Am terminat de curând de citit
„Istoria Angliei” a lui André
Maurois. Şi acolo ca şi aici, multe
omoruri, războaie, răscoale, deşi parcă un spirit mai ordonat şi ceva mai
puţine invazii ca la noi.
M-am gândit - doar douăzeci de ani de
la revoluţia care ne-a rupt
de un regim comunist de cincizeci de
ani şi ne-a aruncat în altul, atât de puţin familiar!!
Ca perioadă istorică, douăzeci de
ani este foarte puţin. În
douăzeci ani se naşte şi creşte un
adolescent, se șlefuieşte un tânăr, adultul de mai târziu. Dar în cadrul
istoriei o perioadă de douăzeci de ani este infimă, este aproape o fărâmă
într-un car de secole, deşi, vorba ceea, un an din aceştia douăzeci
poate aduce cât n-au adus alţi nouăsprezece la un loc!
Dar nu despre asta vreau să vorbesc şi
nici să fac o analiză a
politicii sau economiei româneşti.
Eu vreau să vă vorbesc despre ceva
mai simplu. S-au scurs
douăzeci de ani de când am schimbat
un regim cu altul. De ce nu am ştiut să profităm de ocaziile pe
care le-am avut, cine şi ce ne-a pus piedică, asta nu mai are rost să
discutăm. Mi-e teamă că SUNTEM ÎN MIJLOCUL EVENIMENTELOR, al istoriei, şi
NOI TOT CONTINUĂM SĂ NE COMPORTĂM CA
PRIVITORI!!
Fraţilor, noi suntem cei care vor
construi România cea frumoasă şi
organizată! Nu după model european,
nu după model american, după zicale chinezeşti sau japoneze. Nu că
nu le-aş aprecia, dar Noi vom construi România după model românesc.
Avem în faţă şi în minte imaginea României aşa cum ar trebui
să fie, aşa cum ne-o dorim cu toţii.
Cine ne-a făcut să credem că puterea
asta nebănuită stă în mâna
altcuiva?... Noi, cei care trăim în
secolul XXI şi am prins şi eclipsa, şi democraţia, şi capitalismul şi
comunismul, din experienţă, amintiri sau povestiri, noi suntem cei care ...
CONSTRUIM VIITORUL!
Nu vă faceţi iluzii: dacă cei care
vor veni peste 100 de ani se vor
gândi la acest moment, ei se vor
aştepta ca NOI să-l valorificăm şi să punem ţara asta pe roate, în direcţia
dorită de toţi! Sau mă rog, de majoritatea sănătoasă la cap care
visează bine pentru el, dar şi pentru ceilalţi. De la noi se vor aştepta să
intrăm voioşi şi puternici în luptă, capabili să ne sacrificăm, pentru că
ţara asta o vom lăsa moştenire fiinţelor cele mai dragi: copiii
noştri!
Aşadar, nu vă minţiţi singuri.
Puterea este în mâinile noastre, ale
celor născuţi în `84, `73 sau `90,
nu a românilor pe care ni-i imaginăm peste ani, mai deştepţi şi mai
încrezători, beneficiari ai unei educaţii care asigură nu numai cunoştinţele şi
teoriile, ci şi încrederea în viitorul şi potenţialul nostru.
Dragii mei, dacă vor exista oameni
binecuvântaţi sau blestemaţi,
după cum le-au fost faptele şi
impactul asupra acestei ţări, aceştia suntem noi!!!
Sunteţi gata să le spunem copiilor
noştri că am avut lucruri mai
importante de făcut în acest timp,
când ţara arde şi are nevoie de tineri corecţi şi încrezători?! Că în
acest timp mama şi tata munceau în Italia ca să-şi construiască o casă?... Sau
că eraţi cu gândul la Insula Şerpilor, la Elodia, la războiul din Irak şi n-aţi
observat că soarta vă scapă din mâini?...
Îi veţi privi în ochi şi le veţi
spune: “ Da, tată, pe atunci aveam 20
de ani. Dar eram laş. Nu credeam că
se poate schimba ceva. Credeam că ţara asta e blestemată pentru
eternitate”. Nu e aşa!
Dacă voi credeţi că aţi putea spune
asta, atunci închideţi
calculatorul şi vedeţi-vă de viaţa
voastră! Eu n-am ce să vă spun, sigur nu mă înţelegeţi şi ar fi bine să
încheiem discuţia înainte de a ne deveni nesuferiţi unul altuia.
Dar dacă mă înţelegeţi, şi vă e
frică, la fel cum mi-e şi mie, că
pierdem momentul şi dup-aia o să ne
văităm degeaba, atunci haideţi să facem ceva! Gânduri şi planuri mari,
colosale, pentru o Românie idilică, ne-au oferit cei mari. Eu nu pot. N-am
aşa ceva. Vă ofer planuri mici.
Absurd de simple, ridicol de inocente.
Nu lăsaţi viaţa să vă scape din
mâini!... Nu uitaţi de educaţia
copiilor voştri! Nu lăsaţi pe nimeni
să vă facă să vă simţiţi prost!! Dacă doi ani aţi fost bun pentru firmă şi
după un proiect aţi dat-o-n bară, să ştiţi că NU în acel proiect stă
toată valoarea voastră profesională sau omenească. Oricând vă puteţi
ridica!
Susţineţi libertatea şi demnitatea
umană. Libertate nu înseamnă
dezmăţ şi transformarea noastră în
nişte fiinţe instinctuale, ca animalele.
N-am văzut zeci de documentare pe
Discovery ca să vreau să fiu urs polar!! Nu, n-am uitat că omul, prin
intelectul, motivaţiile şi Imaginaţia lui Creatoare este cea mai frumoasă
din toate creaţiile lui Dumnezeu!
Ajutaţi-i pe cei care-şi caută
dreptatea. Mâine veţi fi Voi în locul
lor. Încurajaţi-i pe cei slabi şi
săraci, dar nu le permiteţi să cadă în
depresia omului pasiv care-şi aşteaptă
până la moarte salvatorul. Nu vă lăsaţi pradă iluziilor! România nu
se construieşte într-o zi, de câtre un suveran super-potent care ne îndrumă,
ghidează şi penalizează pe noi, supuşii lui. Ea se construieşte prin
efortul nostru susţinut, al tuturor, de-a lungul unui timp îndelungat în care
roadele nu se arată atât de repede, dar încrederea creşte pe măsură ce
munca se înteţeşte.
Profeţi mincinoşi au fost şi se vor
mai ridica. Oameni care se
străduiesc să critice deşi n-au
făcut nimic în viaţa lor, oameni care vor să descurajeze pentru că totul le-a fost
dat de-a gata şi nu ştiu cum este să te lupţi pentru viaţa ta! Oameni care
dintr-o privire şi-un cuvânt sceptic încearcă să distrugă energii şi
tot entuaziasmul! Nu vă lăsaţi pradă lor!...
Nimeni nu vă poate lua imensa putere
dacă voi n-o daţi! Speraţi. Iubiţi.
Aveţi dreptul să credeţi în mai
bine.
De aceea vreau să-i felicit pe cei
care, din interes sau puţină
conştiinţă naţională, sprijină
educaţia tinerilor, în orice mod ar face-o.
Am respect pentru profesorii care încă
îşi fac meseria cu dăruire şi
profesionalism, deşi media i-a
transformat în clovni cerşetori şi mai nou, în incompetenţi. Îi felicit pe cei
care au o afacere şi nu se feresc să recunoască „ Sunt român! Produsele
mele vin din România!”. Îi susţin pe toţi cei care-şi caută dreptatea şi
fericirea fără să dea în cap la altul.
Legea Compensaţiei Universale ne-a
învăţat că bâta cu care vom
lovi noi azi se va întoarce mâine ca
să ne cunoască dintr-o altă postură! Îi felicit pe cei care trăiesc în
România de azi, văd ce se doreşte să ni se arate şi nu-şi pierd speranţa. Îi
felicit pe cei care iubesc, pe cei care se roagă, pe cei care şi-au păstrat
umanitatea.
Nimeni nu este perfect. Nici un popor,
nici o ţară, nici o religie. Cu
toţii avem greşelile şi păcatele
noastre. Dar atâta timp cât ne străduim ca viitorul să fie bun – pentru toţi,
pentru ceilalţi, nu numai pentru noi, VA FI BINE!
Auzim tot, zi de zi, de criminali,
violatori, hoţi la drumul mare.
La toţi li se spune „români”
pentru că trăiesc în România. Poate de aceea ne e aşa frică să ne asociem, să ne
încredem în ceilalţi, să ne lăsăm în mâna colectivităţii. Ne gândim: „
Dacă ăsta o fi unul din hoţii sau criminalii, trădătorii de la ora
5?...”
N-avem altă descriere a lor decât că
sunt români, că trăiesc undeva
în România, aşa că ... cum putem
şti cu-adevărat?...
Poate de aceea ne-am pierdut încrederea
în noi ca naţie, ca
posibilităţi. Nu, dragii mei, Românii
nu sunt aceştia! Aveţi încredere unul în celălalt! România suntem noi!
Nu vreau să se întâmple o calamitate
ca românii să-şi dea adevărata valoare a unităţii şi solidarităţii
lor. Nu vreau ca lumea să aibă nevoie de sacrificii şi din nou, trupurile
româneşti care au binecuvântat pământurile astea cu energiile lor, să le ofere!
Nu vreau s-aştept ca românul să moară pentru neamţ, francez sau japonez! Nu
vreau să moară nimeni, nicăieri.
Nu vreau ca naţiunea română să
primească medalii postum pentru vitejia şi dăruirea ei faţă de neamul
omenesc!
Vreau să trăim acum, să fim fericiţi
şi mulţumiţi în ţara
noastră. Fiecare poate face ceva şi
când ai posibilitatea să faci bine
şi nu-l faci este ca şi cum ai face
rău. Nu vă pierdeţi speranţa! Nu
degeaba se întâmplă toate!
Undeva un rol avem fiecare.
Daniela Constantinescu
