Devino
fan-ul paginii Giulieta Info si vei descoperi super oferte de Black Friday!
Mijloc
de septembrie ruginiu, in care soarele si-a domolit asprimea
sagetilor de foc...
Pornesc
cu multe sperante spre Gara de Nord, acolo unde urmeaza sa ma urc intr-un
tren albastru ca speranta, spre a ajunge in tabara foarte speciala, de
initiere in Qi Gong Primordial...
Stiu, "Qi Gong Primordial" suna intr-un mare fel, dar chiar am sperante ca
voi avea parte de o experienta foarte placuta, acolo, la pensiunea
acea situata intr-un colt mirific de natura, la poalele Carpatilor
Orientali...
Abia
astept sa ma reintalnesc cu prietenii mei dragi, pe care nu i-am mai
vazut de... vreo 3 saptamani, dar deja mi-e extrem de dor de ei, desi am
tot comunicat online zilele astea...
Dupa
o calatorie in care mai mult am ascultat zumzetul din garile prin care
am trecut, decat glasul melodios al rotilor de tren, iata ca spre
dupa-amiaza am ajuns (in fine!) si in statiunea cu pricina...
S-a
schimbat mult... Prea multe vile etajate, prea multe garduri inalte cu sarma ghimpata pe metereze,
prea multi caini de paza care isi arata coltii din curtile amenajate ca din revistele straine si prea multe sisteme de supraveghere pentru o localitate micuta, destul de putin vizitata de turisti...
Ultima
data cand am fost pe aici, strazile nu erau nici macar pietruite ca
lumea, daramite asfaltate “ca-n Germania”, precum sunt acum...
Este frumos, nu am ce zice, dar parca prea e totul tras asa, cu
linia, pana si curatenia este cam prea curatenie, pentru partea asta
de Romanie...
Asta e! Important este sa ajung la destinatie si sa imi reintalnesc
grupul de prieteni apropiati sufletului meu...
Fac
semn unui taximetrist, care pentru 20 de roni se invoieste sa ma duca
pana la pensiunea aflata cam la vreo 2-3 kilometri distanta. Ce sa-i
faci, astia vor ajunge sa te duca pana si la Sfinx intr-o buna zi, cu
rucsac cu tot...
Adevarul
este ca ma simteam si ciudat sa merg pe trotuarul asta asfaltat perfect, tarand dupa mine si pe mine intreg echipamentul de munte, cand totul pare chiar mai bine amenajat ca la
Bucuresti pe-aici... Daca nu s-ar zari in apropiere liziera padurii, aproape n-as zice ca am plecat din metropola mea natala...
Absorbita
de ganduri, nici nu mi-am dat seama cand, dupa doar cateva minute,
taxiul galben, precum canarul din melodia Phoenix-ului, se opri in
fata unei pensiuni primitoare, cu o curte extrem de spatioasa si cu multa iarba inca verde...
Nici
nu am apucat eu sa platesc cursa-fulger ca receptionera iesi
primitoare si cu un zambet larg mi se adresa:
- Bine
ati venit la pensiunea noastra! Sper ca ati calatorit bine si ca nu
sunteti prea obosita! Va duc eu bagajele in camera! Domnul doctor si
ceilalti colegi ai dvs. va asteapta in curtea din spate pentru o
prima lectie de initiere! Doriti meniu obisnuit sau vegetarian?
- Bine
v-am gasit! Meniu pentru oameni obisnuiti, am soptit naucita de atata amabilitate,
dar si de faptul ca maestrul nostru in tainele stravechilor
exercitii chinezesti deja a inceput prima lectie, desi era
programata de-abia a doua zi dimineata.
Am multumit scurt, am trantit iute in iarba rucsacul destul de greu si,
inca anchilozata dupa orele petrecute in tren, am inceput sa ocolesc in pas
alergator pensiunea, intrebandu-ma cum o sa fac eu exercitii de
gimnastica terapeutica incaltata cu bocanci de munte, grei cat
cuprinde! Asta e! “Domnul doctor”, cum ii spunea receptionera,
nu accepta comentarii, mergand pe ideea: “Daca vrei sa te faci
bine, respecti intocmai prescriptiile mele, oricat ar fi de
neobisnuite!”
Iata-i
in mijlocul curtii din spate, un soi de tapsan inverzit, ce parca te
imbia la a face miscare...
Soarele de dupa-amiaza le confera o aura extrem de frumoasa, in totala armonie cu muntii din zare...
Soarele de dupa-amiaza le confera o aura extrem de frumoasa, in totala armonie cu muntii din zare...
Se
pare ca sunt penultima sosita (dintre cei 7 mohicani!), de aceea probabil
ca nu au mai rezistat curiozitatii primii veniti si au cerut o mica introducere in filosofia chineza straveche, cu exemplificari practice...
Aliniati
circular, priveau cum maestrul nostru in arte asiatice arata cum
debuteaza seria acestor exercitii si cam ce efecte produc miscarile
ce semanau mai mult cu un soi de balet plin de gratie, decat cu
exercitiile clasice occidentale...
Vreme
de vreo doua ore, am tot exersat acele miscari, fericiti ca vremea
tinea cu noi, dovada ca la un moment dat, am lepadat cu totii
incaltarile de munte si am executat primele miscari ale formei de Qi
Gong Primordial desculti...
Ce poate fi mai placut pentru niste copiii ai betoanelor sa te incarci cu energia binefacatoare a pamantului tocmai aici, la poale de Carpati!
Ceaiul chinezesc "adevarat", adus tocmai din tara asta atat de fascinanta de catre fiica sotiei maestrului ne-a permis sa simtim si aroma tare, usor amaruie, a unei parti de lume ce mai are extrem de multe necunoscute pentru noi, europenii.
Ce poate fi mai placut pentru niste copiii ai betoanelor sa te incarci cu energia binefacatoare a pamantului tocmai aici, la poale de Carpati!
Ceaiul chinezesc "adevarat", adus tocmai din tara asta atat de fascinanta de catre fiica sotiei maestrului ne-a permis sa simtim si aroma tare, usor amaruie, a unei parti de lume ce mai are extrem de multe necunoscute pentru noi, europenii.
La
masa am ras si am ascultat fascinati istorisirile domnului doctori
si ale sotiei sale, terapeuta cu multa experienta.
Pana si o parte din personalul din pensiune a ramas minute intregi langa masa noastra mare, pentru a afla despre vindecarea miraculoasa a vreunui pacient sau altul, nu prin medicina alopata, ci cu ajutorul aceleia neconventionale...
Cand povestile astea sunt istorisite de catre un medic experimentat, parca suna altfel... devin mai credibile...
Pana si o parte din personalul din pensiune a ramas minute intregi langa masa noastra mare, pentru a afla despre vindecarea miraculoasa a vreunui pacient sau altul, nu prin medicina alopata, ci cu ajutorul aceleia neconventionale...
Cand povestile astea sunt istorisite de catre un medic experimentat, parca suna altfel... devin mai credibile...
In
ce ma priveste, sper ca durerile de spate din ultima vreme macar sa
se atenueze cu ajutorul exercitiilor acestora chinezesti, daca nu pot
disparea cu totul...
Dupa
cina prelungita, ne-am strans in formatie completa in foisorul
pensiunii, unde, ne-am transformat in studenti constiinciosi, luand
notite vreme de vreo doua ore... Am desenat si niste scheme, pe care trebuie sa le invatam inainte de a adormi...
Maestrul
ne repartizase pe camere intr-un mod extrem de ciudat, dupa legi doar
de el stiute...
Eu
am avut drept colega de camera o tipa experta in calculatoare, de la
o multinationala de top din Bucuresti.
Ma
gandeam ca o sa vorbim doar de internet, de programe de calculator,
dar nu a fost deloc asa...
Asa
cum eu vroiam sa scap de durerile de spate insuportabile, ea vroia sa
scape macar o saptamana de calculator...
Abia
dupa ce s-a sunat stingerea, nu inainte de a face toti in grup o
plimbare sub clar de luna si stele nenumarate pana prin mijlocul
statiunii, mi-am dat seama ca tehnologia IT o sa fie ceva indepartat,
tare indepartat pentru o saptamana... Eram literalmente franti dupa
prima zi din cantonamentul in stil chinezesc...
Chiar
ma gandeam ca nu o sa pot adormi de atata oboseala, in conditiile in
care a doua zi devreme, de la 7, deja incepeam primul antrenament pentru sanatate
prin miscare si reimpacare cu natura in general si aerosolii negativi
in special...
Chinezii fac exercitiile astea la rasaritul soarelui, asa ca niciunul dintre noi nu a comentat ca nu se va putea trezi la timp.
Chinezii fac exercitiile astea la rasaritul soarelui, asa ca niciunul dintre noi nu a comentat ca nu se va putea trezi la timp.
Ingrijorarea mea ca nu voi putea adormi s-a dovedit insa nefondata, deoarece gazdele de la pensiune au dotat camerele cu saltele memory care ne-au permis tuturor din grup sa ne odihnim literalmente ca niste prunci...
Si pentru ca tot am spus de prunci, Adelina a venit impreuna cu baietelul ei de cateva luni, care a avut parte si el de o gazduire demna de un printisor adorabil, dovada ca a dormit intr-un patut special, fiindu-i aleasa din teancul de saltele pentru bebelusi pe aceea care a fost cea mai potrivita pentru el, plus ca in timpul zilei patroana pensiunii il ingrijea ca pe nepotelul personal! Ajunseseram sa il strigam cu totii: PIKOLIN, de la salteluta pe care dormea cumintel toata noaptea si dupa pranz!
La
finalul taberei de Qi Gong Primordial am revenit cu totii mult mai fresh
pe la casele noastre, iar unii dintre noi, in afara de a continua sa
facem exercitiile invatate in mijloc de toamna ruginie, ne-am
achizitionat si cate o saltea Salterra, pentru ca ne-am convins pe
propria piele de calitatile lor deosebite.
Un
regim de viata echilibrat presupune cu certitudine, pe langa o
alimentatie corespunzatoare si un set de exercitii bine alese (in
colaborare cu medicul personal) si un un somn cat mai bun. Saltelele
Salterra sunt, de aceea, un ajutor binevenit, pentru o stare sanatate
buna, indiferent de varsta inscrisa in certificatul de nastere.
