Ştiu că e cel puţin supărător pentru Cei Câţiva, dar asta este...
Cu siguranţă e şi de neînţeles, cum şi de unde mai pot să-şi găsească resurse şi energie "anumite elemente" care să iasă din tipar, să rescrie "programul" şi să facă faţă asediului. Vestea proastă e că s-ar putea întâmpla să-i trezească şi pe ceilalţi sau măcar pe suficient de mulţi dintre cei adormiţi şi să le strice Minunatul Plan.
De bună seamă, zarurile încă nu au fost aruncate..... sunt doar pregătite. Tindem să măsurăm lumea (ce eroare!) în funcţie de timpul nostru ca indivizi, mărginiţi de speranţa de viaţă lucidă, mult prea îngustă pentru planuri mult prea măreţe. Tindem să devenim copleşiţi de marea de oameni de care credem că depindem, simţind diluţia propriei entităţi în societatea extinsă, diluţie care ne face să ne considerăm propria existenţă neesenţială în făptuirea Binelui.
Una dintre metodele Răului este inducerea sentimentului de neputinţă, iar cei copleşiţi de acesta capitulează, în cel mai bun caz considerând conceptul de Fatalitate o regulă ce guvernează Devenirea, iar în cel mai rău caz ajungând să devină chiar instrumentele prin care se implementează starea de "netrebnicie"(vezi Noica – sensul nespus al cuvântului).
Cartea ne spune că acolo unde nu este ispită nu este nici virtute, deci este normal să găsim virtutea în lumea noastră cea plină de păcat.
Trebuie doar să o căutăm, făptuind binele în toată lucrarea noastră, fiind conştienţi că avem capacitatea de a izbândi şi slăbiciunea de a pierde... lupte, nu războiul!
Marin Ilca