se cam opreste pe la 35, maxim 40 de ani.
Nu vreau sa cred ca acest lucru este adevarat, pentru ca ar insemna ceva extrem de grav: ca multora dintre semenii nostri incepe sa li se impietreasca sufletul pe masura ce depasesc varsta tineretii inscrisa cu cerneala in certificatul de nastere.
Eu continui sa cred ca tineretea, dorinta de a-ti ajuta aproapele, de a construi o lume mai buna, mai frumoasa, este o stare de spirit ce nu are legatura cu data nasterii, ci cu felul in care gandesti si treci peste obstacolele vietii care vor sa te striveasca, sa iti aplatizeze sentimentele pur omenesti. Oamenii pot ramane oameni (sunt destul de putini insi rai de la natura!) sau se pot transforma treptat in roboti cu invelis de carne. Sau in niste zombi, daca va convine mai bine termenul...
O vorbitoare spunea ca fiecare dintre noi poate fi un SUPRAOM... Eu zic ca ar fi suficient ca fiecare dintre noi sa fie pur si simplu OM... Lumea ar fi cu totul si cu totul ALTFEL.
Mi-e teama ca aceasta perioada de tranzitie, care nu se mai incheie, in care traim dintr-o campanie electorala in alta, agitatia a lasat urme adanci, care vor fi vindecate cu multa greutate (asta in cazul fericit in care nu se vor croniciza si mai tare in lunile si anii ce vor veni)...
Vorbitorii de la Ziua CSR – BIZ, reprezentanti ai unor mari companii (BRD, Orange, Mc Donald's) sau UNICEF au mai enuntat un lucru, in prezentarile lor, care ne pune serios pe ganduri (parca se vorbisera cu totii dinainte!): vor ca in perioada ce urmeaza sa se focuseze, in materie de voluntariat si strangere de fonduri, pe mai putine cauze umanitare (poate chiar pe una singura!).
Poate fi un lucru bun, in acest fel cauza aleasa avand mai multe multe sanse de izbanda, dar si unul mai putin bun, pentru ca vor ramane altele nesustinute, desi poate la fel de importante. Iar aici ar trebui sa intervina oamenii de rand, voluntarii care nu au in spate multinationale cu o mare forta financiara...
Eu cred ca sta in puterea noastra, avand la indemana si internetul, sa facem ceea ce nu vor sa mai faca marile companii.
Ideea cu care am ramas in urma Zilei CSR este ca oceanul este format dintr-o multime de picaturi, fiecare avandu-si rostul ei.
O lume mai buna, mai fericita, este un puzzle unde fiecare putem sa punem cate o pietricica. Doar sa ne deschidem sufletul si sa lasam umanitatea din noi sa iasa la iveala.
Asadar, daca marile concerne care activeaza in Romania vor alege sa se orienteze doar spre unul, doua, poate trei-patru proiecte mari pe an, noi putem sa ne ocupam de cauzele punctuale. Nu de alta, dar orice focar mic se poate transforma intr-unul mare, daca nu este stins la vreme.
Deja in online exista multi oameni simpli, care incearca sa miste un pic lucrurile...
Totul e sa se ajunga la o masa critica de entuziasti frumosi care vor sa creasca doza de bine din lumea noastra imperfecta...
In loc sa asteptam ca valvataia sa creasca si sa incercam mai apoi sa cautam Marele Pompier, Marele Salvator, poate ca reusim noi sa fim mici pompieri voluntari si sa stingem incendiile aflate in stadii incipiente chiar in imediata noastra apropiere.
Ce ziceti, vi se pare o idee buna?
.png)
