Note de calatorie in universul plin de enigme al muntilor Olteniei

Masina urca anevoie prin satucul uitat de lume si de timp din adancul Olteniei.

Nu mai fusesem nicodata prin locurile acelea...  

Casute paraginite sau un pic mai rasarite, se iveau din frunzisul rar, al unor pomi cu ramurile contorsionate.

In acel miez de zi nu se zarea nici macar un om... Doar cate un caine latra curios la masina ciudata ce ridica praful de pe ulita. 

Curand, dupa ce parasiram micuta asezare, ajunseram intr-o vale aparte... Parea un fund de caldare strajuit de munti. 

Un podet de lemn, fragil si ingust, abia ne-a permis sa trecem cu masina, ruland foarte aproape de marginea lui. Riscul de a cadea in apa ce curgea vijelios venind de pe versanti era mare. 

Am spus in gand o rugaciune catre Zamolxis. In definitiv era taramul lui, nimeni nu putea ajunge aici fara a primi permisiunea maretului zeu.

Dupa cateva sute de metri a trebuit sa lasam masina si sa pornim pe jos.

Era atata liniste in jur incat ne tiuiau urechile.

Am luat-o pieptis, pe poteca abrupta, ce ducea spre Buila, cu sfiala, cu un pic de teama, cu mult respect pentru pamantul pe care il calcam.

Am luat o piatra de jos: era cioplita. Un chip de urs si niste varfuri de sageti scrijelite. Probabil un stramos o cioplise pe malul raului, inainte de a pleca la vanatoare, si o asezase la altarul Marelui Urs, cerandu-si iertare pentru ceea ce dorea sa faca: sa isi hraneasca familia cu prada pe care o va sageta, curmand astfel o viata.

Urcam spre varf unul dupa altul, atenti la fiece pas, privind uimiti la tumulii din stanga cararuiei de jumatate de metru, la pietrele cioplite prinse de milenii in pamantul acela sfant. 

La dreapta se casca amenintator Haul. O cazatura de la cateva zeci de metri ar fi fost fatala. 

M-am uitat la telefon... Semnalul murise din momentul in care intrasem in valea inchise pe trei parti... Am inceput sa fac poze cu drumul... Ma simteam urmarita dintre copaci... Totusi, nu ma simteam amenintata... Tot aveam suflete curate, nu venisem cu ganduri rele aici, in templul din Muntii Capatanii... 

Aerul devenea tot mai dens si capatase consistenta mierii... O lumina nefireasca, parca din alta lume, se strecura printre frunze si ne dadea sentimentul ca am pasit printr-un portal DINCOLO.

Intamplator, am privit ceasul de la mana. Se oprise la momentul in care am purces la urcusul spre culme.

Oricum nu mai conta... Bucurestiul cu tot ceea ce insemna el ramasese in urma, iar noi eram undeva sus, foarte sus, deasupra tuturor nimicniciilor cotidiene. Aici eram cu adevarat CEI ADEVARATI...

Pas dupa pas, intr-o tacere adanca, urcam in acest sanctuar natural, pe care stramosii nostri geto-daci il venerasera candva.

Locul acesta a ramas secret, pastrandu-si frumusetea, tocmai pentru ca exista mistere pe care nu le poti dezlega decat cu sufletul.

La un moment dat, am zarit la capatul tunelului de ramuri o lumina stralucitoare... 

Ajunseseram in Rai... Un rai pamantean, ce ne-a facut sa lacrimam, coplesiti de atata frumusete.

O poienita inmiresmata de parfumul floricelelor multicolore, cerul de un albastru coplesitor, aerul puternic ozonat, un vultur rotindu-se in cercuri largi, ferigile acelea imense ce se zareau in apropiere, varful Buila care ni se parea ca seamana cu un dinozaur in acea dupa-amiaza, totul parea ca ne ureaza: "Bine ati venit!"

Cu greu am revenit in valea unde lasasem masina...

Cand am trecut de podetul de lemn prin care se intra pe taramul acela misterios mi-am aruncat o privire fugara catre ceasul de la mana. Incepuse sa masoare din nou curgerea efemera a timpului...

La intoarcerea in Bucuresti, la cateva zile distanta, m-am uitat la pozele pe care le facusem pe parcursul drumului prin padure... 

Sfere de lumina ne urmarisera pe tot parcursul urcusului...  Sa fi fost spiritele stramosilor nostri?

Capul de urs cioplit in piatra, ma priveste cu ochi patrunzatori de pe birou...

Mi-ar placea sa ma reintorc in acele locuri si sa ma documentez pentru a scrie o carte despre enigmaticele locuri din Oltenia...

Pana atunci, va propun sa nu ratati o invitatie la lectura, mai ales daca sunteti fanii colectiei ENIGMA.

În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici:http://www.edituraunivers.ro/12-enigma

Vacanta pe insula Rhodos, in cautarea Cavalerilor Ioaniti

Destinatii de vacanta in Grecia va ofera multe agentii de turism din tara, deoarece romanii sunt literalmente fascinati de Ellada, atat de incarcata de istorie si mistere, indiferent ca vorbim de Antichitate sau de Evul Mediu, dar eu vreau sa va invit sa apelati in 2015, la Ideal Tour, daca nu ati facut acest lucru pana acum.

Taram binecuvantat de zeii Olimpului, Grecia este o tara a contrastelor, mereu surprinzatoare, pe care nu iti ajunge o viata sa o descoperi, deoarece la fiecare pas descoperi o legenda, un mister, un motiv de a te minuna de ceea ce vezi si auzi.

Daca v-ati propus sa va reintoarceti si in acest an pe meleagurile grecesti, dar nu stiti exact ce sa alegeti, eu va propun sa va indreptati in 2015 atentia catre insula Rhodos.

Situata la intretaierea unor drumuri comerciale foarte importante (Milet-Egipt si Grecia-Cipru), in antichitate insula era impartita in trei orase-stat distincte, Ialysos, Lindos si Kamiros, care in anul 408 i.Hr. s-au unit intr-o federatie extrem de puternica ce si-a stabilit capitala la Rhodos.

Cum in Grecia, orice insula are o poveste a ei, si insula Rhodos, spune legenda, a dobandit numele acesta, deoarece zeul Soare, Helios, fiul lui Zeus, pe cand mangaia cu razele sale aceasta bucata de pamant din estul Marii Egee, a zarit o minunata nimfa ce se chema Rhodon (gr.„trandafir”). Fermecat de frumusetea ei, a botezat insula, pe care o primise cadou de la tatal zau din Olimp Rhodos.

Orasul antic Rhodos, dupa federalizarea insulei, a cunoscut o dezvoltare economica fulminata, fapt ce a starnit si multa invidie din partea dusmanilor.

Dupa un numai un secol, in urma unui razboi de un an cu Demetrius, care in final le-a facut cadou localnicilor tot armamentul, localnicii au decis, prin 294 i.Hr., ca in cinstea zeului Helios sa ridice o statuie din bronz de peste 30 de metri inaltime.

Sculptorul Chares din Lindos s-a ocupat de lucrare si dupa circa doisprezece ani, in anul 282 i.Hr. (dupa unele surse istorice), pe mareata insula din Marea Egee avea sa fie inaugurata una dintre cele sapte minuni ale lumii antice.

Din nefericire, in urma unui cutremur devastator, dupa doar cinci decenii, colosul din Rhodos s-a frant de la genunchi si a ramas asa, fara a mai fi refacut, pana in anul 654, an in care arabii au jefuit insula, luand cu ei si fragmente din statuia de bronz, in Siria.

Peste alte cateva sute de ani, la inceputul secolului al 14-lea, pe insula Rhodos s-au stabilit Cavalerii Ioaniti, care, desi au fortificat capitala, au sfarsit prin a fi cuceriti de turci in 1523.

Aici, pe insula din Marea Egee, Marele Maetru Guillaume de Villaret dispune o noua organizare printr-un decret dat in 1301, intr-o maniera foarte originala, functie de cele sapte (ulterior opt) limbi ale Ordinului: limba de Provence, limba de Auvergne, limba de Franta, limba de Italia, limba de Aragon, limba de Anglia, limba de Germania si limba de Castilia.

Inainte de a pleca in vacanta la vara, va invit sa cercetati putin sursele de pe internet, legate de acest subiect extrem de incitat si va garantez ca veti privi obiectivele de pe insula Rhodos cu alti ochi, in calitate de turisti informati in prealabil.

Puteti face chiar de pe acum la Ideal Tour o rezervare all inclusiv Grecia inclusiv la unul dintre hotelurile de pe spectaculoasa insula greceasca si va garantez ca o sa aveti un concediu de neuitat, in calitate de expeditionari in cautarea semnelor misterioase lasate noua peste secole de de catre reprezentantii Cavalerilor Ioaniti in perioada in care acestia au stapanit Rhodosul.

Peisajele mirifice intregesc atmosfera de vis existenta in acest colt de lume, asa incat o sa-l indragiti pe loc si veti dori sa reveniti si in viitor.

Acest lucru se intampla pentru ca insula Rhodos este unul dintre acele locuri in care poti sa ai revelatia descifrarii unor simboluri tainice doar in momentul in care esti pe deplin pregatit, cand intri in rezonanta cu ele, iar ochii tai strabat mai departe de ceea ce se vede la exterior.

Asadar, eu va doresc calatorie frumoasa si poate ne povestiti si noua pe blog ceea ce ati experimentat in acest an acolo!

sursa info: wikipedia.ro