2 apr. 2014

Stejarmasiv.ro – o poartă deschisă către Cerul Dorului de Normalitate

Se întâmplă de multe ori ca vârtelnița Sorții să se învârtă în așa fel încât să ajungi într-un loc binecuvântat exact la momentul potrivit. Niciodată mai devreme, niciodată mai târziu...

Așa s-a întâmplat și în cazul meu când, într-una dintre peregrinările mele internautice, de ființă trăitoare la început de mileniu III, am dat de curând peste un site „mai altfel”...

Aparent, părea un site de prezentare al unor piese de mobilier de lux, în fapt era cu mult mai mult decât atât... Citind cu interes crescut postare după postare, am ajuns la concluzia că Stejarmasiv este un site unde luxul nu reprezinta altceva decât... Normalitatea. Firescul în plinătatea sa, așa cum era el înțeles odinioară.

O Normalitate pe care începem să o îngropăm, conștient sau nu, sub straturi groase de superficialitate, așa încât există riscul ca, dacă nu reușim să ne dezmeticim nici în acest cel de-al treisprezecelea ceas, să ajungem să o considerăm insăși Perfecțiunea.

Oare ce vom alege? Perfectiunea Firescului sau a Superficialității?

Probabil vom ajunge să credem că acel NORMAL în care se desfășura viața strabunicilor noștri  ținea de o Vârstă de Aur, de un TIMP caduc, de o sfericitate pe care o mai putem găsi doar încrustată pe porțile de stejar maramureșene...


Și, cu timpul, vom crede că acele vremuri, in care oamenii trăiau în armonie cu ciclurile cosmice, sunt doar o poveste frumoasă, niciodată posibil de atins de către noi, cei actuali. Va rămâne doar un dor nemistuit, o nostalgie de neînțeles a noastră, o tânjire către ceva ce ne-ar putea împlini sufletul, dar despre care nu vom putea spune în concret mai nimic...

Și totuși... Poate ca mai există speranță...

După anii 2000 este a treia oară când întâlnesc o asemenea Normalitate, tinzând spre Perfecțiune, pornind de la online...

Mai întâi a fost vorba de un muzeu de icoane pe sticlă... La Sibiel... Nu, nu am aflat din presa românească despre acele comori, ci datorită unui italian îndrăgostit iremediabil de România și de partea ei de cultură tradițională, mult prea ascunsă omului grăbit...

Icoanele pe sticlă, porți către Cerul Divin, pretextul de a ne oglindi propriul suflet în limpezimile culorilor revelatoare și setea de inalturi.

Mai apoi, a fost o călătorie neașteptată la Scheii Brașovului, unde am întâlnit un om extraordinar, preotul Vasile Oltean, care ne-a purtat într-o lume plină de curățenie sufletească și, din nou, de lumină...

Acolo, pe meleagurile brașovene, am aflat pentru prima dată o mulțime de lucruri despre troițele de lemn, adevărate biserici vegetale, făurite de înaintașii noștri la vreme de restriște, pentru a rezista prin credință acelora ce vroiau sa îi dezrădăcineze, să-i separe de solul acestor tărâmuri fermecate... Și cum ar fi putut să reziste strămoșii noștri mai bine furtunilor decat cerand ajutorul fraților lor cei mai buni, copacii?...

Când se vorbește despre România trecută, sintagma „civilizația lemnului” este îndelung uzitată... Pentru unii străini poate fi peiorativă, pentru noi este chiar esența felului de a fi...

Megaliți avem și noi, dar parcă piatra este totuși mult prea rece pentru sufletul cald, încărcat de duioșie, al românului autentic...

Intr-o țară unde, în urmă nu cu multe milenii, mai bine de trei sferturi din teritoriu era acoperit cu păduri dese, ce îi înspăimântau pe invadatori, oamenii din vechime nu puteau decât să fie aidoma copacilor seculari: înalti, drepti, mandri, generosi, cu un mare respect pentru strămoși și întreaga Natură, cu ochii mereu privind spre Ceruri...

Iar în codrii cei falnici, stejarul a fost mereu la loc de cinste, regele necontestat al lumii vegetale. Este în firea lucrurilor că înaintașii noștri l-au cinstit așa cum se cuvine.

Venerați au fost stejarii și pe alte meleaguri...

Elinii, romanii, druizii, toți i-au recunoscut măreția, au îndeplinit în preajma lui ritualuri diverse, învăluite în mister...

Împărații romani îl considerau chiar strămoșul lor, întruparea zeului Jupiter pe Pământ...

La noi însă, parcă comuniunea cu Natura a fost mult mai profunda, iar acest lucru a fost usor de remarcat in special la daci. Fiecare în parte știa prea bine că are o legătură indisolubilă cu stejarii...

Misterul, magia, fac parte integrantă din cotidianul vieții sătești, așa cum era ea odinioară.

Stejarul îi proteja cu puterea lui pe noii-născuți, stejarul le alina suferințele trupești cu leacurile pe care le dăruia fraților lui cu trup de carne, stejarul îi ascundea la vreme de cumpăna de năvălitori, dar îi și ajuta în luptă, stejarul le insufla din energiile sale telurice, dar și celeste, pentru a ieși învingători în luptele cu Întunericul, in toate formele sale de manifestare.

Iar la Marea Trecere, le era din nou aproape: sub un stejar se spune că Decebal și-a luat viața pentru a nu cădea în mâinile puternicilor vrăjmași, din scânduri de stejar se confecționau mai târziu sicriele, tot așa cum, la început de viață, copiii erau legănați în copăițe de stejar protector.


Stejarul a fost mereu înțeles pe plaiurile noastre, alături de brad, drept un însoțitor de nădejde în Viața de Aici și cea de Dincolo, scară mitică  între Pământ și Cer... 



Mai mult, în străvechiul horoscop arboricol, stejarului i s-a atribuit o zi mare, cea mai importantă din an: cea a echinocțiului de primăvară, începutul Renașterii întregii Naturi.

Din lemn de stejar s-au confecționat mereu troițele, mijlocitoare între Om si Dumnezeu, din lemn de stejar sunt porțile maramureșene... Iisus moare și renaște ciclic, aidoma cum acest copac își pierde frunzele sale zimțate, ca mai apoi să renască în primăvară.

Pentru că da, atunci când vorbim de Maramureșul Istoric, ca și de civilizația lemnului, cea mai blândă dintre toate civilizațiile, gândul ni se duce fulgerător la maiestuoasele porți maramureșene.

Adevărate portaluri ce făceau și fac și acum trecerea între lumi, indiferent că vorbim de zona străină curții, pe de o parte, și, pe de alta parte, de perimetrul unei gospodării rurale maramureșene (știați, nu-i așa, că orice gospodărie sătească este un spațiu sacru, dintr-un anume punct de vedere?), dar și, într-un sens mai înalt, de trecerea de la Necurăție la Puritate...

O poartă maramureșeană este precum un arc de triumf... Un arc de triumf cu totul aparte, ce nu are nimic de-a face cu războiul, cu tot soiul de cuceriri sângeroase, ci se referă la izbânda frumoasă a Vieții Eterne prin Renaștere, la victoria Luminii asupra Intunericului...

Țăranul maramureșean este mândru, credincios, iubitor de pace...

Trecerea pe sub poarta lui, neapărat confecționată din lemn de stejar, este o trecere cathartică, tot Răul rămâne dincolo de bătătura casei, de acest spațiu sacru al unei familii de țărani, unde trebuie să pășești cu sufletul curat.

Orice casă tradițională maramureșeană este, într-un anume sens, un soi de biserică vie, unde fiecare obiect este prețuit, deoarece viața in ansamblul ei trebuie prețuită... Iar lemnul își are energia sa binefăcătoare și după ce este prelucrat și transformat în lucruri casnice, fie că vorbim de piese de mobilier sau de simple unelte gospodărești...

Așa cum chinezii cunosc un calendar al agricultorului, tot astfel, pe meleagurile noastre există și un calendar al meșterilor în lemn...

Nimic în lumea veche a satului nu era făcut la voia întâmplării, totul includea și o parte de ritual, de armonizare cu energiile divine...

Meșterul român știa din vechime că un stejar trebuie tăiat doar noaptea, pe luna plină, că trebuie transportat doar în zilele de marţi, joi sau sâmbătă, purtătoare de noroc şi prosperitate, că jertfa fratelui lemnos trebuie cinstită, prețuită la adevărata ei valoare...

Că este vorba de o poartă încrustrată cu simboluri arhetipale, de o troiță de pus la răscruce de drumuri sau de una din Cimitirul Vesel de la Săpânța, de o masă rotunjoară cu un singur picior, de o ladă de zestre sau de un pat rustic, măiestria artizanului tâmplar se împletește cu smerenia, pentru că orice proces de creație este un proces divin, o repetare a lucrării lui Dumnezeu, la nivel mai mic, omenesc...


Lemnul de stejar este unul viguros, care impune respect, de aceea trebuie modelat doar de oamenii hărăziți de Dumnezeu cu forța de a scoate la lumină din trunchiul acestui copac sfânt o minune întrupată, prin ale cărei vene lemnoase să pulseze în continuare Viața, chiar și după ce este tăiat din codrul-frate...

Pentru că lucrurile confecționate din lemn de stejar sunt predestinate unei vieți îndelungate...

Specialiștii de aiurea au făcut tot soiul de experimente până ce au ajuns la concluzia că mobila din lemn adevărat are efecte terapeutice pentru om. Țăranii noștri știau de multă vreme acest adevăr simplu... De aceea aveau respect pentru copacul ce s-a jertfit pentru ei...

Mobila din lemn masiv de stejar nu este nicidecum un lux, este pur și simplu Normalitatea...

Și ca orice lucru normal, în lumea anormală în care suntem tot mai mult siliți să ne ducem existența, devine tot mai prețios... Mult prea prețios pentru vulg, după opinia unora...

Dacă nu avem norocul de a trăi pe plaiurile dacilor liberi, dacă nici nu avem posibilitatea de a ne construi o casă pe pământ  din lemn de stejar, „eco”(ca să vorbim în termeni actuali), dacă mobilarea întregii locuințe cu piese ADEVĂRATE, nu cu surogate din pal melaminat sau, mai rău, din plastic colorat țipător, nu ne este la îndemână, ce-ar fi dacă am începe chiar acum, în pofida oricărui curent post-modernist, cu achiziționarea unei măsuțe sau măcar a unui scaun din lemn masiv?


Orice călătorie începe cu primul pas, deci și întoarcerea la NORMALITATE poate începe cu o măsuță rotundă, simbol al perfecțiunii sau chiar una pătrată, dacă agreați mai mult stabilitatea unghiurilor drepte.

Să zicem că vă cumpărați de pe site-ul stejarmasiv.ro o măsuță de cafea... din esență dură de stejar... Ce poate fi mai firesc decât acest lucru?

Ce poate fi mai actual, dar și mai tradițional în același timp, decât o măsuță de cafea?

Nu se va prăbuși cerul, nici decoratorii de interioare nu se vor lăsa brusc de meserie...

S-ar putea să îndrăgiți așa de mult modesta măsuță, încât, cu timpul, să vreți să adăugați lângă ea și o comodă de televizor, apoi o bibliotecă, poate și o masă de sufragerie „mai altfel”, cu niște scaune pe măsură... Toate din esență dură, de stejar...

O sa observați cum energia camerei se va schimba, deși nu ați apelat la cine știe ce remedii Feng Shui, importate cu duiumul, fără nicio noimă, de pe îndepărtatele tărâmuri asiatice...

Mai apoi, o să vreți să vă schimbați și mobila din dormitor, alături de pat adăugând și un dulap masiv, din lemn de stejar, un soi de ladă de zestre modernă, ce va ascunde în străfundurile lui nu doar haine, prioritar din fibre naturale, dar și amintiri... neaparat frumoase...

Ce poate fi mai minunat decât niște amintiri mirosind a codru de stejar, cu arabescuri autohtone, împrumutate de la acest lemn deosebit?...

Pentru că, înțelegeți și voi, nu puteți pune într-un dulap de lemn masiv, adevărat, niște țoale sclipicioase, de nailon... Și nici amintiri triste, infricoșătoare, aducatoare de suferință...



In final, când interiorul apartamentului dvs., fie el mărginaș sau ultracentral, o să fie completat și cu niște velințe pe măsură, când o să pășiți pe un parchet adevărat, de lemn masiv de stejar, nu de plastic neînsuflețit, o să vă doriți sigur și o casă adevărată, nu o să vă mai mulțumească o cutie suspendată și impersonală...

Și uite așa, la un moment dat, o să ajungeți să aveți și o locuință ca pe vremuri, VIE, care să vă încarce de vitalitate... în care să ajungeți să simțiți legătura cu strămoșii...

Apoi o să vreți să vă schimbați și biroul meschin din pal melaminat, unde lucrați sau doar visați cu ochii deschiși, cu unul adevărat, din lemn de stejar...

Iar dacă aveți o firmă, ce poate fi mai potrivită decât o masa de consiliu, aparent rustică, dar emanând forță, conservatorim, stabilitate financiară, alături de tendința de a progresa continuu, de a invinge toate obstacolele?... Fibrele lemnoase vizibile în blatul acesteia vă vor aduce aminte mereu de acest lucru...




Eu am ales să încep călătoria spre Normalitate cu un birou din lemn masiv de stejar...

Probabil pentru că seamănă extrem de mult cu o poartă maramureșeană stilizată și pentru că îmi place să scriu, să călătoresc pe aripile imaginației...





Ce poate fi mai minunat decât să scrii la acest birou solid, neapărat pe hârtie adevărată, cu un stilou cu peniță clasică și cerneală, așa, „ca pe vremuri”?

Nu cred că există o cale mai ușoară de a rămâne ancorat în prezent, permițând în același timp gândului să hălăduiască în sferele celeste, decât prin  mijlocirea acestuia...

Voi ce piese de mobilier din lemn masiv v-ați dori de pe site-ul maramureșean stejarmasiv.ro?



Ilustrații:  - www.stejarmasiv.ro
                - arhiva personala









Promo Postare
Postarea Urmatoare

3 comentarii:

  1. l-am citit acum cateva zile. Mai rar articole atat de bine documentate. Sper sa fie de partea ta juriul pentru ca ai muncit ceva...

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos pentru comentariu...
    Sincer, nu am scris pentru juriu, ci pentru mine... Mai precis prima parte am scris-o pentru mine, chiar daca, aparent m-am departat de tema impusa... Sau poate m-am apropiat? Cine sa mai stie...
    De documentat, ma tot documentez de prin 2007, de cand am fost pentru prima oara in Maramuresul Istoric, dar si in mult prea disputata zona a Rosiei Montane... Si, din fericire, cand ajung prin acele parti, stau suficient de mult pentru a ma incarca din plin cu energia locurilor:-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte interesant.. Ador mobila adevarata, care miroase a padure...

    RăspundețiȘtergere

scrie-mi parerea ta despre cele citite aici!