Rostiri: Mi-a trecut cheful să scriu poeme... (autor: Ion Ionescu-Bucovu)

mi-a trecut cheful de scris poeme,
am plecat, mi-am luat lumea-n cap,
nu mă mai interesează mail-urile,
vreau să fac un compromis provizoriu cu voi toţi:
lăsaţi-mă la ţărmul lumii
să contemplu melancolia
în toate culorile posibile.
e frumos să priveşti
panorama acestui secol
într-o cafenea sentimentală,
fumând pipă şi privind meduzele
care se zbat în acvariul din perete.
ce bine e să trăieşti cu mese şi scaune care-ţi vorbesc,
cu oraşe şi ţări pliante
care se desfac şi se strâng ca o armonică,
cu Seneca prieten
care ne trimite la dracu,
să rămâi tu, cu sufletul tău, şi să-l mângâi,
să-i spui poveşti cu femeile care-au trecut prin viaţa ta,
cu Democrit din Abdera care şi-a smuls ochii
pentru un gram de adevăr,
cu drumuri întortochiate de ieri şi de azi,
cu împărăţia iubirii
care întotdeauna e nestatornică,
cu vise şi ecouri din lumea ta,
mereu ne dorim
o viaţă nevânturată de casieri
pe răbojuri absurde,
o viață care să semene cu a lui Cicero,
sau cu a lui Dante
cu divine comedii visate de noi,
mereu am vrea să plutim
în haloul pe care-l face soarele,
unde fiecare emoţie e un abis,
fiecare gând - o pauză,
fiecare dans - un pas de rumbă,
fiecare lacrimă - un cristal de rubine,
fiecare dor - un cântec de flaut.
mireasma visului se rostogoleşte în spaţiu,
arde simbolurile,
pluteşte
şi se pierde odată cu noi.
să nu ne mai lăsăm narcotizaţi de lucruri practice,
sau de adjective precum facilul, decorativul, plăcerea,
căci unde se instalează decadenţa,
inima îşi pierde ritmul bătăilor,
nu mai are predicat,
se încurcă în jocuri aride de stos
şi ne părăseşte.
mi-a trecut cheful de scris poeme,
mai bine să trăim printre fleacuri,
nu vedeţi că pământul e plin de semnele morţii?
Moartea - acest simţământ iluminat ce se tot amplifică
din cuiburile pământene până la stele -
veţi zice că sunt pesimist,
dar orice optimist are şi el dreptul odată
să pesimistizeze, filozofând
într-o mansardă a singurătăţii.

Ion Ionescu-Bucovu

„12 plante”, suplimentul naturist ce contine o planta biblica: migdalul

„12 plante”, suplimentul 100% natural de la Plantina, continand unele dintre cele mai puternice leacuri din farmacia naturii, va ofera doza zilnica de sanatate, pentru ca anul ce vine sa fiti plini de vitalitate si mereu cu zambetul pe buze.

www.12plante.ro - Plantina
www.12plante.ro
„12 plante” este un sipet tainic de energii curative, asa cum doar o infratire binecuvantata de Natura, precum este aceea dintre  magnolie, salcie, migdal, mesteacan pufos, tei argintiu, coacaz negru, ghimbir, soc, urzica, orz verde, stejar si ginkgo biloba o poate oferi.


Migdalul, cunoscut mai ales de gospodine, ca fiind un ingredient ce aduce o suava aroma mediteraneana in bucatarie, este faimos din vechime si pentru efectele sale benefice asupra mentinerii si recastigarii sanatatii.

Migdalul, arbust zvelt din familia rozaceelor, intalnit si in zonele sudice, mai blande, din tara noastra (Dobrogea, Oltenia, Banat), este de multe ori amintit in Sfanta Scriptura, datorita proprietatilor sale deosebite. 

Din acele vremuri exista si credinta ca fructele migdalului aduc  noroc, prosperitate, dragoste, sanatate si fericire in orice casa.

In medicina traditionala migdalul este cunoscut ca un bun diuretic, sedativ, vermifug, febrifug, antioxidant si anticancerigen.

Cu un continut bogat in acid oleic, protide, hidrati de carbon, minerale (mai ales fosfor, potasiu, fier și cupru), vitamine (A,B,E,F), emulsina, amigdalina (un adevarat elixir impotriva cancerului), acizi organici si fermenti, migdalul este un rezervor de sanatate pentru toata familia.

Frunzele, florile, cojile si  fructele de migdal, sunt folosite in fitoterapie ca adjuvante puternice in insuficienta hepatica, tuse (inclusiv convulsiva), deranjamentele stomacale, ca „pansament” impotriva arsurilor gastrice, infectii ale urechii, migrene, raceli, stari de agitatie nervoasa, anemie, astm, tuberculoza, diabet si chiar in diverse forme de cancer.

Datorita proprietatilor sedative, migdalele imbunatatesc calitatea somnului, fiind foarte apreciate si de catre insomniaci.

Migdalul, prin partile sale componente, utilizate in medicina traditionala, normalizeaza greutatea corporala, reduce colesterolul nociv din sange, ne aduce o buna functionalitate a intregului organism.



Va recomand calduros sa va achizitionati suplimentul alimentar, „12plante”, acest produs minunat, care o sa va aduca un plus de energie, tinand bolile departe de voi, deoarece migdalul este inclus printre cele douasprezece componente ale sale.


Intrati pe www.12plante.ro pentru a afla detalii despre acest produs naturist,"12 plante", vandut deja cu mare succes in toata tara.

Acolo veti putea sa-l si comandati online, la un pret foarte bun, de numai 100 de lei, transportul fiind gratuit.

Alegeti suplimentul alimentar „12 plante”, alegeti sa fiti zilnic in forma de sanatate maxima!

Petrecerea Sarbatorilor de Craciun in Egipt

In Egipt, Craciunul se sarbatoreste pe 7 ianuarie, iar turistii care doresc sa isi petreaca aici sarbatorile de iarna, se pot bucura de frumoasele traditii egiptene, prin care acestia celebreaza nasterea lui Iisus.
Astfel, conform unei vechi traditii din Egipt, se poarta haine noi in Ajunul Craciunului, iar la slujba oficiata in biserica, veti putea observa cum aceasta este decorata cu lumanari si lumini in amintirea lui Iosif, ce a aprins lumanari pentru a o proteja pe Maria in timpul Nasterii.
Totodata, la finalul slujbei, bat clopotele in biserica, iar persoanele prezente la slujba vor primi o paine, ce poarta numele de "quarban" , care are o cruce in mijloc si 12 puncte ce reprezinta apostolii.
In ceea ce priveste masa de Craciun, aceasta este alcatuita cu precadere din orez, usturoi si carne fiarta, iar in dimineata de Craciun se viziteaza prietenii sau rudele, oferindu-le acestora o paine speciala, numita "kaik", care se consuma cu o bautura speciala, ce poarta numele de "shortbat".
Acestea sunt doar cateva dintre traditiile locale intalnite de Craciun in Egipt,ce ii vor incanta pe turistii ce vor vizita tara in aceasta perioada din an incarcata de semnificatii pentru umanitate.


In aceasta iarna iti recomand sa petreci un neuitat Craciun la Viena sau un Craciun la Praga, doar prin intermediul agentiei Cocktail Holidays!

Rostiri: Nu lăsa capu' jos, pentru că doare şi mai tare! (autoare: Daniela Constantinescu)


Din ciclul „Duşmanii mor când ne descurcăm mai bine”, vă prezentăm epopeea locurilor de muncă în multinaţionale (adica firme situate în clădiri monstruoase de sticlă, conduse de 1-2 străini cu una bucată burtă dobândită pe spinarea Românilor, in tara locuită de multi-naţionalişti). 

Adică de români care muncesc de dimineaţă până seara (9 e dimineaţa, iar 18 seara, nu?..), vorbitori de cel puţin două limbi străine: engleză, franceză, italiană, spaniolă şi alte delicii exotice, complet bulversaţi când vine vorba de limba lor nativă. Care se numeşte - cum Georgel?... Rromani?? Nu, nu chiar. Ăsta e numele pompos pe care l-au dat europenii unei naţii milenare, ca să semene cât mai bine cu numele de Români. 

Limba ta se numeşte Română, dragul meu. O vorbeau Eminescu, Haşdeu, Mihai Viteazu şi chiar neamţul Carol I. 

În fine, e normal să nu mai şti cum se numeşte, când nişte gagici mişto, de la un post al cărui nume îmi scapă pe moment, îţi zic toată ziua „We love tu entertain iu”.

Dar să revenim la misterul multinaţionalelor.
În pădurea bucureşteană populată de maşini scumpe, tramvaie superaglomerate şi oameni care nu ştiu pe ce planetă sunt, circulă un zvon cum că multinaţionalele sunt firme de vis. De coşmar adică. 

Trebuie să vă povestesc cel puţin unul din interviurile mele la o astfel de firmă. 
„- Ăă? Şi ce salariu oferiţi? 
- Nu-ţi putem spune. 
- Da, dar o să mă plătiţi, nu?.. 
- Da. 
- Cu cât? 
- E confidenţial. Spune-ne tu cam la ce sumă te-ai gândit! 
- A, facem ca la piaţă. Eu îţi dau măraru la 2 şi tu-l iei la 1,80??

 Mişto. Vreau 3. Adică de trei ori mai mult decât oferiţi voi, deştepţilor!!! Oricum Românii sunt plătiţi de 4 ori mai puţin (cel puţin) decât este plătit un angajat care face aceeaşi treabă în ţara ta, aşa că ... 

- Deci, cât vrei?... 
- Mult. Mult prea mult. Nu-ţi poţi permite să mă angajezi. Tu ai venit să cumperi sclavi, eu sunt un om cu propria minte şi demnitate. Hai salut! Mi-a făcut plăcere să te cunosc!” 

Sau altul: 
„ Ştii tu, lucrurile sunt altfel aici, nu ca la noi în România ... (Urmează un semn, cu subînţeles, din ochi. ) Se lucrează după standarde europene sau ... whatever. Condiţiile sunt excepţionale, şefii nu sunt ca la noi, în România!..” 

Oooo! Stai puţin, mă fătuco, că nu mai înţeleg nimica! Deci suntem în România. OK, OK, am înţeles că la ei e Raiul pe pământ şi la noi e super-naşpa, dar chiar trebuie să-mi aduceţi aminte de asta în fiecare zi şi în orice condiţii?! Sau vă angajează pe principiul – Repeat like an idiot everything I’m saying: România e naşpa. Nu e bine să trăiţi aici. Dacă v-aţi născut în România puteţi să vă puneţi pistolul la tâmplă sau, mă rog, puteţi să luaţi verde de paris că aici n-au apărut decât pistoalele cu apă. 

Aşa deci?... Mă întreb care este rostul acestor remarci răutăcioase din partea angajatorilor, decât să ne spele creierele. Un timp a şi funcţionat. 

Acum câteva luni eram pe punctul să fac o colaborare cu un englez pentru nişte cursuri de limbi străine. Când mi-a zis că are o pensiune în Călăraşi sau nu ştiu eu ce oraş, da’ nu poate să aducă clienţi români pentru că „fură tot”, mi-a venit să-l scuip! Nu, bineînţeles că n-am făcut-o, dar m-am uitat la el şi i-am trântit-o: „Dar clienţii englezi nu vă fură?...”. S-a dus pe apa Sâmbetei colaborarea, dar m-am simţit excelent dup-aia. 

Şi austriecii?? N-am înţeles, s-au născut cu schiurile-n picioare şi au impresia că pot să baleteze pe oriunde au chef?!? Aoleo, Hans!! Ai mami!... 

M-ai auzit Hans?! Aicea e România, nu grădina lu’ mă-ta! 
M-am săturat de patronii străini ai ziarelor de 2 lei (metaforic vorbind, că ele costă doar 1 leu) care folosindu-se de creierul unor băieţi aflaţi în transă când scriu, ne anunţă zi de zi: Crima aviară vine peste voi. Apoi porcină, apoi bovină, apoi canină ... 

O nouă gripă în cartierul Ferentari. Un bătrânel de 80 de ani şi-a omorât musca alături de care convieţuia de peste 25 de ani. 
(Aoleo, pardon! Abia acum mi-am dat seama c-am încurcat cele două cuvinte, "crimă" cu "gripă", da’ e tot aia! E tot aia!! Poporu’ să fie şocat!) 

„ Fugiţi, Români, de peste aceste pământuri! Fugiţi şi lăsaţi ţara goalăăăă dacă se poate!... „ 
E na, că nu fugim! Nu ne-am speriat noi de turci, de germani, de ruşi, şi-o să ne speriem de-o biată gripă?! Hai sictir! Există un Algocalmin pentru toate. 

OK. Aştept să mă excludeţi pentru aceste remarci sănătoase sau să luaţi o porţie bună de „tupeu de Român”. Prefer să fiu făcută necivilizată decât „fraieră”. 

Hai România! 
Strigaţi La Familia dacă sunteţi cu mine, 
Duşmanii mor când ne descurcăm mai bine! 

Daniela Constantinescu




Colinde manastiresti

Colindele calugaresti aduc un plus de frumusete Sarbatorilor de Iarna.



Sarbatori pline de lumina va doresc!

BringMeBack, o varianta mai buna decat folosirea microcipurilor RFID

Biroul online de obiecte pierdute  s-a deschis. Viziteaza-l si tu!
 
 BringMeBack este cea mai buna metoda de recuperare a obiectelor importante si a animalelor de companie pierdute, avand avantajul indubitabil ca poate fi utilizata si de catre adversarii declarati ai microcipurilor RFID.

Iata ca se pot marca diversele obiecte si animale si fara a se incastra in ele dispozitive miniaturale care, cica, ne-ar ajuta in toate cele, inclusiv pentru a ne recupera lucrurile sau animalele pierdute. BringMeBack ne demonstreaza din plin ca ideile simple sunt cele mai bune. Dar si cele mai sigure, din toate punctele de vedere.



   Confidentialitate si rapiditate in regasirea  bunurilor de valoare, asta vrea orice proprietar, nu o alta metoda de scanare,  facuta de nu se stie cine si in nu se stie ce scopuri, mai mult sau mai putin oculte.




    De ce as vrea un microcip RFID, cand pot obtine acelasi  rezultat si altfel: mai ieftin si mai sigur pentru protectia vietii  mele personale?

     BringMeBack imbraca in vesminte noi o idee care este folosita de multa vreme in toata lumea: aceea de marcare a obiectelor prin atasarea de sau pe acestea a unor markere neutre (folii autocolante, brelocuri, medalioane, etichete, de diferite forme si culori), cu  o rezistenta mare in timp. 

Aceste piese de marcaj au inscriptionate coduri speciale, care sunt inregistrate de catre beneficiar si pe site-ul bringmeback.ro.


Evident, aceste seriale speciale pot fi inscriptionate si direct pe produs (sa zicem pe un telefon mobil, pe carcasa unui laptop), dar parca tot varianta cu un autocolant, medalion sau  breloc pare mai buna.  

Probabil ca ideea celor de la BringMeBack a fost preluata de la columbofili, stiut fiind obiceiul de marcare al porumbeilor cu inele atasate de unul dintre piciorusele lor, inca de cand sunt pui.

Cei care au avut porumbei in copilarie, asemeni mie, stiu ca in momentul in care stolul isi lua zborul, descriind volte ample in vazduh, aveai o strangere de inima ca s-ar putea sa ii mai vezi pentru ultima data. Noroc cu inelusurile de la picior, care iti dadeau o oarecare stare de liniste sufleteasca.

Era o cutuma frumoasa ca un porumbel calator poposit intr-un loc strain, sfarsit de oboseala, sa fie returnat proprietarului columbofil.

Cred ca as fi ramas cu o trauma puternica daca, de exemplu, l-as fi pierdut pe Puncki, porumbelul meu voiajor pe care il indrageam atat de mult si care nu ezita, atunci cand nu era in voiajele lui inaripate, sa intre chiar si in casa sau sa pozeze maiestos, atunci cand incercam sa ii schitez, cu stangacie, portretul in carbune!

Pe site-ul BringMeBack, proprietarul obiectului marcat inscrie personal, alaturi de codul de pe marker si recompensa oferita gasitorului. Cu cat e mai mare, cresc evident si sansele de recuperare ale obiectului.

In momentul in care cineva gaseste un obiect pierdut care poarta acest marker de identificare, da un semn celor de la BringMeBack, iar proprietarul reintra iute in posesia lucrului cu pricina. Nimic mai simplu!


www.bringmeback.ro - recuperari de obiecte pierdute
 bringmeback.ro
     Daca nu doriti sa va vedeti "face to face" cu   gasitorul, cei de la BringMeBack va ajuta in pastrarea confidentialitatii (nu de alta, dar cine stie ce poze deocheate aveti prin telefonul mobil sau, pur si simplu, sunteti o persoana publica si nu vreti sa se duca vestea la publicatiile de scandal cat de cascati sunteti sau pe unde v-ati uitat diverse lucruri, pretioase pentru dvs.!). 

Va invit sa accesati site-ul BringMeback si sa le vizitati magazinul online, pentru a va convinge ca preturile modice la care sunt comercializate aceste markere va pot feri de neajunsurile pierderii unor obiecte de valoare (materiala sau sentimentala). 


www.bringmeback.ro - o solutie pentru cei uituci!


Handmade: Plastilina, o inventie care ne permite sa faurim lumi de basm


Plastilina a aparut ca o necesitate, sculptorii simtind nevoia, la sfarsitul secolului al 19-lea, sa aiba un inlocuitor pentru lut, care sa poata sa fie modelat usor si sa nu se usuce.

Iata istoria succinta a unui material care, la peste o suta de ani de la inventarea sa, se bucura de acelasi succes ca si la inceput.
Cum s-a intamplat de multe ori in istoria umanitatii, plastilina a fost inventata, cam in acelasi timp, in Germania si in Marea Britanie.

Razboiul plastilinei a fost destul de dur, dovada ca unele surse vor sa il impuna pe englezul William Harbutt ca avand suprematia in acest domeniu, folosindu-se de argumentul ca era profesor de arte plastice si a folosit nemijlocit materialul nou creat, cu elevii sai, la orele de atelier.

El a gasit formula acestui "lut special" in anul 1897.

Se pare totusi ca prima reteta de plastilina a realizat-o farmacistul german Franz Kolb, in anul 1880, la indemnul unor apropiati.

La inceput, noul material era de culoare gri, fiind utilizat de catre viitorii artisti pentru mulaje.

Dupa ce si-au brevetat retetele de plastilina in tarile lor, inventatorii si-au dat seama ca producerea „lutului care nu se usuca” poate fi o afacere profitabila pe termen lung.

Asa se face ca la inceputul secolului 20, atat in Germania, cat si in Marea Britanie, apare cate o fabrica producatoare de plastilina.

Fiecare dintre inventatori a pastrat secretul retetei sale, dar se stie ca materialul-minune continea carbonat de calciu, acid stearic si un asa-zis "jeleu" de petrol.

Pentru comercializare, producatorii au adaugat coloranti, initial ea fiind vanduta in patru culori.

Unele surse incearca sa acrediteze ideea ca, de fapt, inventatorul plastilinei este inginerul James Wright, care in 1943, in timp ce lucra la General Electric, in cautarea sa de a produce cauciuc sintetic, a obtinut din greseala un material ciudat, pe baza de ulei de silicon si acid boric, denumit ulterior Silly Putty.

Cu toate acestea, plastilina clasica a aparut, totusi, pe continentul european, cu sase decenii mai devreme.

In 1956, plastilina pe baza de ulei pierde teren in fata unui nou rival: "playdough". Era vorba de o noua reteta de plastilina ce avea la baza faina. Era de fapt un fel de coca in diverse culori, ce se putea usca la la aer.

Pe internet se gasesc o multime de retete de realizat "plastilina de casa", care permit oricui sa prepare un minunat material de joaca pentru copii in circa o jumatate de ora, folosind ingrediente simple. Cu putina faina, sare, apa, conservant, sare de lamaie si coloranti alimentari, putem prepara o coca speciala care sa ne va permite sa faurim alaturi de cei mici o lume de basm. Daca mai adaugam si niste margelute, boabe de cafea sau de fasole, un pic de nisip colorat, vom putea modela figurine extrem de originale.

Exista numeroase tutoriale pe internet pentru incepatori si avansati, daca nu vrem sa cumparam direct kiturile de serie existente in magazinele de profil.

Iata un tutorial care va explica simplu cum puteti realiza un dragon care sa extuziasmeze orice pusti: