Marturisirea in procesul civil.

Sediul materiei: art. 348, 349, 350 Cod procedura civila.


Constituie mărturisire recunoaşterea de către una dintre părţi, din proprie iniţiativă sau în cadrul procedurii interogatoriului, a unui fapt pe care partea adversă îşi întemeiază pretenţia sau, după caz, apărarea.
Mărturisirea este judiciară sau extrajudiciară.

Mărturisirea judiciară:

-face deplină dovadă împotriva aceluia care a făcut-o, fie personal, fie prin mandatar cu procură specială;

-nu poate fi divizată împotriva autorului decât în cazurile când cuprinde fapte distincte şi care nu au legătură între ele;

-nu poate fi nici revocată, afară numai dacă se face dovada că a fost urmarea unei erori de fapt scuzabile;

-nu produce efecte dacă a fost făcută de o persoană lipsită de discernământ sau dacă duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoaşterea nu poate dispune.

Mărturisirea extrajudiciară este un fapt supus aprecierii judecătorului, potrivit regulilor generale de probaţiune.


Mărturisirea extrajudiciară verbală nu poate fi invocată în cazurile în care proba cu martori nu este admisă.

Numirea expertului intr-un proces civil. Procedura.

Noul Cod de procedura civila stabileste procedura de numire a expertilor in articolul 331.

Conform acestuia:

Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, prin tragere la sorţi, de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa sa şi autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.

Încheierea de numire a expertului va stabili:

- obiectivele asupra cărora acesta urmează să se pronunţe;

- termenul în care trebuie să efectueze expertiza;

- onorariul provizoriu al expertului

- avansul pentru cheltuielile de deplasare (daca e necesar). 

Instanţa poate fixa o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estimeze costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei. 

Poziţia părţilor va fi consemnată în încheiere.

În funcţie de poziţia expertului şi a părţilor, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei.

Dovada plăţii onorariului se depune la grefa instanţei de partea care a fost obligată prin încheiere, în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanţă. Onorariul poate fi majorat ulterior.