Cum aleg patutul ideal pentru copilul meu?

Paturile pentru copii sunt piesele de mobilier care dau multa bataie de cap parintilor responsabili, in momentul in care acestia mobileaza camerele bebelusilor, deoarece este locul unde odoarele lor vor petrece cea mai mare parte a timpului, mai ales in primul an de viata.

In prezent, oferta magazinelor de profil este extrem de variata, asa incat acestia se simt literalmente pierduti cand intra in lumea patuturilor pentru copii, fie ele patuturi cu forma de masinuta sau de caleasca, patuturi pliante sau patuturi transformabile, patuturi pentru bebelusi cu un design in tendinte sau patuturi de lemn clasice, "cu zabrele", din esenta de stejar, fag, brad sau cires.

Daca dupa o vizita prin oras, prin raioanele de patuturi pentru bebelusi sau la targurile si expozitiile de profil, care, din considerente de spatiu, expun o gama relativ redusa de modele, in clipa viitorii sau proaspetii parinti dau o cautare pe internet in goana lor febrila dupa acel patut pentru copii ideal, sunt nauciti total cand iau contact vizual cu multimea de asemenea piese de mobilier pentru sugari.

Daca in materie de model, materiale din care este confectionat, culori, pret, au libertate deplina de decizie, in alegerea categoriei de patuturi pentru bebelusi in care sa caute produsul de mobilier perfect pentru cel mic, este mai bine sa se informeze cat mai in detaliu, pentru a lua cea mai buna decizie in cunostinta de cauza.

Patuturi pliante pentru copii versus patuturi de lemn clasice
In ultima perioada, in oferta magazinelor de profil offline sau online gasim o multime de modele de patuturi pliante, ca o tendinta fireasca intr-o lume ce tinde spre o simplificare a vietii tot mai mare.

Pe vremea noastra patutul trainic de lemn era singura optiune, mai ales ca uneori era lasat si mostenire de la o generatie la alta, atat de bine era lucrat de tamplarii vremii.

Adeptii patuturilor pliante, moderne, aduc drept argumente in sprijinul achizitionarii unui asemenea obiect de mobilier actual urmatoarele:

- este mai ieftin decat un patut din lemn;
- este usor de transportat si de manevrat prin camera, daca dorim sa ii schimbam pozitia;
- paleta de modele din care putem alege este mult mai vasta decat in cazul patuturilor clasice din lemn, cu gratii;
- copilasul nostru nu isi va mai putea pierde suzeta printre spatiile dintre zabrele, deoarece in partile laterale patutul este inconjurat de un material transparent care, in plus, permite parintilor, bunicilor sau bonelor sa observe permanent ce face bebelusul;
- in cursul zile, in orele in care copilul este treaz, aceasta piesa de mobilier se transforma usor in tarc de joaca pentru cel mic, putand fi mutat chiar si in alta camera, unde se afla si un adult supraveghetor;
- poate fi extrem de accesorizat (cu masa de infasat, carusel, set de jucarii agatate pe cordelina, panouri electronice cu lumina de veghe, buzunare de depozitare, plasa contra tantarilor);
- desi este mult mai usor decat un patut de lemn pentru bebelusi, poate fi dotat cu roti care pot fi blocate, fapt ce usureaza deplasarea acestuia dintr-un loc in altul;
- poate fi luat in excursii, fiind usor de transportat in masina, fapt ce ii va permite celui mic sa aiba un somn odihnitor, in conditii perfecte de igiena, indiferent ca familia se va caza la un hotel sau la o pensiune.

Ce-i drept, un asemenea patut pliant pentru bebelusi are si o serie de minusuri, dintre care cele mai importante ar fi:

- stabilitatea mult mai precara, comparativ cu aceea a unui patut de lemn, mai ales din momentul in care copilul ia in greutate si, mai mult, se ridica in fundulet, pentru ca mai apoi sa descopere cat de grozav este sa faci sarituri in patut;
- salteaua poate sa oscileze si ea, neputand sa fie perfect fixata intr-un asemenea patut confectionat din material textil si plastic, plus ceva parti metalice;


Avantajele unui patut de lemn sunt evidente, sustin fanii acestora:

- in primul rand vorbim de stabilitatea lor proverbiala, dublate si de o durabilitate mult mai mare in timp;
- majoritatea modelelor de patuturi de lemn sunt confectionate din esente nobile, din care, pe primul loc, dupa opinia mea este stejarul (la tara pana si azi se mai pastreaza traditia stramoseasca a leaganelor si patuturilor pentru copii din acest lemn sfant pentru romani);
- dat fiind modul in care este construit si soliditatea sa, bebelusul va putea sa se sprijine de marginea lui superioara, cand va incerca sa se ridice, iar mai tarziu, va putea topai dupa pofta inimii pe salteluta bine fixata in interior (pana ce va fi destul de marisor pentru ca parintii sai sa ii cumpere o trambulina!);
- patuturile de lemn sunt mai nou dotate si cu tot soiul de sertare, au o parte sau ambele parti detasabile, ceea ce permite transformarea acestei mobile din camera copilului, pe masura ce bebelusul creste;
- accesoriile se pot monta si pe un asemenea patut clasic, la fel ca si pe unul pliant;
- este mult mai usor de intretinut decat un patut pliant, fiind suficienta stergerea lui de praf, spre deosebire de primul, unde partile sale textile detasabile trebuie curatate temeinic in masina de spalat, deoarece pot fi o sursa de imbolnavire pentru cel mic, prin germenii pe care ii poate acumula rapid.

Dezavantajul major este pretul, dar calitatea unui asemenea patut este indiscutabila, asa incat daca vrem ce e mai bun pentru copilul nostru, chiar merita o asemenea achizitie.


Recomandarea mea ar fi ca sa se achizitioneze doua patuturi: un patut de lemn cu zabrele (distanta dintre ele  nu ar trebui sa depaseasca 3 cm pentru a se evita accidentele nedorite cauzate de intepenirea membrelor copilului printre acestea) si unul pliant, care sa fie utilizat acasa drept tarc de joaca, iar in excursiii pe post de loc de dormit in locurile unde este cazarea. Stiu o familie care nu ezita sa monteze acest pat pliant nici chiar in cort, pentru ca bebelusul lor se simte excelent!

Cum scapam de sobolani? Trimitand un S.O.S. telefonic catre firma deratizare DDD la numarul 0219662!

Nu stiu voi cum sunteti, dar pentru mine fiinta mai fioroasa decat un sobolan gri cu bot ascutit si priviri viclene nu cred ca exista pe lumea asta!.

Prefer sa dau nas in nas cu un caine comunitar latrand agresiv, decat sa vad trecand in goana sau prelingandu-se fantomatic pe langa un zid un asemenea animal ingrozitor!

Tocmai de aceea, va imaginati ce spaima am tras in momentul in care am avut o intalnire de gradul 3 la ghena blocului cu un asemenea monstru al tenebrelor!

Asta pentru ca noi avem pubelele de gunoi undeva in exterior, fiind un bloc cu patru etaje si fara lift, iar locatarii, profitand ca trebuie sa duca galetile cu resturi menajere afara, le desarta la nimereala, cum da Dumnezeu, fara a se mai obosi sa le puna direct in recipientele anume destinate si apoi sa coboare capacele.

Mai multi vecini au drept animalute de companie pisici, dar aratati-mi voi mie o pisica din zilele noastre care sa mai se oboseasca sa prinda soareci (de sobolani nici nu mai vorbim!), cand sunt ghiftuite cu tot soiul de mancaruri alese anume produse de companiile ce diversifica continuu oferta de alimente apetisante pentru miorlaitoarele dinn dotare! Cred ca ar ajunge instant vedeta pe Youtube!

Asa incat, am ajuns sa ne luptam noi insine, oamenii, cu acest cosmar al populatiei de sobolani, aflata in continua crestere prin cartierele bucurestene.

La televizor tot fac reclama la niste aparate minune care prin intermediul unor unde de inalta frecventa cica i-ar speria de moarte pe fioroseniile gri, iar acestia ar fugi prin labirinturile lor subterane departe, cat mai departe de emitatoarele cu pricina...

Se pare insa ca acestea nu sunt bune de nimic (dovada ca sunt vandute in ultima vreme si la oferta: doua la pret de unul!), plus ca, in situatia blocului nostru, locul unde sunt amplasate pubelele de gunoi este la distanta mare de orice priza, iar cum aparatul de speriat sobolanii functioneaza, se pare, cu energie electrica, sigur nu poate fi o solutie demna de luat in calcul.

Intr-una din zile, am incercat personal varianta smart de speriat rozatoarele cenusii cu dinti galbui si ochi tenebrosi, aceea a aplicatiilor pentru telefoanele inteligente: esec total. Doar ce am dat sa ridic capacul unui asemenea recipient de pus gunoiul si brusc, lovit de lumina puternica a soarelui de august, un ditamai sobolanul monstruos a sarit dinauntru. Nu mi s-a parut deloc speriat, ba din contra, asteptam din clipa in clipa sa se repeada cu dintii ascutiti asupra mea si sa ma pedepseasca pentru indrazneala crunta de a-l fi deranjat in timp ce isi lua masa de pranz copioasa!


Pana aici! Nu se mai poate asa! Nu am nimic cu nicio fiinta vie, dar sobolanii chiar sunt purtatorii de tot soiul de boli grave, copiii pot sa fie muscati de ei, ba chiar si adultii.

Poate in Tibet, prin lacasurile sfinte, sunt acceptati, in cazul ca or avea ce manca pe acolo, desi nu cred ca exista atata orez si orz incat sa le ajunga si lor si calugarilor, dar pentru cine traieste in Bucuresti, zau ca ii ajung sobolanii pe care ii vedem foarte des pe la metrou, nu ne mai trebuie si unii comunitari, traitori pe langa blocurile unde locuim.

Tocmai ce au dat zilele trecute la stiri un reportaj dintr-un parc din minunata noastra metropola, unde oameni literalmente cu o doaga sarita, hranesc sobolanii in mod curent, de parca ar fi veverite sau porumbei!

Nu vreau sa ajungem si noi asa. In definitiv este simplu: este un razboi intre ei si noi pe care musai trebuie sa il castigam! Macar pentru ca, zice-se, suntem mai inteligenti decat sobolanii!

Cum administratorul blocului este chiar vecinul meu de palier, am luat atitudine si i-am batut la usa, cerandu-i sprijinul urgent in rezolvarea acestei probleme capitale.

El s-a uitat nauc la mine, ridicand din umeri a neputinta si mi-a zis cu blazare in glas: "Ce as putea sa fac eu? Am pus in trecut otrava si nimic, sobolanii sunt mai smecheri decat noi, n-ai vazut la Animal Planet? Eu zic sa ne impacam cu ideea si sa ne rugam sa plece singuri. Poate se muta la blocul vecin!"

In acel moment mi-am dat seama ca singura solutie este sa ii propun sa trimita un S.O.S. catre o firma deratizare care sa transeze definitiv problema si sa ne asigure victoria in lupta cu sobolanii, pentru ca nu prea are stofa de comandant al unei trupe de lupta contra agresorilor gri cu patru picioare si ranjet hidos!

"Cum scapam de sobolani? Sunam la DDD - firma deratizare!", i-am dar eu solutia salvatoare. Dupa lungi parlamentari, in care a trebuit sa folosesc tot ce am invatat la cursul de nogociere, pe care tocmai il absolvisem luna trecuta, l-am convins.


Asa se face ca dupa ce a luat acordul locatarilor din bloc, lucru usor de facut, pentru ca firma de deratizare DDD are niste tarife extrem de bune pentru serviciile oferite, i-a chemat si, in scurta vreme, nu am mai vazut picior de sobolan prin zona.

Pana si aparatorii animalelor pot sa fie linistiti, pentru ca sobolanii sunt niste fiinte extrem de inteligente, de aceea sigur au dat si ei propriul lor S.O.S. in limbaj sobolanesc, asa incat, dupa ce au suferit pierderi masive, supravietuitorii au parasit urgent zona, prin vastele lor galeriil subpamantene, gasindu-si un locas mai prielnic, unde oamenii inca nu au aflat ca DDD este cea mai eficienta arma de izgonire a acestora.

Asa ca daca aveti si voi probleme cu rozatoarele la ghena, sunati cu incredere la aceasta firma de deratizare si nu o sa mai fiti nevoiti sa suportati invadatorii cenusii aducatori de boli inspaimantatoare.

Bafta in acest razboi contra sobolanilor si, inca o data: nu va bazati pe miorlaitoarele din casa, pentru ca ele si-au pierdut demult orice instinct vanatoresc!