Un pumn de nisip desprins din stele, cam asta suntem fiecare dintre noi...Poate de aceea si iubim inca de cand suntem mici atat de mult joaca de-a demiurgii, faurind castele de nisip sortite pierii la primul val mai puternic ce tinde sa se abata asupra lor.
Nici eu nu am facut exceptie, asa ca am construit primele edificii de nisip pe cand inca nu descoperisem inca toate tainele mersului vertical.
Aveam o galetusa rosie de plastic, o lopatica si o grebla de culoarea lamailor coapte, plus cateva forme albastre, instrumente cu ajutorul carora puteam sa imi creez o lume a mea, formata din stele de mare, multimi de obiecte geometrice si prajiturele magice.
Da, lumea mea imaginara, dar atat de reala, era o lume dulce-dulce, in care personajele de poveste se infruptau pofticioase din micute tarte de nisip, pentru a creste mari si a se preface, mai apoi, in creaturi alcatuite din si mai mult nisip, cu care sa pot inventez alte fiinte fantastice, de dimensiuni colosale.
Dupa o vreme, am inceput sa construiesc castele pentru printesa Mihaela, papusica mea preferata...
Initial, mai rudimentare: umpleam pana la refuz galetusa rosie cu nisip aramiu, turnam niste apa peste el si apoi, dupa ce il batuceam bine cu manutele, o rasturnam, obtinand un soi de turnulet usor conic.
Mai apoi, am inceput sa adaug si pietricele albicioase, pentru creneluri, pentru pervazul ferestrei unde printesa isi arata uneori chipul sublim, pentru aleile din jurul castelului conic, pe unde urma sa se plimbe visatoare, in asteptarea lui Fat-Frumos, plecat sa se lupte cu balaurul fioros.
Din nefericire nu prea aveam mult material de constructie, nisipul fiind ramas de la niste lucrari pe care tata le facuse la casa noastra veche, dar atat de draga mie chiar si azi.
Nisipul acesta, tare putin, era asezat afara, intr-un soi de tarc rotund, delimitat de niste pietre de rau, alese cu grija de langa apa unde se afla casuta noastra.
Dupa ce terminam de construit castelul printesei Mihaela, cu gramajoara de nisip pe care o aveam, lasam totul peste noapte, pentru ca roua sa il cimenteze un pic.
Veselici, catelul nostru, uneori calca nepasator peste el si imi distrugea munca, asa ca a doua zi trebuia sa o iau de la capat... Plus ca adierile si unui vanticel usor raspandeau si ele din nisipul constructiei mele prin gradina, nepasatoare, lasandu-ma tot mai saraca in materiale de cladit vise copilaresti.
Iar si iar, pe post de Ana-copila, care nu stia ca poate trebuia sa zidesc un mester Manole intre zidurile crenelate, luam totul de la capat... Oricum nu as fi intemnitat pe nimeni pe vecie intre grauncioarele de nisip sticlos, pentru ca in lumea mea imaginara nu se cunoastea ideea de sacrificiu suprem... Notiunea asta am invatat-o mult, mult mai tarziu...
Cand mergeam la mare cu parintii, lucrurile se schimbau radical... Acolo aveam la indemana o imensitate de nisip fin, tot soiul de cochilii de melcusori, de scoici, de alge, care imi permiteau sa ii cladesc printesei Mihaela o locuinta cu adevarat impozanta, cu savante dantelarii calcaroase, ce starnea uimirea altor micuti constructori de pe plaja insorita...
Doar ca si aceste particule de nisip "de plaja", ce alcatuiau castelul Mihaelei, tinute laolalta doar de umezeala sarata a marii, se risipeau mult prea repede, mai ales cand il fauream prea aproape de valurile fosnitoare...
La inceput lacrimi mari imi brazdau obrajii rotofei, lacrimi la fel de sarate ca si apa vijelioasa care imi fura rodul muncii mele migaloase.
Era pe vremea cand mai credeam ca lucrurile trebuie sa fie statice, sa ramana pentru totdeauna in forma in care creatorii le-au asezat.
Nu banuiam in copilarie ca secretul evolutiei este transformarea, revenirea mereu la punctul zero si re-crearea, iar si iar, a tot ce exista, in cautarea idealului, a apropierii de arhetipul perfect, ca un triumf al eternitatii Creatiei Universale, de care noi, fiinte nemuritoare inchise vremelnic in trupuri muritoare, incercam continuu sa ne apropiem.
Si totusi, cat de ofertant este acest material de construit vise materiale: NISIPUL!
Nisipul, acest praf de stele, ce a fost candva parte din trupul unui munte gigant, parte a unui meteorit calator milioane de ani-lumina din Calea Lactee sau prin alte constelatii indepartate...
Nisipul, acest material al zeilor, curgator ca apa, fin ca matasea, acest material provocator ce ne aduce aminte de noi, cei care am fost candva si vom mai fi aidoma lui, grauncioare de lumina solida...
Exista oameni de nisip, asa cum exista si oameni de zapada... Doar ca oamenii de nisip au ei un zambet al lor, sagalnic, putin nostalgic, care vrea sa spuna ca in efemeritatea lor solida se pot reinventa, iar si iar, pastrand amintirea tuturor formelor pe care le-au luat pana in acel moment al schimbarilor de forma vizibila. cat de fascinanti sunt oamenii de nisip!!!Amintirile nisipului sunt amintirile timpului...
Clepsidrele cu nisip, unele dintre cele mai vechi instrumente de masurare a timpului, sunt si semnalizatoare ale scurtimii orelor si secundelor ce compun viata unui om.
O clepsidra cu nisip pare sa strige: "Omule trecator, nu uita ca esti asemeni lui: in continua curgere spre alte si alte forme. Depinde de tine cu ce amintiri vei ramane dupa aceasta existenta. Nu iti baza intreaga viata pe un castel de nisip construit pe tarmul unei mari furtunoase... Invata ca sa te recompui, iar si iar, in tipare minunate, experimentand tot mai mult din frumusetea acestei lumi in care vei stationa vremelnic, in asteptarea calatoriei spre o alta lume si mai uimitoare... Apoi spre o alta... Graunte stelar cu inima pulsand pentru vesnicie..."
Copilul meu iubeste si el nisipul... Dar spre deosebire de mine, care aveam un nisip obisnuit, el se joaca acum cu altfel de nisip... unul kinetic, adica unul... ENERGETIC! Un nisip special cu graunciorele legate intre ele prin niste legaturi puternice...
Ce este nisipul kinetic si ce se poate modela cu el?
Priviti aici!
Existenta acestui magic nisip energetic ma linisteste, pentru ca, in vremurile pe care le traim, pana si nisipul obisnuit poate sa fie nu doar toxic sau cancerigen, ci si compus din individualitati. SI poate ca a venit vrema sa trecem cu totii la next level...
Nisipul Kinetic, un nisip de jucarie perfect pentru zilele noastre, care nu se usuca, nu se risipeste, nu se lipeste de maini si nu murdareste, fiind 100% sigur si non-toxic. Este un nisip in care fiecare particula striga cu glas cristalin de siliciu: "Eu fac parte dintr-un Intreg, noi toate grauncioarele suntem unite printr-un liant puternic, toti pentru unul si unul pentru toti!"
Arata minunat acest nisip kinetic magic, se pot realiza cu el micute capodopere, putand fi materialul perfect de joaca pentru copii intre 12 luni si 99 de ani...
Nisipul kinetic este si el durabil, fiind recomandat si acelora care au alergii la praf, de exemplu, pentru ca nu contine caseina si gluten.
Mai mult, poate sa fie usor dezinfectat si refolosit.
O jucarie tridimensionala moderna, dar si clasica in acelasi timp, simpla dar nespus de complexa, relativ ieftina si ofertanta prin potentialul lui nelimitat...
Pentru ca, spuneti si voi, ce poate fi mai banal, dar si mai putin banal, decat o gramajoara de nisip?
Nisipul kinetic este grozav si pentru ca poate sa fie cumparat atat in forma sa natur, cat si in cea colorata. Mai mult, exista chiar posibilitatea de a fi invesmantat de catre copii si adulti in culorile dorite de ei.
Ce ati spune, de exemplu, de un castel de nisip kinetic in culorile curcubeului?
Chiar daca esti om mare, "foarte serios" si vrei o clipa de respiro la birou, ce poate fi mai relaxand decat sa strangi in degete si sa modelezi la repezeala din nisip kinetic ceva, aducandu-ti aminte de concediul de-abia incheiat?
Daca si voi iubiti nisipul, incercati-l si in forma sa kinetica... Pentru ca acest nisip inseamna ENERGIE si ne permite sa ne incarcam bateriile sufletului rapid, transpunandu-ne instant in postura de co-Creatori ai realitatii...
Spor la joaca alaturi de copiii vostri minunati! Inventati impreuna nenumarate lumi cu ajutorul nisipului kinetic, atat de sigur, atat de ofertant pentru dezvoltarea abilitatilor de motricitate si imaginative!
------------------ sursa foto free: https://www.pexels.com/
