Știați că există o carte special dedicată Marii Uniri de la 1918, scrisă de prof. univ. dr. Vasile Pușcaș, reputat istoric al fenomenelor românești și europene din secolul al XX-lea?
Extrem de bine documentată, este o lucrare care ar trebui să stea la loc de cinste în biblioteca oricărui român interesat de istoria neamului său.
Extrem de bine documentată, este o lucrare care ar trebui să stea la loc de cinste în biblioteca oricărui român interesat de istoria neamului său.
O găsești pe site-ul www.mareaunire1918.ro.
Această lucrare prestigioasă poate să fie comandată online și studiată cu atenție. Așa poate ar mai trece un pic din gustul amar pe care ni l-a lăsat multora modul în care oficialitățile au înțeles ca să omagieze în 2018 împlinirea unui veac de la formarea statului unitar modern.
Marea Unire a fost cel mai important proces istoric din secolul 20 pentru trăitorii acestor meleaguri europene.
Anunțată deja prin Unirea Principatelor Române care a avut loc în 1859, iată că în al doilea deceniu al veacului trecut Basarabia, Bucovina, Transilvania și Vechiul Regat au fost reunite sub cupola României Mari.
Unirea provinciilor s-a definitivat la 1 Decembrie 1918 prin alipirea Transilvaniei. Iată că românii și-au manifestat cu forță voința, în pofida faptului că recunoașterea ulterioară din partea marilor puteri străine nu a avut loc atât de ușor precum s-a sperat în primă fază de către entuziaști.
Se vorbește mult în ultima vreme inclusiv de rolul pe care diversele loje masonice l-au avut în constituirea statului unitar român modern. Această influență pozitivă s-a manifestată prin intermediul generației de tineri care și-au definitivat studiile în străinătate în intervalul dintre Mica Unire și Marea Unire.
Mai mult decât atât, chiar și după realizarea acesteia, cercetători importanți consideră că Alexandru Vaida Voievod (prin faptul că era mason) a făcut mai ușoară recunoașterea statului național unitar constituit în 1918.
Cu toate acestea, reunirea într-un singur stat unitar a tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, Bucovina, Basarabia și Vechiul Regat, nu ar fi fost posibilă dacă locuitorii acestor provincii istorice nu ar fi fost de acord.
Până și astrele s-au aliniat în așa fel încât au fost în armonie cu ideile prin care organizațiile de masoni își doreau să reformeze Europa absolutistă din acea perioadă frământată a istoriei este de necontestat
Din nefericire, în anul 2018, când s-au împlinit 100 de ani de la Marea Unire, festivitățile care ar fi trebuit să marcheze acest important pilon din istoria țării noastre nu au fost întotdeauna pe măsura așteptărilor. Mulți vorbesc de o adevărată conspirație în acest sens și s-ar putea ca într-o oarecare măsură să aibă dreptate.
Iată de ce o carte dedicată Marii Uniri de la 1918 nu poate decât să fie salutată de către pasionații de istorie români așa cum se cuvine.
Este adevărat că întotdeauna în domeniul istorie există o problemă cu privire la gradul de obiectivitate pe care consemnarea evenimentelor îl conțin.
Mulți spun că întotdeauna e nevoie de un punct de vedere bine fundamentat pe acte credibile și dovezi materiale (vestigii).
Și cum am putea să vorbim mai bine despre Marea Unire de la 1918 decât pe baza unor documente veridice, care să reliefeze cât mai real și complet modul în care s-a desfășurat procesul care a condus la evenimentul de maximă importanță petrecut la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, care să sublinieze cu mai mare putere aspectele legate de identitatea națională.
Unul din marii teoreticieni istorici germani considera că obiectivitatea în narațiunile istorice consolidează experiența și intersubiectivitatea în orientarea culturală și reușesc ca să aducă acel element care poate să facă evenimentele din trecut mai suportabile, fără însă a scădea ceva din energia proceselor trecute, din vitalitatea lor.
Prin studierea istoriei putem să ne înțelegem mai bine trecutul, dar și prezentul care sădește semințele proceselor viitoare.
Este prea bine cunoscută sintagma “istoria se repetă”, motiv pentru care, cu cât ne aplecăm mai în profunzime pentru a înțelege victoriile și eșecurile pe care le-am avut în trecut ca nație, putem să întrezărim răspunsuri la dilemele noastre privind prezentul și viitorul poporului român.
Un popor care nu își cunoaște istoria este supus vicisitudinilor de tot felul. Iată de ce, cu cât avem cunoștințe mai vaste despre rădăcinile noastre, cu atât devenim mai conștienți de ceea ce suntem în prezent și ceea ce putem deveni în deceniile ce vor urma.
Este foarte important ca atunci când ne referim la cunoștințele istorice să strângem informații din mai multe surse, iar ca punct de plecare în legătură cu formarea statului unitar modern român, o carte foarte bine documentată despre Marea Unire din 1918 nu poate decât să fie un lucru benefic.
De cele mai multe ori, pasiunea pentru istorie nu avem din timpul școlii, ci ea apare mult mai târziu pe parcursul vieții, atunci când simțim nevoia ca să ne ancorăm puternic la moșii și strămoșii noștri, la faptele lor de vitejie, de coagulare în jurul unui țel comun, a acelor elemente care au făcut ca România să fie ceea ce este ea acum (cu bune și cu rele).
Istoria ne arată nu doar o înșiruire de evenimente așezate în mod cronologic, ci mai mult decât atât.
Studiul istoriei ne permite să facem corelații prin care să înțelegem și de ce s-au întâmplat lucrurile într-un anumit fel și nu în altul, cu atât mai mult cu cât ne referim la niște evenimente petrecute la distanță de mai multe decenii, veacuri sau milenii.
O perspectivă care să nu fie încărcată de patos și să privească lucrurile un pic mai neutru, mai ponderat, nu poate să fie decât salutară, iar faptul că o astfel de lucrare tipărită, foarte bine documentată, cu multe ilustrații și documente istorice prețioase, nu vine decât să ne ajute în acest sens.
Achiziționați-vă și voi cartea "Marea Unire 1918" a reputatului istoric Vasile Pușcaș, dacă vreți să aflați lucru interesante, multe dintre ele inedite, despre procesul de formarea al României Mari.
