 |
| www.12plante.ro |
Producatorul suplimentului naturist "12 plante" a inclus in micutele doze, pline cu sanatate vegetala, si un remediu ale carui virtuti terapeutice sunt recunoscute de milenii: socul.
Arborele de soc, Sambucus nigra, intalnit frecvent atat in Europa, cat si in Africa si Asia, a fost considerat inca din vechime un arbore sacru, concomitent benefic, cat si malefic. Cianura din tulpina lui sa fie oare de vina pentru renumele sau intunecat?
Astfel, pe plaiurile noastre, exista credinta populara ca sufletele copiilor nebotezati intrau la deces in ramurile, asemanatoare unor tevi, ale socului si, de aceea, s-a pastrat din vechime interdictia taierii acestui arbore, pentru a nu fi eliberate energiile malefice din inchisoarea lor lemnoasa.
Animalele domestice si oamenii nu trebuiau sa stea sub un arbore de soc, tot din cauza duhurilor rautacioase, dar, pe de alta parte, daca se cerea incuviintarea la poalele socului si, eventual, se aduceau mici ofrande, se puteau recolta ramuri (nuiele) pentru confectionarea "tevilor" de la razboaiele de tesut, precum si a fluieraselor "ce canta cu foc", dupa cum aflam din baladele noastre populare.
Tot pe aceasta linie, vechii olandezi credeau ca un spirit diabolic traieste printre ramurile arborelului Sambucus nigra, de aceea, inainte de a folosi lemnul de soc la confectionarea diferitelor obiecte casnice si de mobilier, cereau entitatii respective, in calitate de protectoare a copacului sacru, incuviintarea, pentru ca aceasta sa nu vina ulterior si sa se razbune pe locuitorii din casele unde erau amplasate viitoarele obiecte realizate de artizani.
In mai multe legende europene se spune ca socul este "copacul lui Iuda", pentru ca, se pare, de o ramura mai groasa a acestui arbore controversat, in care se impleteste Binele si Raul, s-a spanzurat vicleanul iubitor de arginti, dupa ce l-a tradat pe Iisus.
Pornind de la aceasta credinta, precum si de la ceea ce zicea Paracelsius candva, putem citi in cheie simbolica virtutile terapeutice ale socului (Sambucus nigra), in sensul ca actioneaza puternic in sfera ORL, mai ales la nivelul gatului.
Intr-adevar, socul este recunoscut drept un remediu excelent in cazul racelilor si epidemiilor de gripa, laringitelor, in combaterea febrei si a durerilor de cap.
Astmaticii pot beneficia si ei de proprietatile socului (inclusiv sub forma preparatelor homeopatice), chiar si in cazul periculoaselor crize de astm.
Socul este recunoscut si ca un bun tonic, ce creste imunitatea si prelungeste viata.
Probabil ca de aceea il si pazesc atat de tare duhurile padurii!
Sambucus nigra mai are o beneficitate recunoscuta si in reumatism, guta, constipatii cronice.
Cu toate acestea, trebuie a se evita administrarea lui la femeile insarcinate si la suferinzii de boli ale tractului gastro-intestinal.
Din nou, revin cu recomandarea ca, inainte de a lua orice supliment naturist, sa intrebati un medic, daca este bun pentru voi.
In urma studiilor efectuate, s-a ajuns la concluzia ca plantele tamaduitoare au o putere deosebita, chiar daca sunt administrate sub forma uscata, nu neaparat proaspata, de aceea trebuie multa atentie cand luam un asemenea preparat naturist, chiar daca nu are toxicitatea unui medicament de sinteza.
Daca raspunsul medicului este pozitiv, va puteti bucura pe deplin de complexitatea produsului "12 plante" de la Plantina Cluj, care, la un pret de numai 100 de lei (transportul fiind gratuit) va permite sa va regasiti starea de bine, pierduta in tumultul vietii moderne, in care stresul ne bombardeaza din toate partile.
Tezaurul "12 plante", oferit voua de Plantina Cluj, are drept componente: migdalul, mesteacanul pufos, teiul argintiu, coacazul negru, magnolia, ghimbirul, socul, urzica, orzul verde si stejarul, salcia si ginkgo biloba.
www.12plante.ro este site-ul pe care va invit sa intrati pentru a vizita o lume fascinanta, a remediilor naturale, benefice concomitent pentru suflet si trup.
Calatorie placuta si multa sanatate!
„Televizorul este o distracţie prin care milioane de oameni pot să asculte aceeaşi glumă în acelaşi timp şi totuşi să rămână singuri. “ (T. S. Eliot) Şi câţi dintre noi n-am simţit asta pe pielea proprie?...
Câte ore din viaţă ne arestează televizorul, câte lacrimi de crocodil nu varsă pentru problemele noastre, câte soluţii nu promite Azi pentru toate necazurile noastre, pentru ca Mâine să scornească alte probleme şi alte motive care să hrănească dependenţa noastră?...
Zi de zi ne implicăm în dezbaterile de la televizor, uitând că diferenţa dintre a vorbi şi a face, doar de câteva litere pe hârtie, este imensă în viaţa reală. Ţipăm la televizor către cei care ne enervează uitând că ei nu ne-aud.
Ne minunăm şi ne milogim la un Dumnezeu care NU a fost special creat pentru asta, pentru a uita propria noastră incapacitate de a ne ridica de pe fotoliu şi de a face CEVA. În televizor căutăm motive ca să nu facem nici mâine NIMIC, ca să spunem: Lasă, e totul blestemat! Lupta este pierdută deja!
Aşa o fi oare?...Şi dacă voi aveţi puterea de a renunţa aşa de repede, oare asta vreţi să facă şi prietenii voştri şi familia voastră şi copiii voştri sau persoana la care ţineţi cel mai mult pe această lume?... Nu cred! Ne văităm şi ne place. Ce plăcere ne aduce asta mi-e greu să spun, dar ştiu doar că este un obicei de care trebuie SĂ NE DEZBĂRĂM. Adevăraţii luptători nu se plâng nici după ce au pierdut.
Ei aşteaptă o altă bătălie sau mor cu sufletul împăcat. E timpul să (re)învăţăm să fim curajoşi, e timpul să (re)învăţăm să fim noi înşine! Iar asta nu o vom face cu ochii lipiţi de televizor şi cu balele curgându-ne pe baveţica de copii mari şi blazaţi. Ce vă spun?... Ce soluţie vă dau?...
Preţuiţi timpul vostru mai mult decât orice. Nu orice om care face un scandal de pomină merită atenţia voastră, nu orice femeie frumoasă care vă promite paradisul din spatele ecranului e ceea ce pare. În realitate, ar putea fi o babă urâtă şi fără dinţi. Televizorul are „darul” ăsta de a ascunde lucrurile. Ce ascunde?...Am să vă spun imediat şi e cazul să vă luaţi ochelarii pentru că ăsta e cel mai important pasaj din tot ce am scris.
ASCUNDE: oamenii capabili, ascunde familiile normale şi moravurile obişnuite, ascunde Românii de calitate şi Românii încrezători, tinerii luptători care nu vor să renunţe cu nici un preţ. Ascunde frumuseţea unei ţări întregi după mormanele de gunoi din faţa blocului meu.
Ascunde faptele bune după mizeriile pe care le fac cei nemerituoşi şi îngâmfaţi. Ascunde rugăciunile după blasfemiile pe care le face PRO TV-ul împotriva neamului Român prin ştirile lor oribile.
Ascunde fericirea acolo unde nu credem că mai este, dar ea ne aşteaptă mereu, răbdătoare şi înţelegătoare, mai frumoasă ca niciodată: în chipul copilului nostru, în ochii părinţilor noştri, în vecinii pe care-i ajutăm să-şi ducă sacoşica până la lift, în toţi îndrăgostiţii care se plimbă de mână pe stradă şi se sărută pătimaş în metrou, în toate lucrurile pe care le vedem zi de zi şi lăcrimăm doar la gândul că sunt oameni care nu le văd.
Dacă vântul îmi suflă prin buzunare, atunci nu vreau ca viforul să-mi îngheţe sufletul!Şi de aceea, am decis să nu dau televizorului cea mai bună parte din mine. Am să-mi păstrez calmul, am să înţeleg odată că ăsta este doar praf în ochi, menit a ne prosti, a ne amăgi încă o zi, timp în care trăim viaţa pe care o doresc alţii de la noi, îmbogăţindu-i pe alţii şi sacrificându-ne ani din viaţă pentru ca alţii să poată zice: "Ah, ce i-am păcălit şi pe Români!..."
Vă spun sincer: până ce la TV nu vor avea idei şi soluţii pentru ceea ce mă interesează pe mine, nu voi mai arunca nici o privire la cutia cu patru butoane. Timpul meu e preţios!
Daniela Constantinescu
Revista "Rostiri"
