Rosia Montana, un loc al Renasterii, nu al mortii

Aurel scria pe minunatul sau site in urma cu ceva vreme (nici nu mai stiu cata, intr-o lume in care orologiile s-au revoltat si masoara orele dupa legi proprii, pe care inca nu le putem deslusi):

Si lista chiar a crescut... o lista a Renasterii Interioare a tuturor celor ce au fost acolo, in lumea „diferita” din spatiul Rosiei Montane...

Iar acum, in aceste saptamani, cand romanii s-au polarizat in doua detasamente: pro si contra exploatarii resurselor minerale de la Rosia Montana, multora dintre noi ne plange sufletul, pentru ca se va distruge o lume de poveste... O poveste reala, in care, pentru o perioada scurta, am facut si noi parte...

Atatea minciuni s-au difuzat in media despre acel loc fabulos, de catre niste insi care demult nu mai simt romaneste, ci doar capitalist, vanzandu-se pentru un pumn de arginti, incercand sa-si cumpere un dram de iluzorie fericire care sa le acopere haul din suflet!

Atatea lucruri gresite s-au spus si de catre aceia din grupul manifestantilor pro, multe dintre ele induse acum si de unii care vor sa confiste entuziasmul tineresc, plin de buna-credinta, in scopuri intunecate!

Dar Rosia Montana se va proteja pana la urma singura, pentru ca Binele va invinge, indiferent de interesele meschine ale unora sau altora!

Dan Ghemes si minunatele sale rostiri vizuale

Dan Ghemes este un iscusit povestitor in imagini, care ne aduce de pe fermecatele plaiuri transilvane un strop din frumusetea acelui spatiu, incarcat de istorie...

 Sper sa va bucure si voua, vizitatorilor acestui blog, sufletele, intr-o seara friguroasa de februarie... Iar versurile celor de la Tapinarii ("Embargo pe creier") sunt de exceptie:)


Vreau, da` vreau sa ma visez elefant
Si-un pic aberant
Ma stresezi la gandul
Ca ma cam bate vantul
Sunt atat de firav fara sa fiu suav
Injur din tarana ca elefantii ne farama
Sunt o biata furnica si intr`un fel bunica
Ma strecor prin viata...ca o rata


Refren
Cateodata mi`e frig, cateodata mi`e foame
Cateodata mi`e lene,cateodata mi`e sete
Cateodata visez, uneori aberez
Ca viata`i frumoasa dar cam plicticoasa
Cateodata mai dorm, cateodata mai mor


Sunt furnicuta nici nu vreau sa ma cred
Sunt un om prins in cusca de un suflet rebel
Incerc sa gandesc dar undeva ma opresc
Cineva imi pune piedica si-alunec,si-alunec in gol


Refren


Undeva aproape de sufletul meu
Se afla un gand sa devin Dumnezeu
Un gand pe care mereu si mereu il alung
El totusi persista si cateodata insista
Sa fiu si eu elefant si e totusi un gand excitant
Totusi cred ca vreau asta
Pentru ca sunt firav,muritor si foarte slab
Dar ma bucura gandul ca desi ma bate vantul
Desi sunt trecator n`o sa dispar cand o sa mor

Refren



Am refuzat sa mai cred ca pot sa fiu ca el
Am renuntat sa mai sper sa fiu elefant
Am incetat sa mai cred ca urmele mele sunt mici, ca ale unei furnici
De acum incolo sa las in viata numai urme de gheata care se vor topi
De acum incolo voi merge mai apasat, mai greoi si mai umblat
Voi merge mai mandru ca am aflat ca sunt om
Iar urmele nu se vor pot sterge nici macar cu sange nici macar, cand ninge
Am aflat adevarul care ascunde cerul ca am ars neincetat, firav, si excitant
Am aflat ca mi`am pus o emblema in frunte
Un embargo prin ...pletele carunte
Si am uitat unde`mi era soarta
Si de ce sunt atat de fïrav

Refren x2

Versuri de la: www.versuri.ro