Benjamin Franklin, James Spratt si mancarea uscata pentru caini

V-ati intrebat vreodata cine a inventat mancarea uscata pentru caini?

Sigur nu ati fi crezut vreodata ca a fost... un electrician (asa cum putea fi definita aceasta profesie in urma cu un secol si jumatate).

Probabil ca nu v-ati fi imaginat vreodata nici faptul ca si Benjamin Franklin este implicat intr-o anumita masura, desi trecusera sapte decenii de la disparitia sa din aceasta lume la acel moment de gratie, al inventarii... biscuitilor pentru caini.

Dar sa o luam cu inceputul...

Dupa cum prea bine stiti, Benjamin Franklin nu doar ca a fost unul dintre aceia care a semnat, in calitate de politician, Declaratia de Independenta a Statelor Unite si Constitutia Americana, dar a fost si un mare inventator: ochelarii bifocali si paratrasnetul sunt cele mai cunoscute dintre inventiile sale pe care le folosim si azi.

Cum utilitatea unui paratrasnet in prevenirea unor incendii devastatoare, mai ales in cazul unor cladiri inalte, este mai presus de orice indoiala, evident ca si cererea de asemenea obiecte a devenit din ce in ce mai mare, iar intreprinzatorii americani s-au grabit sa o indeplineasca.

Pe la jumatatea secolului al 19-lea, mai precis in 1860, un american din Ohio, pe nume James Spratt, a considerat ca va da lovitura vanzand englezilor paratrasnete, asa ca a trecut oceanul si, cand nava pe care a calatorit a acostat la chei si afaceristul nostru astepta sa i se descarce pretioasa incarcatura de anihilat fulgerele periculoase, absolut din intamplare, atentia i-a fost atrasa de niste caini, care au inceput sa se infrupte cu mare pofta din pesmetii tari ca piatra, aruncati de marinari...

Probabil ca abia atunci si-a dat seama uimit ca hrana uscata poate sa fie un deliciu irezistibil pentru caini.

Nu stiu cat succces a avut domnul James Spratt cu paratrasnetele in Marea Britanie, dar in domeniul alimentelor pentru animale sigur a devenit un deschizator de drumuri, fiind inventatorul primilor biscuiti pentru caini (reteta lor cuprindea ingrediente diverse: faina, sfecla rosie, legume, fragmente mici de oase de vita etc.).

Cainilor americani le-au placut biscuitii rontaitori asa de mult, incat productia de asemenea pesmeti uscati s-a dezvoltat foarte repede.

Cu siguranta ca daca v-ati intreba catelul ce prefera: un amestec moale de carne la conserva sau niste biscuiti uscati, o sa va arate asa cum stie el mai bine ca a doua varianta este aceea castigatoare.

Cum stiu ca multi dintre voi aveti un catel acasa, as vrea sa va recomand astazi niste crochete premium pentru el.

Ce ar zice prietenul vostru latrator de unele care sa aiba in componenta:  carne deshidratata de miel, carne deshidratata de curcan, orez brun, grasime de curcan, cicoare, faina de roscove, mar deshidratat, crustacee deshidratate din Antarctica,, drojdie de bere, extract de merisor, yucca schidigera, rozmarin, plus alte cateva ingrediente naturale 100%?

Recunoasteti ca suna bine si gustos!

In aceasta perioada, daca veti comanda online de pe site-ul pentruanimale.ro beneficiati de un pret redus la Petkult 12 kg, mancare uscata pentru caini cu miel, curcan si orez.  

Eu zic ca, daca esti proprietar de caini, merita sa ii rasfatati cu asemenea delicatesa, care o sa le mentina o stare de sanatate buna, o sa le dea multa energie, intr-un cuvant o sa-i faca fericiti!

Fericirea? O Enigma usor de rezolvat intr-un Univers literar!

O seară de vară...

Un chioşc dintr-o gradină, într-un mărginaş cartier bucureştean modest, ce peste ani avea sa se umple de parveniti ai tranzitiei: Bucurestii-Noi...

O mână de prieteni care vroiau să schimbe lumea... Intre timp și-au dat seama că nu pot să schimbe pe nimeni dacă nu se schimbă mai întâi ei. Unii au decis că este atât de dificil incât au plecat DINCOLO. Dincolo în altă ţară europeană, dincolo pe alt continent sau, precum în cazul Roxanei, dincolo in alta viaţă, trecând iniţial prin moarte.

O chitara şi melodiile Cenaclului "Flacăra"... Un casetofon la care ne uitam în acele vremuri cu un soi de veneraţie, la fel ca şi la bomboanele Tic-tac, lamele de gumă Spearmint şi foițele-surpriză, pe care le colecţionam cu frenezie... Admirația copilărească față de tot ce provenea din El Dorado-ul vestic...Și Michael Jackson... cu melodiile înregistrate din topurile posturilor străine "subversive"... "Europa Libera", "Vocea Americii"...

Un flash şi amintirea aceea vie din gradina de vară... Cât de frumoase erau serile în acel an... Inmiresmate de parfumul florilor, vibrând de muzica greierilor şi a stelelor...

Dar mai ales un sentiment învăluitor de pace adâncă, ce domnea peste tot şi toate...

Tata îmi adusese în acea zi de la pictorii lui, de la Uniunea Artiştilor Plastici, nişte broşuri din care puteai învăţa Esperanto şi Basic English...

Eram entuziasmată, ne strânsesem toţi şapte copiii din gaşcă în chioșc şi eu, le explicam în calitate de "comandir suprem" , ce fantastic ar fi să ne înţelegem cu oricine de pe glob şi cum o să învăţăm noi, "Cireşarii", în acea vară fantastică, esperanto şi engleză, ca prim pas spre newspeak,ca să folosesc un termen la modă azi...

Doar că noi pe vremea aceea visam la o altfel de lume, mult diferită de cea de acum... Și "newspeak" nu era un cuvânt dătător de fiori, ci de speranţă, asa cum doar nişte suflete curate, nepervertite încă de nimicniciile anilor '90, puteau să o facă...La casetofon, in surdina, cânta Michael...

Până şi melodiile acelea pop aveau mesaje pozitive... Rostirile lui Paul Goma, "Ferma Animalelor", răsunând în alte seri, clandestin, la radio, parcă rămâneau undeva departe...

Chitara mea stătea cuminte, tăcută, în gradina aceea plină cu flori, parfumul reginei-nopţii ne îmbăta, greierii îl acompaniau pe Regele Popului, cerul era plin de stele, meteoriţii se zăreau prin frunzişul nucului bătrân şi noi ne puneam dorinţe...

De atunci, de câte ori aud melodiile sale (care vor dăinui multa vreme și de acum încolo în sufletele noastre, ale celor din grădina aceea fermecată), sunt teleportată în copilărie şi pot retrăi emoţia frumoasă din acea seară...

Chiar dacă între timp, camarazii mei din copilărie s-au răspândit în toate colţurile lumii sau, unii din ei, au trecut deja în lumea de dincolo.. a umbrelor... Chiar dacă viața ne-a transformat poate pe acei care încă mai suntem pe aici...

Undeva, într-un ungher al sufletului nostru, mai păstrăm, ca în romanele lui Marcel Proust, amintirea dorinței tăcute prin care imploram cu toţii Divinitatea, să ne îngăduie să păstram starea aceea de fericire absolută, de beatitudine, stare care, în acel regim totalitar, capătă nişte valențe extraordinar de intense.

Aş vrea să scriu o carte despre fericirea care este compusă din lucruri simple, dar cred că nu ar mai interesa aproape pe nimeni astăzi.

Cât de mult se citea pe timpurile "celelalte"!

Acum nici măcar acele carţi mai lejere, de vacanţă, cu intrigi poliţiste, pline de enigme ce se cereau dezlegate, nu mai au succesul de pe vremuri.

Dar... cine ştie... poate ca pe măsură ce vom conştientiza faptul că televizorul chiar prosteşte, ne vom întoarce la exerciţiul zilnic al lecturii.

Putem începe chiar de acum, pentru că tot este începutul lui 2015 şi vom sta sub semnul energiei lui 8 (care aşezat orizontal este simbolul Universului Infinit)...

În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici:http://www.edituraunivers.ro/12-enigma

Vă fac o invitaţie insolită (pentru aceste vremuri tulburi) la lectură!

Ca o rememorare a unor vremuri când timpul curgea mai lin, lumea nu era atât de încrancenată, iar fericirea nu se măsura în greutatea contului bancar, ci în bogăția sufletească, dobândită şi prin intermediul cărților citite...