Nu
stiu voi cum sunteti, dar pentru mine fiinta mai fioroasa decat un
sobolan gri cu bot ascutit si priviri viclene nu cred ca exista pe
lumea asta!.
Prefer sa dau nas in nas cu un caine comunitar latrand agresiv, decat sa vad trecand in goana sau prelingandu-se fantomatic pe langa un zid un asemenea animal ingrozitor!
Tocmai de aceea, va imaginati ce spaima am tras in momentul in care am avut o intalnire de gradul 3 la ghena blocului cu un asemenea monstru al tenebrelor!
Asta pentru ca noi avem pubelele de gunoi undeva in exterior, fiind un bloc cu patru etaje si fara lift, iar locatarii, profitand ca trebuie sa duca galetile cu resturi menajere afara, le desarta la nimereala, cum da Dumnezeu, fara a se mai obosi sa le puna direct in recipientele anume destinate si apoi sa coboare capacele.
Mai multi vecini au drept animalute de companie pisici, dar aratati-mi voi mie o pisica din zilele noastre care sa mai se oboseasca sa prinda soareci (de sobolani nici nu mai vorbim!), cand sunt ghiftuite cu tot soiul de mancaruri alese anume produse de companiile ce diversifica continuu oferta de alimente apetisante pentru miorlaitoarele dinn dotare! Cred ca ar ajunge instant vedeta pe Youtube!
Asa
incat, am ajuns sa ne luptam noi insine, oamenii, cu acest cosmar al
populatiei de sobolani, aflata in continua crestere prin cartierele
bucurestene.
La televizor tot fac reclama la niste aparate minune care prin intermediul unor unde de inalta frecventa cica i-ar speria de moarte pe fioroseniile gri, iar acestia ar fugi prin labirinturile lor subterane departe, cat mai departe de emitatoarele cu pricina...
Se pare insa ca acestea nu sunt bune de nimic (dovada ca sunt vandute in ultima vreme si la oferta: doua la pret de unul!), plus ca, in situatia blocului nostru, locul unde sunt amplasate pubelele de gunoi este la distanta mare de orice priza, iar cum aparatul de speriat sobolanii functioneaza, se pare, cu energie electrica, sigur nu poate fi o solutie demna de luat in calcul.
Intr-una din zile, am incercat personal varianta smart de speriat rozatoarele cenusii cu dinti galbui si ochi tenebrosi, aceea a aplicatiilor pentru telefoanele inteligente: esec total. Doar ce am dat sa ridic capacul unui asemenea recipient de pus gunoiul si brusc, lovit de lumina puternica a soarelui de august, un ditamai sobolanul monstruos a sarit dinauntru. Nu mi s-a parut deloc speriat, ba din contra, asteptam din clipa in clipa sa se repeada cu dintii ascutiti asupra mea si sa ma pedepseasca pentru indrazneala crunta de a-l fi deranjat in timp ce isi lua masa de pranz copioasa!
Pana aici! Nu se mai poate asa! Nu am nimic cu nicio fiinta vie, dar sobolanii chiar sunt purtatorii de tot soiul de boli grave, copiii pot sa fie muscati de ei, ba chiar si adultii.
Poate in Tibet, prin lacasurile sfinte, sunt acceptati, in cazul ca or avea ce manca pe acolo, desi nu cred ca exista atata orez si orz incat sa le ajunga si lor si calugarilor, dar pentru cine traieste in Bucuresti, zau ca ii ajung sobolanii pe care ii vedem foarte des pe la metrou, nu ne mai trebuie si unii comunitari, traitori pe langa blocurile unde locuim.
Tocmai ce au dat zilele trecute la stiri un reportaj dintr-un parc din minunata noastra metropola, unde oameni literalmente cu o doaga sarita, hranesc sobolanii in mod curent, de parca ar fi veverite sau porumbei!
Nu vreau sa ajungem si noi asa. In definitiv este simplu: este un razboi intre ei si noi pe care musai trebuie sa il castigam! Macar pentru ca, zice-se, suntem mai inteligenti decat sobolanii!
Cum administratorul blocului este chiar vecinul meu de palier, am luat atitudine si i-am batut la usa, cerandu-i sprijinul urgent in rezolvarea acestei probleme capitale.
El s-a uitat nauc la mine, ridicand din umeri a neputinta si mi-a zis cu blazare in glas: "Ce as putea sa fac eu? Am pus in trecut otrava si nimic, sobolanii sunt mai smecheri decat noi, n-ai vazut la Animal Planet? Eu zic sa ne impacam cu ideea si sa ne rugam sa plece singuri. Poate se muta la blocul vecin!"
In acel moment mi-am dat seama ca singura solutie este sa ii propun sa trimita un S.O.S. catre o firma deratizare care sa transeze definitiv problema si sa ne asigure victoria in lupta cu sobolanii, pentru ca nu prea are stofa de comandant al unei trupe de lupta contra agresorilor gri cu patru picioare si ranjet hidos!
"Cum scapam de sobolani? Sunam la DDD - firma deratizare!", i-am dar eu solutia salvatoare. Dupa lungi parlamentari, in care a trebuit sa folosesc tot ce am invatat la cursul de nogociere, pe care tocmai il absolvisem luna trecuta, l-am convins.
Asa se face ca dupa ce a luat acordul locatarilor din bloc, lucru usor de facut, pentru ca firma de deratizare DDD are niste tarife extrem de bune pentru serviciile oferite, i-a chemat si, in scurta vreme, nu am mai vazut picior de sobolan prin zona.
Pana si aparatorii animalelor pot sa fie linistiti, pentru ca sobolanii sunt niste fiinte extrem de inteligente, de aceea sigur au dat si ei propriul lor S.O.S. in limbaj sobolanesc, asa incat, dupa ce au suferit pierderi masive, supravietuitorii au parasit urgent zona, prin vastele lor galeriil subpamantene, gasindu-si un locas mai prielnic, unde oamenii inca nu au aflat ca DDD este cea mai eficienta arma de izgonire a acestora.
Asa
ca daca aveti si voi probleme cu rozatoarele la ghena, sunati cu
incredere la aceasta firma de deratizare si nu o sa mai fiti nevoiti
sa suportati invadatorii cenusii aducatori de boli
inspaimantatoare.
Bafta in acest razboi contra sobolanilor si, inca o data: nu va bazati pe miorlaitoarele din casa, pentru ca ele si-au pierdut demult orice instinct vanatoresc!
Bafta in acest razboi contra sobolanilor si, inca o data: nu va bazati pe miorlaitoarele din casa, pentru ca ele si-au pierdut demult orice instinct vanatoresc!
