E seara de Craciun si dupa atata oboseala acumulata zilele trecute cu pregatirile, astazi parca nu m-am putut bucura asa cum se cuvine de Marea Sarbatoare...
Totul a devenit extrem de comercial, sentimentul acela de caldura, de povesti la gura focului, de viata adevarata, nu prea mai exista...
Simt tot mai acut nevoie de a-mi impodobi bradul de Craciun (extrem de impopotonat cu tot soiul de ornamente si anul acesta!) cu mai putine globulete, dar cu mai multe emotii pozitive...
Ieri, in Ajun, cand puneam ultimele ghirlande de beteala in bradutul multicolor, alaturi de ai mei, s-a intamplat sa sune telefonul... Nu sa bipuiasca pentru a ma instiinta ca a mai sosit un mesaj copiat de aiurea!
La capatul celalalt era un vechi prieten internaut, pe care in realitate nu l-am vazut niciodata, dar care este primul meu mentor in lumea online-ului, fapt intamplat nici mai mult, nici mai putin, decat fix cu zece ani in urma, in preajma Craciunului din 2003...
Probabil ca daca nu intalneam oameni ca el, exceptionali in domeniile lor, generosi peste masura, dispusi sa ii invete si pe altii din cele stiute de ei, drept ca brazii, care nu stiu sa faca tot soiul de compromisuri spre a avea un trai mai usor, patrioti mai presus de orice, neschimbatori pe masura trecerii anilor, eu nu as fi fost astazi ceea ce sunt...
Pentru ca da, categoric, in ultimul deceniu internetul mi-a schimbat viata atat online, cat si offline!
Am gasit o multime de oportunitati, pe care le-am fructificat sau nu, am cunoscut o multime de oameni fabulosi, am fost in excursii si tabere deosebite, am calatorit cu imaginatia pe toate continentele, am invatat o multime de lucruri interesante, am reinceput sa joc sah, de data asta online, si, mai presus de orice scrabble, cu pasionati de pretutindeni, am ras si am plans impreuna cu niste oameni ce au devenit dragi sufletului meu, am simtit sa traiesc mai din plin decat daca o faceam limitandu-ma exclusiv la offline...
Cu acest prieten, ce m-a sunat ieri, nu mai comunicasem online de vreo doi ani, dar, ca in orice prietenie adevarata, si daca vom mai lua legatura peste cinci ani sau peste cincizeci, vom vorbi ca si cand ne-am fi regasit dupa doar o zi...
Bizar este ca in realitate nu ne-am vazut niciodata, ba el nici macar pozele nu si le-a postat vreodata pe net, pe vreun cont de Facebook, dar cu toate acestea iata ca pot sa existe prietenii durabile si in online. Iar acest lucru este minunat, cred eu!
Ce e mai minunat sa te sune un om dupa niste ani si sa spuna doar atat: "Sunt Dan, din Targu Jiu!", iar tu sa stii exact cu cine vorbesti, desi poate ai facut lucrul acesta in trecut aproape exclusiv prin mesaje pe net...
Asa ca ii urez din inima tot binele din lume alaturi de familia sa minunata, iar toate lucrurile bune, pe care mi le doresc si mie in 2014, sa se reverse si asupra lui!
Craciun Fericit, Dacule! Si un viitor an spectaculos, asa cum meriti!
N-am sa uit niciodata una dintre primele lectii online pe care mi le-ai dat: "Viata e precum un joc de sah. Daca vrei sa fii invingator, trebuie sa prevezi urmatoarele trei mutari ale adversarului, daca vrei sa invingi!"
