Bestkids va provoaca de Black Friday la joaca!

Pregateste-te pentru ofertele de Black Friday de la Bestkids! Pe 29 noiembrie vei avea parte de surprize placute din partea magazinului tau preferat de jucarii si accesorii pentru copii!

1983... septembrie...

Robotelul galben este sus, pe raftul de langa peretele din fata mea... Pra sus ca sa pot lua... Si oricum nu as avea curajul asta... Sunt ceea ce se cheama: "o fetita cuminte"...

Imi doresc atat de mult sa il privesc cum inainteaza cu pasi mici pe masa asta lunga de la gradinita... I-am dat si un nume secret... Il cheama Robi... Uneori vorbesc cu el in gand, cand sunt singura, retrasa intr-un colt, iar tovarasa educatoare e atenta la ceilalti...

Copii din grupa mea sunt rai... Mi-au rupt pana poza elefantelul roz de pe dulapiorul din hol, acolo unde imi pun gentuta cand ma aduce tati dimineata la gradinita, inainte sa plece la servici... Lucreaza la fabrica de paine din apropiere... Miroase asa de bine painea calda!!! Imi mai alina tristetea pe care o mai simt cateodata in inimioara...

Noroc cu Petrica si Fanica... Doar cu ei ma joc, ceilalti rad de mine ca sunt mai mereu bolnavioara si ca am fost la spital...

Cand am venit acasa dupa ultima internare, cand am avut scarlatina aia rea, tati si cu mami au facut un foc mare in cazanul din curte, au pus toate jucariile mele in el si le-au ars... Saraca Liliana, papusica mea cu parul castaniu! O iubeam asa de mult!

Am plans atunci, dar tati mi-a zis ca sunt si jucariile bolnave si ca trebuie sa mearga in Raiul Papusilor!

L-am intrebat daca pot sa merg si eu cu ele...

Mami s-a albit la fata si a zis ca nu, copiii merg in Raiul Copiilor doar cand ii cheama Doamne-Doamne...

Ma intreb daca in Raiul Copiilor sunt jucarii... Daca nu sunt, nu vreau acolo, pentru ca majoritatea copiilor sunt obraznici, iar eu nu sunt ca ei... Sunt o fetita cuminte si mai bine stau aici, pe Pamant... Langa tati si mami care ma iubesc tare mult, pana la cer si peste cer! Oare ce este peste cer? Un alt cer? Cum o fi in Cerul cerurilor?

Mi-au promis ca la fiecare salariu o sa imi cumpere cate o jucarie pana o sa le inlocuiasca pe toate cele vechi. Eu stiu ca nimeni nu poate sa fie inlocuit, dar ma bucur ca o sa am din nou o cutie mare plina cu papusele si masinute...

M-au intrebat ce mi-as dori... Eu stiu ca ei nu au bani multi (ii aud cand se mai cearta cateodata ca nu sunt de-ajuns), de-aia nu indraznesc sa le cer nici un robotel din asta galben cu baterii, cum e Robi, nici masinuta cu pedale cum are Mariana, vecina de la coltul strazii (cea care m-a lovit cu un lemn intr-o zi peste fata si mi s-a umflat buza de sus), nici chiar o cutie mare de carton cu piese mozaic cum am acum aici, la gradinita pe masa din sala de clasa...

Imi place sa construiesc flori-mozaic si copaci-mozaic... Uneori desenez din piesele colorate si cate un soare-mozaic galben-portocaliu, cate un nor-calator-mozaic, cate un zmeu-mozaic... Nu, nu zmeu din ala fioros din povesti, ci din ala cu fundite multicolore... Cant incetisor in mintea mea, in timp ce il construiesc: "Randunica asa zboara,/Si eu trag zmeul de sfoara!"...

Stiu ca jucariile si jocurile ajung pe Pamant mai intai la libraria din cartier, la raionul din stanga, dar trebuie sa dai o multime de bani pe ele, iar tati si mami nu au asa multi...

De aceea, cand m-au intrebat ce-mi doresc, am cerut doar sa imi ia, din cand in cand, cate o cutie de creioane colorate, o guma parfumata, o ascutitoare chinezeasca cu personaje din Alba-ca-Zapada si un caiet de desen. Jucarii ii las pe ei sa imi cumpere... Lumea de vis mi-o construiesc eu din culori pe hartie... Acolo pot sa am ce jucarie vreau, pot sa fiu chiar si printesa cu rochie lunga si bagheta magica!

Mi-au promis ca atunci cand o sa fac 5 ani o sa imi cumpere si compas ca sa desenez flori ca la gradinita...

Lasa ca atunci cand o sa fiu mare si o sa am si eu salariu, o sa imi cumpar singura si robotel si joc mozaic. Masinuta nu cred ca o sa imi mai iau atunci, pentru ca e pentru copii mici, nu o sa mai incap in ea... Poate o sa imi iau o bicicleta... Eu am o tricicleta acum, dar cand o sa cresc mare o sa imi pot lua o bicicleta adevarata, cu doua roti... Pegas ii zice...

2013...noiembrie...

Astazi am intrat pe site-ul Bestkids.ro pentru a vedea ce au pregatit pentru Black Friday.

Fetita mea isi doreste un laptop special (nu ca n-ar avea deja tableta si laptop adevarat!), dar eu am gasit in acest fantastic magazin virtual trei lucruri la care nu m-as fi asteptat si care mi-au adus aminte de vremea copilariei... De timpul cand eram de varsta Alexiei...

                     

Mai intai am dat intamplator peste un joc mozaic, cu nu mai putin de 650 de piese, fiecare dintre ele avand un diametru de 20 cm si fiind vopsite intr-una dintre cele 3 culori primare (rosu, galben si albastru) sau o culoare binara (verde).

Puse intr-o gentuta cocheta, rezistenta, alaturi de ele jocul mai contine si 6 tablite de lucru, plus 6 carduri cu activitati distractive pentru copilasii intre 3 si 6 ani.

Pana acum, desi au trecut 30 de ani, nu am avut cand sa imi cumpar unul... Poate ca nu a fost o simpla intamplare... Iata ca acum o sa ma pot juca nu singura, pe un coltisor de masuta de la gradinita, cum o faceam in copilarie, ci impreuna cu fetita mea.

Oare or avea si roboti pe Bestkids? Sau deja vremea lor deja a apus?

Wauuu! Cate creaturi robotizate!!! Saracul Robi de pe vremea gradinitei mele cred ca a ajuns un soi de strabunic al jucariilor-roboti.

Uite unul galben-portocaliu! Super! Cat de haios este! Vad ca este si unul dintre cei mai vanduti!!! Trebuie sa il am! Si nici macar nu este scump!

Ia sa vedem daca este mai istet decat Robi cel de pe vremurile copilariei mele!

Ups! Pe Bestkids se spune ca este de fapt un gandac pe nume HEXBUG (pentru ca are 6 picioare, pentru ca hexagonal nu prea pare!), ca stie sa se deplaseze, are antene sensibile pentru a putea ocoli obstacolele si, ce e mai interesant, isi schimba directia daca “aude” un zgomot puternic sau chiar daca bati din palme!!!

Haioasa jucarie! Parca ar fi din Star Trek! O trec si pe ea pe lista!

Ce-ar fi sa ii iau Alexiei si o masinuta cu pedale, cum imi doream eu? Nu cred ca ar zice nu, daca sacul Mosului o sa fie doldora anul acesta!

Chiar de Ferrari California cu pedale nu are Mosul bani, dar cred ca de un Fulger McQueen s-ar gasi pe cardul lui din Laponia ! Plus ca masinuta asta mai e si tare zambareata!

Si acum sa vedem si ce laptop ii aleg printesei mele, pentru ca tot pe Bestkids gasesc si asa ceva... Logic, unul care are forma de broscuta (ca tot topaie ea toata ziua prin casa!) si care are si microfon pentru karaoke! La cat lalaie deja prin apartament, sigur poate sa ajunga cat de curand vedeta la Next Star!

Blogurici Info: Salterra iti ofera de Black Friday odihna de top la pret de dumping!

Devino fan-ul paginii Giulieta Info si vei descoperi super oferte de Black Friday!

Mijloc de septembrie ruginiu, in care soarele si-a domolit asprimea sagetilor de foc...

Pornesc cu multe sperante spre Gara de Nord, acolo unde urmeaza sa ma urc intr-un tren albastru ca speranta, spre a ajunge in tabara foarte speciala, de initiere in Qi Gong Primordial...

Stiu, "Qi Gong Primordial" suna intr-un mare fel, dar chiar am sperante ca voi avea parte de o experienta foarte placuta, acolo, la pensiunea acea situata intr-un colt mirific de natura, la poalele Carpatilor Orientali...

Abia astept sa ma reintalnesc cu prietenii mei dragi, pe care nu i-am mai vazut de... vreo 3 saptamani, dar deja mi-e extrem de dor de ei, desi am tot comunicat online zilele astea...

Dupa o calatorie in care mai mult am ascultat zumzetul din garile prin care am trecut, decat glasul melodios al rotilor de tren, iata ca spre dupa-amiaza am ajuns (in fine!) si in statiunea cu pricina...

S-a schimbat mult... Prea multe vile etajate, prea multe garduri inalte cu sarma ghimpata pe metereze, prea multi caini de paza care isi arata coltii din curtile amenajate ca din revistele straine si prea multe sisteme de supraveghere pentru o localitate micuta, destul de putin vizitata de turisti...

Ultima data cand am fost pe aici, strazile nu erau nici macar pietruite ca lumea, daramite asfaltate “ca-n Germania”, precum sunt acum... Este frumos, nu am ce zice, dar parca prea e totul tras asa, cu linia, pana si curatenia este cam prea curatenie, pentru partea asta de Romanie...

Asta e! Important este sa ajung la destinatie si sa imi reintalnesc grupul de prieteni apropiati sufletului meu...

Fac semn unui taximetrist, care pentru 20 de roni se invoieste sa ma duca pana la pensiunea aflata cam la vreo 2-3 kilometri distanta. Ce sa-i faci, astia vor ajunge sa te duca pana si la Sfinx intr-o buna zi, cu rucsac cu tot...

Adevarul este ca ma simteam si ciudat sa merg pe trotuarul asta asfaltat perfect, tarand dupa mine si pe mine intreg echipamentul de munte, cand totul pare chiar mai bine amenajat ca la Bucuresti pe-aici... Daca nu s-ar zari in apropiere liziera padurii, aproape n-as zice ca am plecat din metropola mea natala...

Absorbita de ganduri, nici nu mi-am dat seama cand, dupa doar cateva minute, taxiul galben, precum canarul din melodia Phoenix-ului, se opri in fata unei pensiuni primitoare, cu o curte extrem de spatioasa si cu multa iarba inca verde...

Nici nu am apucat eu sa platesc cursa-fulger ca receptionera iesi primitoare si cu un zambet larg mi se adresa:

- Bine ati venit la pensiunea noastra! Sper ca ati calatorit bine si ca nu sunteti prea obosita! Va duc eu bagajele in camera! Domnul doctor si ceilalti colegi ai dvs. va asteapta in curtea din spate pentru o prima lectie de initiere! Doriti meniu obisnuit sau vegetarian?

- Bine v-am gasit! Meniu pentru oameni obisnuiti, am soptit naucita de atata amabilitate, dar si de faptul ca maestrul nostru in tainele stravechilor exercitii chinezesti deja a inceput prima lectie, desi era programata de-abia a doua zi dimineata.

 Am multumit scurt, am trantit iute in iarba rucsacul destul de greu si, inca anchilozata dupa orele petrecute in tren, am inceput sa ocolesc in pas alergator pensiunea, intrebandu-ma cum o sa fac eu exercitii de gimnastica terapeutica incaltata cu bocanci de munte, grei cat cuprinde! Asta e! “Domnul doctor”, cum ii spunea receptionera, nu accepta comentarii, mergand pe ideea: “Daca vrei sa te faci bine, respecti intocmai prescriptiile mele, oricat ar fi de neobisnuite!”

Iata-i in mijlocul curtii din spate, un soi de tapsan inverzit, ce parca te imbia la a face miscare...

Soarele de dupa-amiaza le confera o aura extrem de frumoasa, in totala armonie cu muntii din zare...

Se pare ca sunt penultima sosita (dintre cei 7 mohicani!), de aceea probabil ca nu au mai rezistat curiozitatii primii veniti si au cerut o mica introducere in filosofia chineza straveche, cu exemplificari practice...

Aliniati circular, priveau cum maestrul nostru in arte asiatice arata cum debuteaza seria acestor exercitii si cam ce efecte produc miscarile ce semanau mai mult cu un soi de balet plin de gratie, decat cu exercitiile clasice occidentale...

Vreme de vreo doua ore, am tot exersat acele miscari, fericiti ca vremea tinea cu noi, dovada ca la un moment dat, am lepadat cu totii incaltarile de munte si am executat primele miscari ale formei de Qi Gong Primordial desculti... 

Ce poate fi mai placut pentru niste copiii ai betoanelor sa te incarci cu energia binefacatoare a pamantului tocmai aici, la poale de Carpati!

Ceaiul chinezesc "adevarat", adus tocmai din tara asta atat de fascinanta de catre fiica sotiei maestrului ne-a permis sa simtim si aroma tare, usor amaruie, a unei parti de lume ce mai are extrem de multe necunoscute pentru noi, europenii.

La masa am ras si am ascultat fascinati istorisirile domnului doctori si ale sotiei sale, terapeuta cu multa experienta. 

Pana si o parte din personalul din pensiune a ramas minute intregi langa masa noastra mare, pentru a afla despre vindecarea miraculoasa a vreunui pacient sau altul, nu prin medicina alopata, ci cu ajutorul aceleia neconventionale...

Cand povestile astea sunt istorisite de catre un medic experimentat, parca suna altfel... devin mai credibile...

In ce ma priveste, sper ca durerile de spate din ultima vreme macar sa se atenueze cu ajutorul exercitiilor acestora chinezesti, daca nu pot disparea cu totul...

Dupa cina prelungita, ne-am strans in formatie completa in foisorul pensiunii, unde, ne-am transformat in studenti constiinciosi, luand notite vreme de vreo doua ore... Am desenat si niste scheme, pe care trebuie sa le invatam inainte de a adormi...

Maestrul ne repartizase pe camere intr-un mod extrem de ciudat, dupa legi doar de el stiute...

Eu am avut drept colega de camera o tipa experta in calculatoare, de la o multinationala de top din Bucuresti.

Ma gandeam ca o sa vorbim doar de internet, de programe de calculator, dar nu a fost deloc asa...

Asa cum eu vroiam sa scap de durerile de spate insuportabile, ea vroia sa scape macar o saptamana de calculator...

Abia dupa ce s-a sunat stingerea, nu inainte de a face toti in grup o plimbare sub clar de luna si stele nenumarate pana prin mijlocul statiunii, mi-am dat seama ca tehnologia IT o sa fie ceva indepartat, tare indepartat pentru o saptamana... Eram literalmente franti dupa prima zi din cantonamentul in stil chinezesc...

Chiar ma gandeam ca nu o sa pot adormi de atata oboseala, in conditiile in care a doua zi devreme, de la 7, deja incepeam primul antrenament pentru sanatate prin miscare si reimpacare cu natura in general si aerosolii negativi in special...

Chinezii fac exercitiile astea la rasaritul soarelui, asa ca niciunul dintre noi nu a comentat ca nu se va putea trezi la timp.

Ingrijorarea mea ca nu voi putea adormi s-a dovedit insa nefondata, deoarece gazdele de la pensiune au dotat camerele cu saltele memory care ne-au permis tuturor din grup sa ne odihnim literalmente ca niste prunci...

Si pentru ca tot am spus de prunci, Adelina a venit impreuna cu baietelul ei de cateva luni, care a avut parte si el de o gazduire demna de un printisor adorabil, dovada ca a dormit intr-un patut special, fiindu-i aleasa din teancul de saltele pentru bebelusi pe aceea care a fost cea mai potrivita pentru el, plus ca in timpul zilei patroana pensiunii il ingrijea ca pe nepotelul personal! Ajunseseram sa il strigam cu totii:  PIKOLIN, de la salteluta pe care dormea cumintel toata noaptea si dupa pranz!

La finalul taberei de Qi Gong Primordial am revenit cu totii mult mai fresh pe la casele noastre, iar unii dintre noi, in afara de a continua sa facem exercitiile invatate in mijloc de toamna ruginie, ne-am achizitionat si cate o saltea Salterra, pentru ca ne-am convins pe propria piele de calitatile lor deosebite.

Un regim de viata echilibrat presupune cu certitudine, pe langa o alimentatie corespunzatoare si un set de exercitii bine alese (in colaborare cu medicul personal) si un un somn cat mai bun. Saltelele Salterra sunt, de aceea, un ajutor binevenit, pentru o stare sanatate buna, indiferent de varsta inscrisa in certificatul de nastere.