Plăci de policarbonat: istoric și aplicații principale



Pentru niște renovări interesante, niște plăci din policarbonat sunt o soluție pe care ar trebui ca să o luați în calcul cu seriozitate. 

Actualmente policarbonatul este unul dintre principalele materiale utilizate în industrie, datorită versatilității, durabilității și fiabilității. Extrem de ușor de prelucrat, acum se pot achiziționa chiar și de către particulari asemenea panouri policarbonat, mai ales pentru lucrările de construcții pe care le realizează.

Se pot folosi cu mult succes în lucrări de peisagistică, dar și în construcții, pentru estetica pe care o oferă, dar mai ales pentru că are și proprietăți de izolare.

Policarbonatul este un material realizat în Germania în 1898 de către Alfred Einhorn la München, dar fiind mult prea novator pentru acele vremuri, iar tehnologiile industriale nu erau în măsură să producă policarbonat (sub diferite forme) pe scară extinsă, așa încât să poate fi accesibil unui segment extins de cumpărători.

Așa se face că, de-abia după jumătate de veac, mai precis prin anii 1950 doi specialiști vestiți ai vremii, H.Schnell și Dr. W.Fox, au ca reușit să producă policarbonat în scop comercial. Trebuie însă ca să menționăm faptul că din punctul de vedere al compoziției, policarbonatul secolului 20 era diferit de acela inițial, realizat în laborator la finele secolului 19 de către Alfred Einhorn.

Ca denumiri comerciale, policarbonatul s-a putut găsi în anii 1960:   makrolon (de la Bayer) și lexan (de la General Electric).

Plăcile din policarbonat sunt, precum s-a putut verifica în deceniile ce au urmat, produse de înaltă performanță, durabile și compatibile cu ecosistemele, care se pot utiliza în diferite sectoare de activitate.


Avantajele principale ale produselor din policarbonat:


- sunt foarte ușoare, dar rezistente în timp;
- rezistă la diferențe mari de temperatură, nu se crapă, nu devin friabile, nu se deformează;
- izolează termic foarte bine, de aceea se pretează pentru a fi  montate pe podele, pereți, acoperișuri;
- nu necesită renovări și reparații vreme îndelungată după montare, nefiind afectate de insecte dăunătoare și rozătoare.

Având în vedere cele de mai sus, nu ne mai mirăm răspândirea și aprecierea de care se bucură aceste panouri.

Istoria recentă ne spune că policarbonatul s-a folosit pentru prima dată ca material izolant în sere. Ulterior, datorită performanțelor pe care le-a avut în practică, produsele din policarbonat s-au tot diversificat ca forme și chiar paletă coloristică și grade de opacitate (sau transparență, dacă doriți!).

Ajungând în anii noștri, policarbonatul este în primul rând un material foarte bun pentru izolații pereți și acoperiș.

Produsele din policarbonat au ajuns chiar să înlocuiască blocurile prefabricate din beton și țiglele ceramice, fiind mult mai suple, mai ușoare și mai atractive estetic decât materialele de construcții clasice.

Plăcile (foi) de policarbonat plate sau ondulate sunt printre produsele cele mai cumpărate acum. Ușor de prelucrat și ieftine, mai nou se pot comanda și online. 

Online, spre exemplu, găsiți și asemenea produse din policarbonat, alături de tipuri tipuri de alte plăci (panou bordurat, panou zincat), pentru proiectele dvs. de amenajări interioare și renovări construcții.

Construiești o casă nouă în 2019? Nu uita de fier beton!

O construcție nouă care să nu aibă în structură și fier beton de calitate (pentru fundație, ziduri, plafon) parcă nu inspiră încredere, mai ales dacă are și etaj.


Sunt frumoase casele de lemn bune pentru petrecut vacanța, dar măcar fundația ar trebui să fie și în cazul lor extrem de rezistentă, nu-i așa?

Iar despre locuințele statornice, nici nu se mai pune problema. E absolută nevoie de procurarea cantității necesare de fier beton.

Fier beton la promoție pentru orice tip de construcție, civilă sau industrială, comandată online

Mai nou se poate comanda de pe site-ul fier.online.ro, atât fier beton românesc, dar și fier beton bulgăresc, de diametre diferite, în funcție de necesitățile concrete.

Este bine ca să intrați pe pagina produsului dorit și să dați clic pe Specificații tehnice, mai ales dacă vreți să faceți o lucrare în regie proprie. Veți afla de acolo ce cantitate de fier beton (de o anumită grosime tija) vă trebuie. 


De când se folosește fierul beton?

Termen intrat în vocabularul uzual al constructorilor, nu mai putem concepe ridicarea unei construcții solide fără să existe printre materialele necesare și o cantitate apreciabilă e fier beton.

Francois Coignet este acela care, pe la jumătatea secolului al 19-lea, a folosit niște bare de fier forjat de dimensiuni relativ reduse pentru a realiza o structură mai rezistentă la o casă. A înglobat aceste bucăți metalice în cimentul folosit la acoperiș, dar și al podele.

După doar cinci ani de la această ideea materializată în practică, un alt francez, grădinar de profesie, iar mai apoi un alt constructor au dezvoltat ideea. Dacă primul - Joseph Monier, s-a limitat la a confecționa niște ghivece mari, armate cu un soi de plasă de fier, cel de-al doilea Francois Hennebique a fost acela care, pe drept cuvânt putem spune că este creatorul acestui material de construcție în forma pe care o cunoaștem astăzi. Găselnița proprie a fost aceea că a înțeles că o îndoire a tijelor de fier beton în sus este de bun augur, deoarece le face mai rezistente.

Cum s-a întâmplat de cele mai multe ori în istoria omenirii, o anume invenție a fost imaginată și dezvoltată simultan în două sau chiar mai multe locuri din lume.

Nici dacă ne referim la fier beton lucrurile nu au stat altfel.

În timp ce reprezentanții Cocoșului Galic tot perfecționau ideea, mai ales după intrarea în secolul 20, peste Ocean, în Statele Unite ale Americii, nici yankeii nu au stat degeaba.

Ernest Ransome a fost cel mai vestit reprezentant constructor care a folosit astfel de bare de rezistență. 

Cum orice american gândește în stil mare, evident că el nu s-a limitat la case banale cu sau fără etaj, ci a început ca să ridice clădiri impresionante pentru acea vreme, chiar de câteva zeci de metri.

Europenii s-au prins și ei în joc pentru că, deși nu au năzuit la zgârie-nori care să ajungă până la cer, aveau totuși înaintași de seamă care au construit catedrale semețe cu ceva sute de ani înainte, chiar și fără fier beton.

Și pentru că vorbim de biserici gotice, era firesc că un german – Emil Morsch,  aplicând teoria elastică a structurilor, este acela care a dus fier betonul la nivelul următor. Inginer-șef la Wayss & Freitag, nu doar că a a formulat teoria amintită, dar ca orice constructor ce se respectă a și verificat justețea afirmațiilor sale prin teste practice efectuate cu seriozitatea tipic nemțească la Universitatea Tehnică din Stuttgart. În urma lor s-a concluzionat că e nevoie de bare deformate pentru a exista o mai bună legătură cu betonul și, în plus, s-a demonstrat că fierul nu trebuie să depășească 8% dintr-o suprafață betonată. 

Între timp, lucrurile s-au mai schimbat puțin, se acceptă și chiar 20% pe metrul cub de beton, în funcție de lucrarea ce se execută și diametrul tijelor de metal.

Intră pe net și o găsești acolo promoții la fier beton de producție românească sau bulgărească la prețuri grozav de bune. Nu le rata!