Cu ce se imbraca un blogger adevarat?

Un blogger este prin excelenta un spirit liber, ce haladuieste fara oprelisti pe cararile Internetului, in cautarea resurselor ce il pot ajuta sa modifice in Bine lumea reala, punand un pic de culoare, acolo unde gaseste prea mult cenusiu.

Neincorsetat in canoanele aspre ale unor redactii din care s-a risipit de prea multa vreme orice umbra de creativitate, bloggerul adevarat este un cronicar modern, neinregimentat in armata scribilor servili.

Iar unui asemenea personaj, calator neinfricat pe oceanul blogosferic, blugii ii dau un plus de curaj in expeditiile sale internautice, fara de care nu ar putea sa scrie articole atat de incitante, incat sa zdruncine constiinte.

Cati bloggeri "la costum" care sa aiba succes ati vazut?

Blugii, mai mult decat orice piesa vestimentara, sunt parte a unui echipament de zbor pe aripile ideilor nonconformiste, potrivindu-se de minune cu un laptop, asa cum in trecut mergeau grozav langa o chitara folk.

Blugii inseamna inainte de toate un colt de America, asa cum ne-o imaginam inca din copilarie, ca pe un loc grozav, de dincolo de curcubeu, un taram extraordinar in care orice oportunitate se poate transforma in realitate.

Pentru ca da, America, este locul in care poti sa te realizezi dupa placul inimii, daca esti un bun prinzator de sanse. Iar Steve Jobs este doar unul dintre exemplele cele mai la indemana, in acest sens.

Pe plaiurile noastre mioritice, a te imbraca in blugi inseamna, cu siguranta, a te scutura putin de leit-motivul exasperant: „Merge si asa!”, capatand avant in a incerca sa schimbi ceva, cat de mic, pentru a urni lucrurile din loc, pentru a face mai intai Romania ta, pentru ca, mai apoi, Romania ta sa devina si Romania lor.

Blugii sunt emblema tineretii, asa ca, indiferent de varsta din certificatul de nastere, sunt un semn pentru ceilalti ca spiritul tau este viu, ca esti deschis la nou, la ideile creative, la SCHIMBARE.

Un blogger il recunosti de departe dupa blugi, tricou si laptop. Un superblogger este un tip prezent: AICI si ACUM.

Pseudo-bloggerii nu se vor simti niciodata confortabil in blugi, pentru ca ei sunt incorsetati in costume batoase, camasi scrobite si sugrumati de cravate-lat. Ii privesc dispretuitor pe bloggerii aparent modesti, nefitosi, incercand fara succes sa inteleaga „ce-i mana pe ei in lupta”, in timp ce se sforteaza, fara mare izbanda, sa isi umple plamanii cu suficient aer. Dar lividitatea ii tradeaza: vor ramane niste oameni mici, poate cu ceva bani in tescherea, dar incapabili sa respire adanc aerul tare al inaltimilor Marilor Prefaceri. Vor supravietui in zona lor de confort meschin, cu viata atarnandu-le de un fir subtire de ata, ingroziti ca barierele ar putea cadea si s-ar putea trezi intr-un SPATIU LIBER, in care nu vor mai putea juca rolul de lachei pentru stapanii vremelnici.

Pseudo-bloggerii scriu la comanda, laudand sau injurand pe cine trebuie, in schimbul simbriei, sclavi pripasiti din greseala in lumea Internetului, fara a putea trai vreodata sentimentul de zbor, de libertate absoluta. Suflete batranicioase, cartitoare, au uitat demult ce e bucuria de a scrie pentru a schimba Lumea. Sau poate nu au stiut niciodata cum e sa te simti puternic, alaturi de alti bloggeri, pe care ii stii doar din postarile lor, texte in care sa te regasesti, de unde sa iti refaci puterile vlaguite de contactul cu Realitatea dura.

Un superblogger este un tip adevarat, iar blugii si tricoul confortabil sunt primele semne dupa care il recunosti.

Ia-ti si tu un prim bilet pentru zborul blogosferic liber, daca nu ai facut-o deja, alegandu-ti cea mai grozava pereche de blugi din cate exista!

Iar mai apoi, dupa ce vei intra in posesia lor, pune-te pe scris si incearca sa schimbi Lumea in Bine, tu, insul pana de curand aparent banal, transformat ca in poveste, intr-un superblogger, un superman al blogosferei romanesti.

Succes!

Un magazin de haine online bine aprovizionat unde gasesti blugi, dar  si o larga varietate de piese vestimentare, inclusiv haine de dama online, pentru bloggerite este laredoute.ro!

Ipocrizia mereu actuală (Rostiri) - autoare: Carmen Bulubasa (Rostiri)

Se pare că e la tot mai mare preţ ipocrizia. Preţul plătit pentru ei la guvernarea Omenirii e mare.
Ca să devii un ipocrit veritabil trebuie să parcurgi cu seriozitate şi să-ţi însuşeşti existenţial toate "învăţăturile" servituţii voluntare şi pe cele ale prostiei.
Noi am reuşit asta ca specie. Când zbaterea şi efortul de a-ţi păstra stima de sine şi a-ţi consolida conştiinţa şi valoarea de om prin credinţa în adevăratele valori umane şi în necesitatea educaţiei, sunt încontinuu descurajate, iar competiţia nesănătoasă, care condamnă la întrecere om cu om dincolo de limita omenească a mijloacelor şi a scopului, este ridicată prin manipulări grosolane, la nivel de viaţă adevărată, graniţa dintre bine şi rău, valoare şi non-valoare, dispare de la sine sub pretextul supravieţuirii.
Perioadă de criză!!!
Perioadă de recesiune!!!
Unde? În economie? În industrie? Cine a inventat economia? Cine a inventat industria?
Cine a inventat banii? Nu oamenii? Asta e societatea noastră bazată pe consum şi acumulare excesivă, ridicând luxul la nivel de valoare reprezentativă în defavoarea unei reale calităţi a vieţii omeneşti.
Omul o pornise bine ca specie. A descoperit focul şi a inventat roata. Şi apoi, fiinţă vulnerabilă fizic, a descoperit cu ce i-a fost compensată lipsa puterii fizice.
Singura criză importantă care îl stăpâneşte pe om, e datorată faptului că în timp, scriindu-şi istoria, a devenit atât de preocupat de cuvinte, încât a inventat politica şi s-a transformat din om în politician, renunţând la capacitatea lui de a cunoaşte în favoarea necunoaşterii. Pierderea nemuririi şi dobândirea dreptului la cunoaştere s-au rătăcit în inutilitate, iar oamenii au rămas cu speranţa desăvârşirii lor în promisiunea unei alte vieţi, într-o altă lume. De atunci încoace războiul a luat toate formele posibile, până şi pe cea a păcii. Cu o minte sănătoasă şi un suflet curat omul poate aspira la libertate şi ar fi aproape imposibil de manipulat. Frica nu l-ar mai duce în sărăcie, ar descoperi diferenţa dintre conducător şi stăpân, dintre alegere şi obligare, iar el, Omul, la scară de Umanitate, nu ar mai fi în Criză de Identitate.
Umanitatea eşuează sub jugul greu al ipocriziei. Toate invenţiile omului, pornite bine, ajung să facă rău tocmai celor care au crezut în ele. Avem libertatea de a alege, dar nu şi suportul judecăţii de a face o alegere corectă. Avem posibilitatea de a fi curajoşi, dar noi ne încovoiem de frică. Se pare că nu mai avem timp să apelăm la dicţionarul păstrător al definiţiilor corecte, ci improvizăm, inventând din mers, alte adevăruri, sub presiunea grabei excesive, a panicii, a lipsei de educaţie şi de cultură.
Concurenţa acerbă dintre noi, care ne provoacă sărăcia, faptul că am ajuns să nu ne mai putem lipsi de obiecte sau servicii inutile, dând drept de viaţă şi de moarte manifestărilor de vanitate şi orgoliu şi înlocuindu-ne inconştient, dar în totalitate, cu o imagine a noastră, spoită în culori ţipătoare, la care, într-un context real i-am simţi falsitatea, ne reduce la dimensiunea unei virgule şi la lipsa de importanţă a ei din vremea când claritatea cuvintelor nu avea nevoie de împopoţonarea semnelor de punctuaţie ca să nască o epopee.
Cândva ştiam spune adevărul cu un singur sunet, azi am ajuns să nu ne mai înţelegem om cu om, în aceeaşi limbă, folosind o mie de cuvinte.
Cândva gândeam ce să spunem, acum gândim cum să nu spunem în discursuri adevărurile noastre de frică să nu fim judecaţi şi eliminaţi din turmă.
Ipocrizia ne alungă din identitatea noastră şi noi dansăm cu ochii în soare, ca nişte păpuşi robotizate, sorbind minciuni de pe buzele politicienilor, inoculându-le în fiinţa noastră cu pietate şi ne potolim setea de cunoaştere otrăvindu-ne cu umilinţe, cu renunţări, cu dureri care nu sunt ale noastre. Asta e adevărata criză!
Omenirea a descoperit atât de multe încât majoritatea oamenilor sunt ignoranţi, nu ştiu nici cine sunt , nici ce vor, nu ştiu nici cum să trăiască, nici cum să moară, iar din faptele lor omeneşti lipseşte cu desăvârşire omenia.
Şi Doamne, ce definiţie frumoasă i-am ştiut da cândva OMENIEI!

Carmen Bulubaşa
http://decemergetotulrau.blogspot.ro/