Pledoarie pentru miezul cuvintelor...

„Cuvintele sunt cararile faptelor”, spunea candva Sfantul Ioan Gura de Aur... Si in anii ce au trecut de la terminarea facultatii viata mi-a demonstrat cu prisosinta ca asa este...

De cate ori nu am auzit spunandu-se ca: "La inceput a fost Cuvantul!.."  Logosul, inteles ca invatatura divina, dar si ca realitate personala...

La nivel individual, pot spune ca pentru mine Cuvantul a fost, este si va fi, acea energie care poate sa creeze, sa modifice sau sa distruga totul...

Uneori imi place sa jonglez cu sferele de energie ale rostirilor, sa le combin, sa le inalt si sa le cobor, modelandu-le dupa starea emotionala pe care o am la un moment la la altul...

Pentru ca emotiile se exprima prin ganduri, ce se materializeaza mai apoi in sunete, in vibratii, in energie pura, transformatoare ale unor portiuni mai mari sau mai mici din necreat in creat...

Tipare ale faptelor, cuvintele-actiuni schimba lumea, ele sunt o interfata intre lumea interioara si cea exterioara, intre a se numi si a deveni... Pentru ca noi suntem cu totii ceea ce suntem doar datorita (si uneori din cauza) cuvintelor...

Japonezul Masaru Emoto ne-a demonstrat fara drept de tagada cum se poate schimba o picatura de apa sub influenta cuvintelor... Iar noi suntem in mare parte lacrimi de stele, asa ca oceanul asurzitor de cuvinte, in adancul caruia traim, ne influenteaza iremediabil, uneori chiar si fara sa ne dam seama...

Imi aduc aminte de mine, inca studenta  la stiinte juridice, in ultima perioada de practica la instanta, cu cateva luni inainte de a-mi lua licenta si de a decide (in fine!), ce vreau sa ma fac “cand voi creste mare”...

Soarta a decis ca impreuna cu prietena mea cea mai buna sa fim repartizate la biroul unui avocat celebru bucurestean, unde am vazut pe viu, vreme de doua saptamani, cat de puternic este uneori taisul cuvantului, in lupta cu injustitia...

In sala de judecata, ascultand pledoariile ce aminteau de acelea ale unor avocati ilustri din perioada interbelica, am decis in sinea mea, de viitoare proaspata absolventa, ca nu vreau nici sa anchetez oamenii (probabil ca e nevoie de o altfel de structura sufleteasca pentru asta!), nici sa ii judec (pentru ca intotdeauna judecata omeneasca va fi imperfecta, spre deosebire de cea a lui Dumnezeu, care este absoluta!), ci sa ajut oamenii, luptand alaturi de ei pentru dreptate... O lupta dusa nu cu armele vizibile, ci cu energia concentrata in cuvintele rostite... 

De atunci am invatat nu doar cum se emit cuvintele pentru a desena, pe canavaua unui proces, portretul unor fapte deja consumate, spre a le face vizibile pentru ochii mintii ascultatorilor, dar si cum sa imi adaptez discursul la interlocutorul din fata mea, cum sa le folosesc pentru a avea mai multa credibilitate, in ciuda varstei mele inca tinere pentru o asemenea profesie, cum sa imi utilizez inflexiunile vocii pentru a ma face mai bine inteleasa, pentru a alina suferinte sau a impune respect, atunci cand este necesar...

Si am mai invatat ca "a vorbi aceeasi limba" inseamna mult mai mult decat pare la prima vedere... A zari miezul cuvintelor inseamna a putea sa le pui la temelia unor fapte viitoare... realizate de multe ori in echipa, pentru ca niste cuvinte rostite in desert, fara niste oameni care sa le auda si mai ales sa le inteleaga, nu isi justifica existenta... Ce ar fi cuvintele fara comunicare, iar comunicarea fara viitoare actiuni comune?

Rostirile si-ar pierde atunci sensul, iar realitatea ar fi mai saraca, pentru ca formele-cuvant ar pluti in vidul etern, fara ca sa intruparea lor sa le coboare din universul arhetipal in acela concret... 

Iar daca ele, maretele Cuvinte, sunt drepte, atunci si fundatia faptelor cladite pe ele va fi trainica... Si intr-o lume in disolutie tot mai accentuata, in care cuvantul de onoare, cuvantul de alinare, cuvantul de incurajare, cuvantul de lauda devin raritati ascunse in dictionare desuete, este nevoie de tot mai multi luptatori pe frontul verbelor-actiune, care sa incercam sa luptam pentru a le revaloriza, a le reda vlaga de care au fost secatuiti in anii din urma...

Maestrul meu m-a invatat aceste lucruri demult, tare demult, confirmandu-mi ceea ce in adancul sufletului meu stiam deja, de aceea ii sunt extrem de recunoscatoare ca mi le-a reamintit prin felul in care isi respecta cuvantul dat, dialoga cu oamenii, isi incarca rostirile mestesugite de frumoase sensuri, nebanuite la prima vedere, pentru a le transforma rapid in vehicule insolite care sa il poarte catre rezultatele scontate... intotdeauna pozitive...

Daca ar fi sa ii ofer un cadou, cu siguranta ca i-as oferi urmatorul premiu-bijuterie de la Luxurygifts.ro, inscriptionat cu citat motivational, in semn de respect pentru toata comoara de intelepciune pe care mi-a daruit-o in anii in care i-am fost stagiara si, mai ales, pentru ca, folosind arma cuvantului-verb, poti schimba destine, poti aduce alinare in sufletele unor oameni care si-au pierdut uneori si ultima bruma de speranta ca Binele mai poate triumfa.

Cu mult respect, va multumesc maestre V.T.!

- articol scris pentru SuperBlog 2013 – etapa a 26-a

E-avion.ro, alegerea favorita a celor ce viseaza sa zboare spre destinatii de top!

Devino fan-ul paginii E-avion si descoperi super oferte de Black Friday!

Tocmai ce anuntara la radio ca... vine iarna!!!
Oho, asta da veste! Cine ar fi crezut ca in prag de luna decembrie o sa ninga!!! 
Si eu care tocmai ce scosesem ochelarii de soare si lotiunea de plaja ca sa il rog pe Georgel sa dam o fuga pana la mare. Marea vecinilor bulgari, logic, ca pe la noi vor unii sa se joace de-a cautatorii de gaze de sist taman prin Dobrogea cea cu vechile dealurile de creta din scrierile lui Geo Bogza... Aoleu, fuse Vinerea Neagra si uitai sa completez colectia de carti! Ca acus o sa aiba ala micu' la scoala nevoie de volumele astea... Nu ca s-ar omori el cu cititul prea tare...

Lasa, ca pana ajunge el la anul boboc la facultate nici nu o sa mai fie nevoie de carti... Ziceau saptamana trecuta pe la tv ca vor sa le dea la toti elevii tablete, ca sa economiseasca hartia si sa salveze padurile. Nu de alta, dar nu mai au hotii de lemne ce fura si maharii locali ce exporta!

Dar mai bine sa ma gandesc la altceva... Na, ca acum am inceput sa gandesc in rime... Suflet de poetesa neinteleasa, deh! Uite, ma gandesc, de pilda, ca acusica vin si Sarbatorile de Iarna, alaturi de muntii aia de zapada profetiti  si ar trebui sa plecam si noi pe undeva... asa, cu tot familionul nostru de trei persoane...

Georgestii vor sa plece la Sinaia... Mda, ce sa zic, mare scofala! Lasa ca mai au si altii bani, nu s-a rasturnat cutia bancara cu valori taman la ei in apartament...

- Georgele!!! Unde esti barbate? Vino iute sa-ti spun la ce m-am gandit! se lumina deodata Florica la chip.
- Ce-i, mai femeie de tipi asa? Arde undeva? sosi in graba stalpul familiei.

- Nu arde, mai Georgele, mai rau... NINGE!!!
- Unde ninge Florico, sus la Straja? Ca afara, cum vad eu acu pe geam, e soare ca-n mijlocul primaverii! Magnolia din fata geamului mai ca sta sa imboboceasca iar!

- Au anuntat acuma la radio ca vine zapada si ma gandeam sa stabilim si noi unde mergem de Revelion, de-aia te chemai.
- Unde sa plecam femeie? Ce, acasa nu ti-e bine?
- Mi-e bine, nu zic ba, dar toti vecinii nostri pleaca... Vrei sa fim paznicii palierului? O sa fim speriati de orice sunet de pas de pe holul etajului, ca-n filmele alea horror, de iti plac tie!

- Of, of si iar of! Hai spune acuma, la ce te-ai gandit, ca vad eu bine ca nu mai am liniste cu tine... Unde vrei sa ratacim de Revelion? Te pomenesti ca vrei sa mergem in pelerinajele alea ale tale cu Patriarhia, unde nu poate omul nici sa zica o gluma mai deocheata, nimic-nimicuta, doar sa se roage pentru nemurirea sufletului? Lasa, ca e el nemuritor si fara rugaciunile mele! Eu iti zic clar: anul asta nu mai merg sa fac revelionul la... manastire, cum s-a intamplat anul trecut! Nebun am fost ca te-am ascultat! Auzi tu, sa fac Revelionul cu calugarii in creierii muntilor, la schit! sa ne haleasca lighioaiele padurii si mai multe nu!

- Stai usor Georgele, nu te repezi asa! Am zis eu ceva de vreo biserica? Anul asta vreau... sa zbor!
- Ce sa faci Florico??? Sa zbori?!? Ce-ai patit, nu ti-e bine? Ti s-au scrantit neuronii aia putin din tartacuta? Ce, esti gugustiuc sau vrabie? Sau vrei sa faci vreun curs din ala de planorism, de i se face reclama pe net in disperare?

- Nu barbate, nici vorba, pur si simplu vreau sa fiu anul asta o lady si sa calatoresc cu avionul... Ca nu am fost niciodata si tare mai vreau sa vad si eu lumea de sus... Sa fiu la inaltime...
- Cu avionul??? Ala luat de la Otopeni? 
- Exact!

Georgel casca ochii mari cat cepele, se scarpina in crestetul capului si continua cu interogatoriul, tot mai intrigat de dorinta nevesti-sii:

- Si cam pe unde te-ai gandit mataluta sa zbori asa, ca o pasare calatoare?
- Pai asta e... Nu prea stiu inca...Doar ca trebuie sa fie intr-un loc unde nu se duce orice amarastean, vreau sa moara de ciuda Mioara de la parter cand o sa afle! Deschide si tu laptopul ala, ca tocmai ce am auzit ca au oamenii de la e-avion.ro niste oferte de ramai cu gura cascata de uimire. Poate gasim vreo destinatie de top, ceva pentru care sa ne invidieze toti cunoscutii.
- Zau? Hai sa vedem! capitula Georgel si deschise calculatorul.

- Ia uite barbate, ce de oferte!!! Hai sa ne alegem trei orase pana unde am vrea sa calatorim si, dupa aceea, il punem pe ala micu, pe Iliuta sa aleaga!
- Bine, hai sa vedem... Spune tu prima! Ca asa-i frumos, damele primele!

Florica se uita in josul primei pagini a site-ului, pe lista oraselor spre care clientii au calatorit cel mai des in ultima vreme si, deodata, ii trecu un gand nastrusnic prin mintea infierbantata de dorinta de a zbura cu avionul...

- Eu as vrea... la Chisinau! zise ea triumfatoare.
- Undeeee? In Basarabia? Ce sa cautam noi femeie peste Prut? Cine se duce in vremurile astea in Republica Moldova, ce, ai capiat? Basarabenii vin cohorte la noi la schi pe vremea asta si noi sa mergem acolo? Pai o sa fie pustiu la ei, ca pe etajul nostru de Revelion, probabil! 

- Ba n-am capiat deloc! Tocmai pentru ca aproape nimeni nu se duce in Moldova, daca nu e in delegatie sau nu are concert pe acolo, vreau sa mergem noi! Daca ziceam ca vreau in Bucovina nu ai mai fi fost asa de mirat!

- Dar cum de ti-a venit ideea asta? Auzi la ea! Chisinau!
- Aaaa, simplu! Tocmai ce am fost la dentist, la Leonard! Stii si tu ca e basarabean. Era fericit ca si-a luat cetatenia romana.
- Si de ce era asa de fericit, ma rog? Ce-i asa nemaipomenit sa fii roman in vremurile astea?
- Pai in februarie deja vrea sa plece Dincolo. 
- Unde... Dincolo?
- In Franta! De-aia acum asculta doar muzica frantuzeasca la cabinet!
- Aha. Si daca moldovenii vin incoace, vrei sa mergem noi la ei, ca sa nu ramana patria-sora nepopulata, fie si cu turisti?

- Zau Georgele, hai ca ar fi frumos sa vedem Chisinaul iarna! Facem si noi o comparatie cu Moldova noastra... Au si parcuri multe, monumente, ne mai amintim si de vremurile de dinainte de Revolutie uitandu-ne la blocurile lor muncitoresti...


- Poate ca ai si tu dreptate femeie, zise Georgel dupa un moment de gandire. Bine, il trec pe lista!

- Acum alege si tu o destinatie cu avionul de pe prima pagina de la e-avion.ro! Uite ce scrie aici, pot sa ne faca si rezervare la hotel!

- Asta-i bine, dadu intelept din cap Georgel... Mai ales ca avem banutii aia stransi pentru concediu si, pentru ca tot esti asa de sucita azi, m-am gandit sa aleg o destinatie inclinata bine... cea mai inclinata... asa ca eu vreau... la PISA!!!! Ca sa vedem turnul ala, inainte sa se prabuseasca de tot! SI pentru ca ma pisezi marunt la creieri cu dorinta asta de zbor a ta!

- Frumos in Italia... Am putea sa o vizitam pe matusa Sofica si pe verisoara Smarandita! Lucreaza acolo ca ingrijitoare la o familie de batrani...

- Da, am putea... Asadar la numarul 2 trec... PISA - Italia.

In timp ce sotii Florica si Georgel se uitau curiosi pe site-ul e-avion.ro, in sufragerie aparu Iliuta, copilul familiei, un adolescent de vreo 17 primaveri...

- Mama, mi-e foame!!! striga el din toti rarunchii.
- Stai putin, puiul mamii, ca acum cautam in ce oras sa mergem cu totii in vacanta, il linisti cu glas duios Florica. Ia spune, tu pe unde ai vrea sa mergi?

Interesat, fiul lor se apropie de calculator, clicai expert pe cateva dintre destinatiile cele mai dorite de catre clientii site-ului e-avion.ro si, deodata, se intoarse si rosti cu o voce serioasa, de senator diaconescian:

- Stiu unde mergem!
- Unde, unde? se interesara parintii, constienti ca ultimul cuvant il va avea ca intotdeauna in casa lor... copilul.
- BUCURESTI! zise Iliuta, zambind larg.

Florica se uita la el cu un aer tamp si sopti cu voce subtirica:

- Puiul mamii, dar noi SUNTEM IN BUCURESTI!

- Pai mergem si unde ai zis tu, mama, la Chisinau (2 ore jumatate cu avionul), mergem si la tanti Sofica sa vedem turnul ala italienesc (o ora cu avionul), cum vrea tata, dar dupa aia ne intoarcem aici, ACASA! Si inca rapid!

Ca s-a anuntat acum la televizor ca Primaria organizeaza spectacol in centru de Revelion si vreau sa merg si eu cu baietii. Voi puteti sa stati acasa, ca doi porumbei si o sa petreceti o seara romantica, asa, ca un zbor lin cu deltaplanul peste Carpatii albiti de omat.

Georgel simti cum ii creste inima de bucurie ca a scapat de a mai merge de Revelion printre straini si ca poate sta in fotoliul lui favorit, in papuci, la un pahar de vinisor de tara, trimis de unchiul Fane, ca se poate lupta din greu cu tavile incarcate de bucate, cu pisica familiei, Mieunoaia, torcandu-i la picioare si cu nevasta alaturi, mirosind a cozonaci tocmai scosi din cuptor.

- Pai eu cand mai zbor de-adevaratelea, intreba plangareata Florica, daca de Revelion stam acasa?

- Cand vrei tu, mama, important e sa luam biletele in perioada 22 noiembrie-2 decembrie, ca uite, au o reducere de 9% pe e-avion.ro... Stii ce frumos e la Chisinau inainte de Craciun sau la Pisa inainte de Revelion? Eu zic sa mergem cu totii in ambele parti, si in Basarabia si in Italia, ca oferta celor de la e-avion.ro mi se pare marfa!

Georgel scapa din mana doza de bere pe care tocmai o luase din frigider... Dar nu mai avu ce sa faca. La ei in casa era lege: copilul are ultimul cuvant! Si Iliuta a ales.