Roller Frixion Clicker, textmarkerele Acvila-Ergo si un perforator visator, amicii mei albastri de la birou



V-ati gandit vreodata ca si obiectele de papetarie au o viata a lor? Ca au si ele un suflet papetaresc pulsatoriu, ca se ataseaza de proprietarul lor precum stampila de cerere si imprumuta din trasaturile de caracter ale acestuia?

De pilda Hiperfohap, perforatorul argintiu de pe biroul colegului meu Mihaita, seamana perfect cu un hipopotam lacom ce sta cu gura larg deschisa in asteptarea foilor A4 pe care se repede sa le perforeze pe loc, in clipa in care stapanul lui ii aplica cu maiestrie o lovitura cu pumnul stang (pentru trezirea jivinei metalice), concomitent ce cu dreapta apuca pofticios ditamai felia de pizza, pentru a o infuleca scurt in timp ce se face ca lucreaza....

La biroul din fata mea sta Didina, care nici ea nu are chef de munca... S-a apucat sa isi faca ditamai colierul din agrafele de birou subtirele, asa de viu colorate, de parca se pregatesc sa defileze pe podium, la o mare prezentare de moda marca Botezatu...

In antiteza perfecta cu Mihaita (cunoscut si sub porecla de Sunculita), ea nu e deloc supraponderala, ba din contra as putea spune, are dimensiuni de manechin si nu ne lasa nicio clipa sa uitam acest aspect, important pentru omenire, nici pe noi, cei care, in cea mai mare parte din zi, avem onoarea sa respiram alaturi de ea acelasi aer statut de dosare vechi si nesolutionate.

Usa se deschide brusc si apare Dorulet, tehnodactilografa, care imi tranteste dezgustata pe masa un teanc de hartii... Ma uraste din toti rarunchii pentru ca manuscrisele pe care i le trimit sunt prea lungi si au fraze prea intortocheate, pline de cuvinte pe care nu le intelege si tocmai de aceea le scrie si ea asa cum se nimereste... Evident, ea doar copiaza textele la calculator, tastand  numai cu doua degete (pentru a nu-si distruge manichiura savanta, atat de admirata de catre seful cel mare!)... Greselile urmeaza sa i le corectez eu (ca doar nu e platita  sa si gandeasca!), apoi sa-i retrimit foile si, evident, ea sa greseasca din nou... transformand totul intr-o munca de Sisif...

Noroc cu pixul meu fermecat, Roller Frixion Clicker si cu textmarkerele multicolore, pe care le pun serios la treaba, pentru a scoate la lumina un text aproape imposibil de inteles, din cauza atator poticneli de degete ale prea minunatei Dorulet.

Pixul acesta elegant, cu scriere fina de 0,5  este tovarasul meu de drum lung...Cel mai tare dintre pixuri

 Mai intai capteaza din zbor ideile trimise de muza inspiratiei, pentru a redacta apoi, condus de mine, niste lucrari de birou atipice, as spune chiar de-a dreptul frumoase, ce i-au pus pe jar de multe ori pe sefii mei cu ochelari de cal si manecute albe de contopisti interbelici... Au marait ei ce-au marait, dar eu am continuat sa scriu asa, ca mine, fugind din toate puterile de limba de lemn birocratica.

L-am gasit pe Roller Frixion Clicker intr-un magazin virtual, pe Stampile Online.ro, de unde i-am mai luat si pe prietenii sai cei mai buni: un perforator visator, botezat de mine Crocoperfodino si textmarkerele Acvila-Ergo...

Nu de alta, dar daca tot trebuie sa am o activitate sedentara si sa ma ocup de o asemenea munca in aparenta plicticoasa, de ce sa nu condimentez totul cu ceva sare si piper, pentru a nu ajunge sa insir agrafe colorate in siraguri ori sa devin obeza, inghitind roti imense de pizza?

Textmarkerele Acvila-Ergo, in mai multe culori, m-au ajutat si ele sa imi fauresc o lume a mea, printre sirurile de cuvinte, subliniind de sus pasajele importante, planand lin deasupra textului si repezindu-se fulgerator asupra greselilor facute de domnisoara Dorulet, chit ca ea probabil se gandeste mai degraba cum i-ar sta nuantele acelea pe unghiutele ei de vulpita roscovana, decat la raidurile aeriene ale unor markere-vultur...

Ii returnez manuscrisul corectat, cautand sa ghicesc de cate ori pe parcursul zilei va trebui sa mai repet operatiunea cu pricina, ajutata de prietenii mei colorato-inaripati...


Victorie! Uite ca Dorulet s-a depasit pe sine de data asta si a corectat rapid toate greselile initiale!

Merita sa sarbatoresc... Dar cu ce anume?

Evident transformand in confetti prima forma a manuscrisului meu, greu de atatea adnotari si corecturi. Crocoperfordino o sa ma ajute cu bucurie!

Adora sa transforme in multicolore bucatele rotunjoare, colile scrise pe care i le ofer... E in dusmanie fatisa cu Ender-Doc, distrugatorul cel negru din birou, menit sa sfartece pe data orice hartie i se da.

Crocoperfodino este un visator perfect... Crede cu taria metalului albastru din care e construit ca orice birou de contopisti se poate transforma dupa vointa, pe data, intr-o sala de bal, in care pana si Didina-manechina sa se roteasca intr-un dans ametitor, avandu-l ca partener pe insusi Mihaita-Sunculita, in timp ce eu, stapana perforatorului-vrajitor, arunc asupra lor pumni intregi de confetti rotunde de litere invesmantate in galben, rosu, verde si albastru, bucatele de hartie multicolora ce fac ca toate plangerile din dosare sa fie solutionate pozitiv, iar petitionarii sa zambeasca si sa se bucure ca vietuiesc intr-o asemenea tara de basm, in care toate doleantele cetatenilor sunt rezolvate rapid de catre functionari...

De pe marginea biroului, Hiperfohap zambeste stirb, cu cei doi dinti ai lui, in timp ce la gat ii atarna ditamai ghirlanda de agrafe de birou in toate culorile curcubeului... I-a citit gandurile colegului sau de perforare si, captivat de spectacolul imaginat de Crocoperfodino, nici macar nu ii mai  e foame... 

Intr-un tarziu clampane batraneste din gura si rosteste in limbaj Morse, ca sa il pricep si eu: „Iluzii taica, iluzii...”



- articol scris pentru SuperBlog 2013