Final de 2018

E 31 decembrie 2018...

O zi ca oricare alta... Sau poate nu...

Anul acesta, spre deosebire de alte dăți, spiritul Sărbătorilor de Iarnă nu se simte afară...

Oamenii nu au acea bucurie specifică finalului de an, așa cum nu a fost nici în urmă cu o săptămână, de Crăciun...

La radio nu au mai răsunat colindele lui Hrușcă la nesfârșit, nici măcar pe România Cultural... Măcar au dat jazz..

Mi-e dor de anii 2000 când ajunsesem mulți la exasperare din cauză că pretutindeni se auzeau colindele din bătrâni. Oare pentru oamenii credeau că se apropie sfârșitul lumii?Acum am scăpat de coșmarul acesta: ne-am americanizat, am intrat în epoca consumatoristă și a superficialității... Acum se cântă "Imperfect" și "Acele tale"... Și nu de cetina de brad e vorba... Aaaa! Și "Sorcova Benzina"... Frumos, nu-i așa? Și urmează un cântec superb... "Amnezic"! Se potrivește, nu-i așa?

În 2018 bradul s-a împodobit tematic încă de la finele lui noiembrie... Nimic de mirare, dacă stau să mă gândesc că în august se difuzau la tv filme de Crăciun!

Programele tradiționale de decembrie la care merită să te uiți nu mai există, ne-am modernizat parcă prea mult...

Și peste tot reclame idioate de teleshoping... 

Ce-i drept, am văzut și un clip publicitar ceva mai bunicel, despre un bunicuț, făcut de o companie de telefonie mobilă... Când se va scumpi internetul să vedem cam ce reclame vor mai face...

La noi în bloc au fost vecini care au aruncat bradul din 26 decembrie, pentru a face loc cumpărăturilor... Cine mai are nevoie de un biet pomișor sacrificat aiurea, pentru o singură zi, doar pentru a fi împodobit tematic, doar cu decorații mov, că tot au fost la modă...

Pe strada noastră, tot mai circulată în 2018 acum nu mai s-au pus beculețe prin copaci... De fapt nici crengi nu prea mai există, că au venit prin noiembrie unii de la Primărie și au început să le taie haotic, fără a avea habar ce fac... Tipii erau alpiniști utilitari cred, deci se credeau prin Bucegi, probabil... Acum ne-am pricopsit cu niște trunchiuri triste de pomi, care probabil se vor usca rapid... Ce să-i faci... Modernitate... "Ultima pastilă", urlă în aceste momente Carla's Dreams din Piața Constituției... Mulți oameni acolo... Când au fost chemați să își spună opinia despre deciziile ce le afectează viața au chiulit... "Ultima pastilă"... Ultima soluție?... Povești... de o veselie traumatizantă, vorba lui Carla's...

Mi-aș dori ca 2019 să fie mai mult despre oameni, despre regăsirea empatiei, despre umanitate... Dacă e să se prăbușească totul ca în povestea lui Nikos Kazantzakis măcar să întâmpinăm dezastrul hohotind și dansând ca strămoșii noștri...

Pe Netflix au pus de curând un film cu finaluri multiple... ce bună ar fi să putem folosi o telecomandă colectivă prin care să ne poziționăm pe  linie a viitorului mai atractivă, mai ofertantă...

În fine, vom trăi și vom trece și peste cutremure de toate felurile (politice, sociale, de pământ, de conștiință...), peste tzunami-uri, alunecări de teren, inundații, tornade, războaie ce stau să izbucnească ca acum vreo 60 de ani...

Sau, cine știe, poate vor ateriza extratereștrii și vom avea un motiv de a ne trezi la realitate, la umanitate...

La mulți ani și multă înțelepciune în anul ce urmează!

Un comentariu:

scrie-mi parerea ta despre cele citite aici!