O potentiala destinatie de vacanta in iarna 2013: CRACOVIA (Polonia)

Pentru viitoarea vacanta de iarna va propun sa vizitati Cracovia, in loc de Viena sau Budapesta, locuri unde deja este plin de romani in aceasta perioada a anului. Poate vreti sa fiti macar pentru cateva zile si undeva unde sa nu auziti vorbindu-se romaneste la tot pasul!

Acest fantastic oras polonez, ce si-a castigat pe merit titulatura de capitala culturala a tarii prietene, este renumit mai ales pentru ca l-a dat lumii catolice pe cel mai iubit papa din epoca moderna, Papa Paul al II-lea.


O multime de turisti viziteaza Cracovia in fiecare an, iar statisticile spun ca ar fi chiar mai numerosi decat aceia care aleg Praga, spre exemplu...

De ce nu ati fi si dvs. unul dintre vizitatorii care indraznesc sa schimbe in acest an calatoria spre capitala Cehiei cu aceea spre capitala culturala a Poloniei?





O sa fiti placut impresionati de lacasurile religioase, dar si de celelalte cladiri istorice ale orasului, care dau Cracoviei aerul acela placut, de burg in care timpul a ramas suspendat parca in perioada medievala, iar turistii sunt un soi de calatori intr-un trecut misterios, plin de simboluri ce se vor a fi descoperite.


Una dintre cele mai frumoase opere de arta ale lui Leonardo da Vinci se gaseste in Cracovia, la Muzeul Czartoryski, asa ca daca va doriti sa admirati tabloul „Doamna cu hermina” si altfel decat in poze, metropola poloneza este locul unde trebuie musai sa ajungeti in aceasta iarna.


Va recomand site-ul e-Avion de unde puteti sa va rezervati comod bilete de zbor, catre destinatiile dvs. de afaceri sau de vacanta, cum ar fi, de exemplu, bilete de avion Tirana sau bilete de avion Zaragoza.

Cum au salvat produsele Farmec o viitoare cariera muzicala

Preselectia la concursul de muzica usoara se apropia cu pasi repezi, iar Anabella dorea ca totul sa fie la superlativ...

In afara de pregatirea intensiva pe care o facea la Scoala Populara de Arta, si-a dublat si numarul orelor in care isi antrena vocea in apartament, chiar cu riscul de a-i exaspera din ce in ce mai tare pe vecinii sai.

Pana si Punki, simpaticul ei bichon, incepu tot mai des sa o maraie, disperat pe de-o parte ca nu mai iese cu el atat de des la plimbare prin parc, iar pe de alta parte pentru ca nu isi poate face siesta de dupa-amiaza in liniste...

Familia, in schimb,o incuraja frenetic, indemnand-o sa repete, iar isi iar, cele doua melodii pe care le pregatise pentru impresionarea definitiva a juriului...

Erau niste piese frumoase, extrem de sensibile, care ii evidentiau calitatile vocale incontestabile, pe care profesoara ei de canto i le cizelase in cei doi ani de cand o antrena pentru intrarea in lumea dura a cantaretilor de muzica pop.

Fetito, tu sa fii serioasa si sa tii cont de ce te invat eu! Cu farmecul tau natural si talentul pe care ti l-a dat Dumnezeu, spectatorii vor fi la picioarele tale!”, ii repeta mereu, iar Anabella ajunsese sa creada si ea ca s-a nascut sub o stea norocoasa.

Aceasta preselectie venea taman la momentul potrivit. Ardea de nerabdare sa arate de ce este in stare. Sufletul ii era incarcat de sunete care doreau sa se imprastie, cu ajutorul corzilor ei vocale, in lumea intreaga, bucurand cat mai multi oameni.

Simtea ca muzica este viata ei, ca s-a nascut pe acest pamant doar pentru a canta semenilor ei...

Pana acum castigase cateva competitii pentru copii, dar deja intrase la alta categorie de varsta, la cei de peste 16+, asa ca sosise vremea ca sa acceada in "liga profesionista"...

Tanti Maria, croitoreasa de peste drum, care o iubea ca pe fiica ei, i-a cusut o rochie spectaculoasa, vaporoasa, extrem de potrivita cu piesele romantice pe care urma sa le cante juriului...

Acea rochie, accesorizata cum se cuvine, o scotea din anonimat, punandu-i in evidenta trupul mladios.

Anabella avea un chip pe care nu-l puteai uita usor: ochi mari, caprui, un ten extrem de alb si un par castaniu ce ii cadea in bucle matasoase pana la umeri...

Sigur juriul, oricat de dur ar fi acesta, va sfarsi prin a fi hipnotizat de-a dreptul de aceasta faptura diafana, plina de farmec, cu o voce mai mult decat speciala...

In seara de dinaintea concursului, Anabella mai facu un rand de vocalize, se mai uita inca o data pe versurile cantecelor pe care urma sa le interpreteze, verifica daca rochia si accesoriile sunt in ordine si, plina de incredere, se duse sa se odihneasca, in asteptarea zilei ce va reprezenta primul pas in viitoarea ei cariera de solista de muzica usoara profesionista.

Noaptea a fost neasteptat de lunga, iar somnul, din pricina emotiilor prea mari, nu venea cu niciun chip...

De-abia spre dimineata cazu, in fine, intr-un somn greu, zbuciumat, in care se fu protagonista unui vis ciudat, plin de rasturnari de situatie...

Sunetul ceasului desteptator o trezi brusc, amintindu-i ca are de mers la un concurs in acea dimineata...

Isi simtea capul greu si fruntea fierbinte ii pulsa dureros...

Cu greu, cuprinsa de o buimaceala inexplicabila, cobori din pat si ajunse pana la oglinda din baie... Acolo inlemni brusc... Drept in mijlocul fruntii ii aparuse un ditamai cosul, inconjurat de o zona rosie ce ardea, de parca urma sa ii incendieze tot capul...

Simti ca aluneca pe gresia albastruie...

Cum va merge asa la preselectie? Toti oamenii aceia, concurenti si jurati, vor rade de ea, o vor privi cu mila, poate si cu sila, unii dintre ei...

Nu! Categoric nu va mai merge, o sa se incuie in casa si o sa planga cu lacrimi amare frangerea visului ei din copilarie de a se face cantareata!

Dupa un timp interfonul suna insistent... Era prietena ei cea mai buna, Smaranda,, care dorea sa o insoteasca la preselectie...

Aceasta o gasi insa pe Anabella coplesita de durere, distrusa pentru ca nu va mai putea merge in halul acela la concurs...

Razand de cum poate face din tantar armasar cineva, Smaranda lua decisa fraiele problemei si, dupa ce o convinse sa se imbrace totusi, ii demonstra ca un machiaj bun face minuni, mai ales daca adaugi la tinuta si o bentita delicata legata pe frunte (cu rol de a camufla pardalnicul de cos)...

In plus, ii povesti si ca tocmai ce s-a lansat de catre compania Farmec S.A. o gama de produse novatoare, avand la baza tamaia indiana, dar si sulf si alte extracte secrete de plante, tocmai bune pentru a lupta si a invinge in batalia contra cosurilor...



Anabella a luat asa cum era de asteptat cu brio preselectia, iar pana la finala, datorita produselor Gerovital Plant Stop Acnee, daruite de Smaranda, utilizate conform schemei de tratament propusa de specialistii de la Farmec, a scapat de aceasta chinuitoare problema referitoare la ten, care a devenit foarte rapid mat, curat si sanatos.

Acum, Anabella deja inregistreaza in studio primul sau album si, dupa cum spun criticii muzicali, va fi una dintre cele mai bune cantarete din noul val.

Cand si cand, zambeste cu inteles, amintindu-si cum era sa isi rateze cariera in muzica din cauza unui amarat de cos, dar si cum au ajutat-o miraculoasele produse de la Farmec, recomandate la momentul oportun de buna sa prietena Smaranda...




- articol scris pentru competitia Superblog 2013 (etapa a 15-a)

O invitatie de la Aurel Mocanu pentru iesenii pasionati de analiza tranzactionala


Curs Introductiv in Analiza Tranzactionala 9 – 10 noiembrie Iasi

Ce este Analiza Tranzactionala?
AT este o teorie explicativa a personalitatii si un sistem psihoterapeutic dedicat dezvoltarii si schimbarii personale (definitie ITAA).
Mai multe puteti afla accesand link-ul de mai jos:
http://www.arat.ro/despre-analiza-tranzactionala/ce-este-at/
Care este filosofia AT?
Analiza Tranzactionala are la baza un sistem de premise filosofice referitoare la oameni, viata si obiective ale schimbarii:
Oamenii sunt OK
Fiecare om are capacitatea de a gandi.
Oamenii isi decid propriul lor destin si aceste decizii pot fi schimbate.
http://www.arat.ro/despre-analiza-tranzactionala/ce-este-at/concepte-filozofice/
Concepte-cheie ale AT care vor fi dezbatute in cursul introductiv AT 101:
-Starile eului (modelul PAC)
http://www.arat.ro/despre-analiza-tranzactionala/ce-este-at/starile-eului/
-Tranzactii
http://www.arat.ro/despre-analiza-tranzactionala/ce-este-at/analiza-tranzactiilor/
-Structurarea timpului
-Scenariul de viata
http://www.arat.ro/despre-analiza-tranzactionala/ce-este-at/scenariu-de-viata/
-Pozitii existentiale
http://www.arat.ro/despre-analiza-tranzactionala/ce-este-at/pozitiile-de-baza-in-viata/
-Desconsiderare, redefinire, simbioza
-Racketuri, timbre si jocuri
http://www.arat.ro/despre-analiza-tranzactionala/ce-este-at/jocurile/
-Autonomia
Cui se adreseaza cursul: 
Tuturor celor interesati de dezvoltare personala, persoanelor  din domenii care presupun lucrul cu oamenii: medici, profesori, studenti, psihologi, psihoterapeuti,asistenti sociali, politisti, membrii ai cultelor religioase, manageri etc, cat si celor care doresc sa se certifice in oricare din cele 4 domenii de aplicabilitate ale AT-ului: psihoterapie, consiliere, organizational si educational.
Cand9—10 noiembrie 2013
Unde: Iasi (locatia  va fi comunicata celor inscrisi)
Program: 10:00-19:00 cu pauze de confort si pauza de masa. 
Trainer:  Jacqueline van Gent-consiliere(Olanda)
Metodologie:

Cursul introductiv 101 in analiza tranzactionala are o structura standard reglementata de asociatiile europeana (EATA) si internationala (ITAA) si este recunoscut oriunde in lume.
In cadrul acestui curs vor fi dezbatute conceptele cheie ale AT-ului, atat la modul teoretic, cat si prin exercitii practice, cei care parcurg cursul introductiv AT 101 urmand sa decida, in cunostinta de cauza, daca vor folosi in continuare aceste cunostinte in dezvoltarea lor personala sau vor vrea, pe  langa aceasta, sa le utilizeze si in viata profesionala.
Taxa de participare: 300 RON
Pentru rezervarea locului se plateste un avans de 150 lei.
Plata se face intr-un cont care va fi trimis ulterior celor interesati.

Credite de la Colegiul Psihologilor din Romania: se fac demersuri pentru acreditarea acestui curs la Colegiul Psihologilor
Recunoastere:
Cursul recunoscut de catre :
  • Asociatia Romana de Analiza Tranzactionala, http://www.arat.ro/
  • Asociatia Europeana de Analiza Tranzactionala, http://www.eatanews.org/
  • Asociatia Internationala de Analiza Tranzactionala, http://www.itaaworld.org/
Toti participantii vor primi Certificate de participare recunoscute de Asociatia Europeana de Analiza Tranzactionala.
Acest curs este absolut necesar celor care doresc sa faca formare in Analiza Tranzactionala.
Inscrieri si corespondenta la adresa de e-mail:
ClubulAT_Iasi@yahoo.com
Pentru inscriere va rugam sa trimiteti un e-mail  care sa contina datele voastre de contact (nume, e-mail, telefon si specificati intre care dintre urmatoarele intervalele orare preferati sa fiti contactati: 10-11 a.m. sau 18-19).
Alte detalii:
 http://clubulatiasi.blogspot.ro/
Pagina facebook:
 https://www.facebook.com/2CATIASI?fref=ts

Oscar, un bettan extrem de suparat!

Salutare, oameni buni!

betta pestisor
Ma stiti, sunt Oscar, pestisorul albastrui al Giuliei, un bettan pur-sange, dar nu va speriati, sunt foarte pasnic, nu ma pasioneaza mai deloc luptele acvatice... Evident, ca orice reprezentant aristocrat al speciei mele, ador artele martiale si ma antrenez ore intregi perfectionandu-mi tehnicile secrete, aflate de la un batran maestru de pe internet.

Ziceti si voi, cum ar fi sa intru eu in arena borcan de muraturi cu o salbaticiune de peste malaezian, crescut prin hatisurile campurilor inundate de orez si sa incep sa ma bat haotic, pana la moarte, cu asa o fiara neimblanzita?

Am vazut ca se pun si pariuri pe capetele bietilor protagonisti ai bataliilor astora, din care se castiga multi bani! Nu vreau sa fiu un soi de Spartacus al luptelor cu gladiatori acvatici. Fiind un cinefil pasionat, ma uit si eu la serialul ala de pe AXN SF si ma cutremur de ce vad acolo!

Eu cu banii nu am ce face, iar stapana mea este militanta aprinsa in favoarea tuturor speciilor de vietuitoare, asa ca nu exista nicio primejdie din punctul asta de vedere... Ar fi si culmea sa ma inscrie la competiile intre pestii bettani! Probabil as fi eliminat pentru non-combat, daca, evident, nu mi-as da inainte duhul, atacat neregulamentar de vreun adversar cu mintile ratacite!

Prefer sa fiu pur si simplu un peste smart si sa ma tin departe de incaierarile astea inutile! Ca doar mancare este suficienta la magazin, daca esti peste exotic de acvariu!

Dar exact despre cum protejeaza stapana mea animalutele as vrea sa va povestesc in seara asta, friguroasa ce e drept, de inceput de noiembrie... Mai exact despre cum s-a gandit ea sa ma protejeze pe mine, un adevarat star al speciei mele, extrem de iubite acvaristi, fie ei amatori sau profesionisti.

Eu la origine sunt adus de prin Germania, mai intai la Brasov, iar mai apoi poposit la Bucuresti, dupa o calatorie plina de emotii tari, purtat cu o masina speciala a unei firme de curierat, inghesuit intr-o punga pe jumatate plina cu apa si pe jumatate cu aer...

Atatea zgaltaituri am avut de indurat in timpul transportului aceluia cu masina de la munte spre campie, din pricina gropilor din carosabil, incat am ajuns la stapana mea de-a dreptul bulversat...

acvariu exotic


Daca as putea vorbi as cere daune de la responsabilii ce se ocupa cu drumurile, pentru ca au chinuit un asemenea specimen pretios precum augusta mea persoana.

Ce mai, situatia era cam albastra in ce ma priveste la sosirea in casa Giuliei...




Aproape ca intrasem in hibernare, din pricina temperaturii extrem de scazute a apei din punga aia incomoda... Pai frumos mi-ar fi stat sa cad asa, in letargie, in luna lui aprilie, cand natura toata a inflorit deja? Urs deghizat daca eram si tot nu era ceva firesc!

Aoleu!!! Ce tot vorbesc eu de ursi acolo? Mos Martin mananca si pesti, nu-i asa? Oare se delecteaza si cu bettani ca mine? Cineva mi-a zis ca pe vremuri si ei aveau cozi stufoase, dar o pardalnica de vulpita roscovana si-a ras de stramosul ursilor si l-a pus sa pescuiasca la copca folosind drept undita taman mandretea de coada... Fiind ger, apa a inghetat, iar ursul nu numai ca nu a prins vreun peste, ba a mai ramas si berc, cand a luat-o la sanatoasa prea brusc....

Lasa, ca asa-i trebuie, daca a vrut sa imi manance rudele bastinase...

Vedeti, coada lui nu e ca a mea... Eu, daca Doamne fereste mi-o rup, am ocazia sa imi creasca la loc, la ursi se pare ca nu e deloc asa... Concluzia? Sunt mai grozav decat Mos Martin, desi nu mananc fragi si mure... Doar uneori ceva spirulina si mazare fiarta, ca face bine la digestie!

In ce ma priveste, de eram peste autohton, nu cu gene asiatice, as fi fost mult prea destept pentru a ma lasa prins de vreo jivina a padurii, fie ea cu sau fara coada... In definitiv fac parte din a treia specie, pe scara inteligentei pestisorilor exotici, si, oricum, ce sa caut eu iarna pe fundul unui lac inghetat, la o margine de padure inzapezita?

Prefer o casa calda, de oameni simpatici, iubitori de vietuitoare acvatice (si nu numai!), asa cum este aceea in care am onoarea sa vietuiesc de vreun an si jumatate...

Pe timpul verii a fost extrem de fain, pentru ca am avut un acvariu mare, cu pietris adevarat, nu din ala tras in plastic, cu un anubias pitic, dar tare stufos, tocmai bun de ascunzis in momentele in care vroiam sa imi fac siesta, netulburat de copiii sau de adultii din casa!

Inteleg ca sunt vedeta incontestabila a familiei, dar uneori vreau sa am si eu clipele mele de liniste, in care sa pot filosofa in liniste, in vreme ce privesc undele cristaline din acvariul meu...

Cu stapana mea, Giulia, ma inteleg in mare parte telepatic, iar cand nu reusim asa, mai ii arat cateodata si prin semne cam ce doresc, ca doar nu-s mai prost decat un cimpanzeu sau o gorila africana!

Plus ca vin la peretele de sticla al acvariului de cate ori sunt strigat pe nume sau fluierat asemeni unui catelus! Ma distreaza sa privesc oamenii, pentru ca sunt niste fiinte extrem de interesante, chiar daca limitate uneori...

Am si multe jucarii, plus niste pietre foarte speciale, culese din raurile repezi de prin Muntii Capatanii. Din ele Giulia mi-a construit mai multe pesteri, pentru a ne juca de-a v-ati ascunselea...

Mai precis eu ma pitesc, iar ea ghiceste in care grota ma aflu... E foarte distractiv, iar la final, daca ma camuflez bine, primesc si o recompensa pe masura, din borcanasul cu delicatese bettane aflat pe masa.

plante acvatice

Ce mai, am dus o viata tare buna, in acvariul meu confort sporit, cu susur de apa filtrata si obiecte colorate destinate sa imi sporeasca si mai mult IQ-ul...

Doar ca de vreo luna lucrurile s-au cam schimbat... Si nu in bine...

Am fost mutat (fara sa fiu intrebat macar!) din casuta mea spatioasa de sticla, de 60 de litri, intr-o amarata de garsoniera cu peretii din acril, ce nu are mai mult de 10 litri!!!

Ziceti si voi, cum sa traiesc in conditiile astea? Nu tu pietris natural, nu tu anubias stufos, nu tu filtru intern personal, nu tu jucarii colorate, nu tu grote adanci!

Doar un banal de termometru, un patrat de plastic gri-negricios plutitor denumit pompos „hranitoare” si un incalzitor urias...

Apa din garsoniera asta nesuferita este schimbata mult mai des decat in vechea mea locuinta, la maxim doua -trei zile, iar filtrul extern, ce functioneaza intermitent, huruie ingrozitor in urechile mele gingase!

Asa ca sunt nervos, foarte nervos, mai ceva decat hamsterul acela dintr-o reclama televizata, pe care o tot difuzeaza acum Antena 3!

Giulia a incercat sa imi explice cum s-a priceput ea ca acusica o sa vina iarna si ca nu poate incalzi ditamai camera de 20 de metri patrati in care nu sta nimeni, pentru toanele mele de peste betta razgaiat!

Dar eu vreau acvariul meu spatios!!! Acolo aveam si o lampa smechera ce asternea o lumina difuza pestre luciul apei, care ajungea pana spre adancuri, pe cand aici ce am? Un bec din ala eco, de la o ramura de lampadar urat, care imi da senzatia ca sunt permanent supus unui interogatoriu la Gestapo...

Am auzit la un post de radio mai demult ca becurile alea eco sunt otravitoare... Iar eu sunt fiinta sensibila, ca de-aia se fac atatea experimente in ultima vreme pe pesti in laboratoarele lumii, renuntandu-se la cobai... 

Imi vreau inapoi lampa cu leduri colorate si de-aia plang cu lacrimi de crocodil albastru, desi nu vrea nimeni sa ma inteleaga! Ar trebui sa existe un tribunal bettan, unde sa imi cer drepturile incalcate de oameni! Fie ei si cei din casa in care stau!

Recunosc, toti din familia mea umana de adoptie vor sa ma consoleze cu ideea ca aici nu stau singur, ca ma pot uita la televizor si pot privi mai usor la ecranul laptopului, din locul unde e asezat nano acvariul-garsoniera, ca o sa am apa in permanenta la 26-28 de grade Celsius, dar eu sunt nervos si de-aia stropesc totul in jur, cand in cand, ajutat de frumoasa mea codita albastra, ca sa priceapa si ei ca nu voi accepta cu una, cu doua, situatia asta imposibila!

Si ce daca mi-au facut cont de Facebook precum are motanul Oanei Zavoranu, precum avea si oposumul acela german cu privirea crucisa, Heidi, ce daca am de o bucata de vreme si smartphone personal, asa cum mi-am dorit, ce daca ascult ca orice betta meloman Mozart si Bach la greu?

Eu vreau sa ajung din nou in acvariul meu confort sporit, in care pot sa inot pe saturate, iar apoi sa ma ascund intr-una dintre grotele subacvatice pe care le detin in proprietate exclusiva.

Din acest motiv, cand mi se schimba apa din garsoniera asta stramta, sar singur in plasa verzulie, cu speranta aprinsa ca voi fi repus nu in bolul de mixer rosu in care sa stau pana se pune apa cea noua, ci in vechiul meu palat de sticla adevarata. Ca nu imi plac plasticele, fie ele si numite pompos acrilice!!!

Pana acum nu mi s-a implinit dorinta, desi am recurs in unele zile si la cate o scurta greva a foamei, fara succes insa... Si, recunosc, la cat de lacom sunt, nu am putut rezista tentatiei de a halpani iute bunatatile puse la suprafata apei de Giulia special pentru mine.

Acum ma gandesc sa ma transform in pasare si sa zbor lin pana in camera cu pricina, pentru a-mi recupera vechea locuinta...

Mi-a spus mie o musculita de otet ratacita pe marginea garsonierei din plastic ca in acvariul cel mare a ramas apa pentru anubiasul stufos, asa ca daca voi reusi sa prind un moment in care gasesc usa camerei deschise, o sa ma avant pana la urma in zbor pana acolo si, baldabac, o sa fiu iar un peste zen, nu unul stresat, ca acum, pe care nu vrea sa il inteleaga nimeni!

Sau poate ma ajutati chiar voi, cititorii acestei postari si ii veti scrie stapanei mele ca nu imi place noua mea locuinta si o vreau pe cea veche inapoi!!!

Altfel... Veti auzi de primul peste Betta Splendens metamorfozat in pasare albastra sau in fluture, care, asemeni unei pisicute, si-a croit singur drumul pana ACASA!

Chiar daca ACASA este in cazul de fata chiar camera vecina, mai precis acvariu vecin!

Va salut din garsoniera mea de iarna cu dorinta ca la urmatoarea intalnire cu voi sa fiu iar in acvariul cel mare, inotand jucaus  pe domeniul imparatiei mele subacvatice.

Pe curand!

foto alb negru


- articol scris pentru SuperBlog 2013 - proba este sponsorizata de Reeija.ro

Un zbor neasteptat cu Toyota Hibrid in Bucegi

Ziua cea mare a sosit...


Bijuteria noastra pe patru roti, hibrid de varf tehnologic, rezultatul incrucisarii unor tipuri performante de autovehicule, detinatoarea unor super-puteri in materie de propulsie, cu un motor termic si unul electric, a sosit in aceasta saptamana si urmeaza sa ii facem botezul rutier printr-o iesire in afara Bucurestiului...

"Botezul" bisericesc deja i l-am facut, pentru ca, dupa cum se stie, in vremurile noastre se binecuvanteaza orice... chiar si lucrurile (aparent) neinsufletite... Cu un simt al umorului pe care eu il pricep uneori mai greu, Cristi i-a ales un nume ce m-a lasat masca: Miftode!

Ziceti si voi acum... cum poate cineva sa aleaga pentru o superba Toyota de ultima generatie un asemenea nume (neaos romanesc, zice Cristi!)????

Ne imbarcam asadar in zori, plini de voie buna, in masinuta argintie ce toarce precum o felina, fericita si ea ca urmeaza sa participe la o expeditie neasteptata in necunoscut... 

Pare constienta de valoarea sa, sfidandu-i pe aceia care, pe drum, o privesc chioras, ca pe o strutocamila... Dar ce stiu ei! 

In definitiv si calul lui Harap Alb parea o biata martoaga, pana cand i-a dat voinicul din poveste jaratecul ala sa-l ingurgiteze... 

Avem de gand sa mergem pana in Busteni, eu si Cristi, cu noua Auris Touring Sports Hibrid, dupa care sa schimbam calatoria cu Toyota pe un urcus cu  telecabina, pana la cabana Babele si, mai apoi, sa inaintam pe jos spre acea zona misterioasa de care a inceput sa se vorbeasca si sa se scrie tot mai mult in ultima vreme...



Soseaua este libera, asa ca ne apropiem vertiginos de munti, lasand in urma din ce in ce mai multi kilometri...

Miftode, prietenul noastru dublu motorizat parca zboara, atat de puternic este... Ehe, nici nu stie Harap Alb ce a pierdut!!!

Cantam vechi cantece de drumetie si ne pregatim sufleteste de intalnirea de gradul 4 cu entitatile unei lumi paralele...

 Nu as putea spune de ce, dar suntem siguri ca vom parte de o experienta de neuitat in acest weekend de inceput de septembrie 2013...

Sambata aceasta a inceput sub auspicii mai mult decat favorabile, daca ma gandesc doar la micutul amanunt ca testam pentru prima oara la drum lung acest model superb de Toyota si, primele noastre impresii despre Miftode al nostru sunt deja excelente...

Nici nu ne-am dat seama cand am ajuns in Busteni... Parcam masina la locul stiut si  si ne indreptam grabiti spre baza de unde trebuie sa luam telecabina...

Aici insa... toate sperantele ni se naruiesc brusc... O multime de turisti asteapta suparati ridicarea cetii groase, ce impiedica functionarea utilajului destinat sa ne poarte sus, tot mai sus, la cabana...

Prea mersese totul snur in acea dimineata pana la acea ora...

Dezamagiti, ne dam seama ca pierdem startul in drumetia de pe culme, asa ca decidem spasiti sa ne reintoarcem la masina si sa mergem la Poiana Tapului sau la Sinaia sau la Azuga, nici nu mai conta, ca orice evadati urbani, urmand sa cautam spectrele din alte lumi intr-o alta zi... cand astrele se vor aranja corespunzator...

Ne indreptam spre parcare cu sufletele grele... Mai-mai ca ma podidesc lacrimile de ciuda... De tare multa vreme imi dorisem o asemenea de excursie... mai speciala... Iar acum, cand eram atat de aproape sa imi ating obiectivul... s-a produs catastrofa...

Imi aduce aminte de un anume campionat de scrabble, desfasurat tot aici, in Busteni, in urma cu niste ani... Traiesc aceleasi sentimente ca si atunci... Poate alta data... Iar acea "alta data" nu a  mai venit...

Cristi intra in vorba cu un turist dezorientat, incercand sa ii explice cum sa ajunga spre pensiunea pe care o cauta, in timp ce eu urc imbufnata in masina care acum parca s-a intristat si ea pierzandu-si aura de acum cateva ore... 

- Nu mai fi trista, sunt aici ca sa te ajut! 

Sigur am inceput sa am iluzii auditive de suparare, am ajuns sa aud voci! 

- Nu te teme, sunt eu, Toyota voastra hibrid! Miftode al vostru, proaspat botezat! O sa va ajut sa nu va ratati excursia, pentru ca si eu vreau sa fiu ceva mai mult decat o biata masina ce ruleaza pe sosea, fie si cu o eficienta in trafic sporita, asa cum si voi nu vreti sa fiti la fel ca toti turistii, ci  mai speciali! Asa ca uite ce te sfatuiesc: cand Cristi va demara in tromba, e suficient sa rostesti in gand de trei ori cuvintele magice:  “Dirbih, dirbih, sirua, sirua, Toyota!”

Sigur nu e o farsa? Nu a instalat nimeni vreun microfon in interiorul autovehicului acestuia nou si acum se tine de glume?

- Nu e nici o pacaleala, sunt chiar eu, Miftode, noul hibrid Auris de la Toyota si vreau sa va arat astazi cum se vede lumea de sus, chiar daca sunteti motorizati pentru calatorii terestre! Ca tot ti-am citit mai devreme gandurile si am aflat ca m-ai comparat cu armasarul lui Harap Alb! O sa vezi cum ma pot transforma pe data, la fel ca in basmele copilariei tale!

Cristi a revenit curand la masina si, catranit nevoie-mare, a  pornit  in viteza spre iesirea din Busteni, vrand parca sa o lase in urma cat mai iute (nu ca ar fi greu, la cat de micuta este statiunea!)...

Repede-repede am rostit in gand de trei ori formula magica oferita de masina noastra vorbitoare, pe numele ei de alint Miftode:  “Dirbih, dirbih, sirua, sirua, Toyota!”

In primele secunde nu s-a intamplat nimic, dar mai apoi... wauuu... ne-am desprins lin de sosea si... pana sa ne dam seama,  am inceput sa plutim in vazduh tot mai sus, mai sus, spre uluirea totala a lui Cristi, caruia nu ii venea sa creada ochilor ca masina noastra cea noua tine loc si de avion usor... Si Doamne, cat si-a mai dorit sa mearga sa absolve cursurile de pilotaj pentru tineri de la Ghimbav, dar mereu s-a ivit cate ceva (doar in aparenta mai important) si visul lui nu s-a mai implinit...

Nu si-a imaginat insa niciun moment, in clipa cand a cumparat noua Toyota Auris Touring Sports Hibrid, ce talente ascunse are masinuta asta zglobie, ca poate ii dadea si el un nume mai acatari, nu tocmai... Miftode! Brrrrr, ce lipsa de imaginatie!!!

Dupa doar cateva manevre mai stangace, Cristi s-a prins ce trebuie sa faca si a reusit sa-l conduca pe "armasarul" Miftode  deasupra plafonului de ceata, scapand astfel si de ochii vigilenti ai politiei rutiere, care tocmai ce oprea coloana de autovehicule, cautand nod in papura soferilor, pentru a face planul de amenzi din prima zi de weekend...

Dupa o deliberare scurta, purtata acolo sus, in cer, am decis amandoi ca ar fi nemaipomenit daca ne-am intoarce la Babele... Si de acolo, mai departe, sa fim aero-montaniarzi in cautare de piramide secrete in Bucegi, de intrari in tunelurile subterane, de lumini neobisnuite pe firmament si ceva reprezentanti ai civilizatiei montane subterane din zona Busteni, daca se poate...

Nu-i asa ca nu ceream prea mult?

In definitiv, acum aveam o masina-avion, de ce nu am avea parte si de o intalnire cu un OZN adevarat? Sau de ce nu am fi luati chiar noi pe post de obiect zburator neidentificat de catre televiziuni? 


Oricum, ne simteam precum niste astronauti intr-o capsula spatiala, extrem de confortabila si avand o vizibilitate excelenta, mult mai buna decat un elicopter, de exemplu...


Am aterizat usor pe pajistea din fata cabanei de la Babele si am stat la taclale un pic cu vestitul cabanier de acolo, in timp ce ne-am incalzit cu un ceai aromat din fructe de padure...

Omul nu prea intelegea  cum a ajuns acolo o ditamai Toyota pe calea aerului, dar prea multe vazuse el de cand locuieste deasupra cetii, pentru a se mai mira de ceva... Pur si simplu a acceptat situatia asa cum era, fara a mai pune intrebari incomode pentru noi... 

Masinuta noastra zburatoare sclipea din faruri vesela, dialogand intr-un grai de neinteles pentru oameni cu unul dintre cainii din apropierea cabanei. Amandoi pareau ca se inteleg de minune, inca o dovada ca nu exista ziduri de netrecut nici intre specii, nici intre fiinte si lucrurile (doar in aparenta neinsufletite)...

Dupa scurtul popas la cabana, purtati de vajnicul Miftode am survolat la mica inaltime platoul de pe Caraiman...

Babele ni s-au parut si ele uimite de masinaria de zbor nemaivazuta, la fel si Sfinxul... Am intalnit in drumetia noastra si o turma de oi placide, manate de un cioban ce avea o expresie de tipul “Dom'le, asta nu exista!”, dar si o poienita aproape circulara, ce parea a fi (si chiar era!) cu totul si cu totul speciala... Recunosc, nu noi am gasit-o, ci Miftode ne-a dus tinta acolo...

Am aterizat, parca presimtind ca va urma ceva deosebit... O forta mai presus de noi ne atragea ca un magnet acolo...

Miftode s-a tras singur pana in apropierea unei stanci mai mari si ne-am dat seama instinctiv ca se incarca cu energie vitala (electrica, termica, extraterestra, subterana, n-as putea sa va spun de care)...

Aerul a inceput sa vibreze brusc, pietrele raspandite peste tot au capatat straluciri stranii, iar deodata, pe langa noi, au trecut doua siluete aproape transparente, care insa au dat semne ca ne-ar fi observat... Pareau a fi umanoide, asemanatoare cu noi, doar ca aveau o inaltime ce trecea de 2,5 metri, un par lung ce le cadea in bucle mari pe spate si niste ochi enormi si extrem de patrunzatori... Erau filiformi si pareau a fi imbracati in niste vesminte lungi, albe, un soi de odajdii preotesti...

Au disparut asa cum au si aparut, ca niste naluci, dupa un bolovan mai mare, in timp ce noi ramaseseram inmarmuriti privindu-le...

Sincer, accepti mai usor ca o masina, fie si a ta,  poate sa zboare, decat faptul ca langa noi traiesc si alte civilizatii, dupa legi proprii, in umbra unor portaluri misterioase ce le protejeaza...

Recunosc, asa cum facusem poze in zborul nostru neasteptat cu Toyota, am incercat sa le fac o poza si ciudatelor fiinte translucide...

Evident, cand am ajuns acasa, siluetele lor nu mai aparea in cadru...

Piramida cautata nu am gasit-o, dar cu ajutorul noii noastre masinute zburatoare, vom mai merge in zona aceea si cu alte ocazii si, cine stie, pana la urma vom putea patrunde chiar stand la bordul Toyotei noastre Auris printr-un tunel secret sapat in munte in adancuri, spre centrul Pamantului.

Poate ca fiintele ce locuiesc acolo si  ies la suprafata folosindu-se de mijloacele lor de locomotie stranii (pe care noi le-am  botezat asa, la gramada, OZN-uri), vor fi incantate sa studieze masinuta noastra argintie care ne-a permis sa vedem lumea de sus...




Miftode o sa-i cucereasca cu siguranta prin tehnologia pe care o inglobeaza si, poate, ne vor dezvalui si noua macar cateva secrete din lumea lor subterana, care exista cu siguranta...

Daca nu ma credeti pe mine, ii puteti intreba pe locuitorii din Busteni, pentru ca au multe a va povesti...

Pana atunci, va invit sa faceti macar un test drive cu o masina Toyota Hibrid si, cine stie, poate dati si voi peste fratele lui Miftode, care sa va ofere sansa de a privi lumea de sus...


Din ce mi-a povestit mie, ar mai avea un fratior, pe nume Pandele... Daca il intalniti, dati-mi rogu-va un semn, ca lui Miftode a inceput sa ii cam fie dor de el si mi-e sa nu  o porneasca singur intr-o zi, asa, haihui prin lume, in cautarea acestuia...

Si-am postat pentru competitia Superblog asa, la etapa a 13-a!

ilustratii Bucegi: foto realizate personal

Produse pentru bebelusi - alege sa le comanzi online!

Ai copiii? Da? Te-ai întrebat cum ar trebui să îl îngrijeşti că el să fie santos şi ce ar trebui să îi oferi ca el să aibă un somn liniştit?

Dacă eşti mămică cu siguranţă te-ai gândit şi ai căutat diferite răspunsuri prin cărţi, pe internet sau la alte mămici. Cu siguranţă ştii că un bebe curat este unul sănătos şi că dacă e îngrijit e şi frumos, nu? Cui îi place un copil murdar?

Nimănui?

Ei bine, pe site-ul BebeAbc.ro poţi găsi o mulţime de produse pentru îngrijirea copilului tău. De la biberoane la produse de mobilier şi aşa mai departe. Nu uita de igiena copilului tău, de siguranţă acestuia şi nu în ultimul rând de iubirea pe care i-o porţi. Un copil curat, ferit de pericole şi mai ales iubit, are toate şansele să devină un om cu O mare şi mai ales un om de succes. Nu uita că tu pui bazele educaţiei copilului tău!

Iti recomand sa alegi de la BebeABC atat produse igiena pentru copii, cat si, daca ai un bebe mic - produse pentru un somn linistit!

LuxuryGifts.ro, domeniul contelui Elionor si invitatia neasteptata la o licitatie caritabila

S-a mijit de ziua si Oskar, monstrul bettan din acvariul din apartamentul meu, a inceput deja sa improaste stropi de apa in toate directiile, lovind undele cu albastruia-i codita valurita, doar-doar ma trezesc si ii dau drumul la incalzitor (ca deh, a venit, a venit toamna...), in timp ce ii aduc si o portie zdravana de mancare din borcanasul lui special cu delicatese.

O noua zi incepe in orasul banal, plin cu oameni morocanosi, ce se grabesc care incotro, spre slujbele lor de doi bani..

Eu am intrat de curand in tagma freelancerilor, asa ca de-acum pot sorbi in liniste o cafea aromata, in timp ce privesc pe fereastra, din balcon, la vanzoleala browniana de pe strada...

Ii dau drumul lui Acerica, laptopul meu argintiu, incercand sa spicuiesc in diagonala cele mai interesante stiri de pe portalurile specializate... La televizor nu ma mai uit demult...

Ca de obicei... nimic interesant, asa ca intru pe Facebook, pentru a vedea invitatiile primite in timpul noptii trecute pentru viitoare evenimente, mai mult sau mai putin culturale, cu dorinta de a le alege pe acelea unde pot sa ma documentez cel mai bine pentru articolele de pe blogul personal...

Grozava chestie si Facebook-ul asta!... Afli de existenta unei multimi de intamplari faine la care poti sa participi, iar daca organizatorii te cunosc deja, la unele poti sa mergi chiar si moca...

Din nou multe seminarii de dezvoltare personala, tinute de prietenii reali sau virtuali, inclusiv o invitatie la un workshop de mers pe carbuni incinsi de la formidabilul Bruno Medicina, o invitatie la un atelier de constelatii familiale din partea dragului de Aurel Mocanu si, la finalul listei... o invitatie extrem de ciudata, de la cineva care a semnat LuxuryGifts... Tocmai ce l-am trecut in lista de prieteni ieri... Al 4000-lea...

Credeam ca este reprezentantul vreunui biet magazin online, dar acum, dupa cateva scurte cautari pe internet, realizez ca este vorba nici mai mult, nici mai putin, decat de o familie cu sange albastru.

Contele Elionor LuxuryGifts ma invita ca,  alaturi de ceilalti amici din lista sa, sa iau parte la o prezentare a domeniului propriu achizitionat in tara noastra, inclusiv a resedintei sale, emanand un rafinament arhitectonic deosebit, dupa cum am vazut din pozele postate pe Facebook.

Cu aceasta ocazie, voi avea oportunitatea, se scria in invitatia cu pricina, de a participa si la o licitatie, asa cum doar familia LuxuryGifts organizeaza saptamanal de multa vreme, eveniment special de unde imi voi putea achizitiona la niste preturi excelente obiecte deosebite, ce imi vor bucura sufletul sau vor deveni cadouri unicat pentru cei dragi.

Piesa de rezistenta a licitatiei din aceasta saptamana va fi un colier cu cristale stralucitoare, cu un aer primavaratic, pe care orice femeie si l-ar dori drept bijuterie delicata, destinata a adauga un strop de glamour unei tinute de gala...

Cu certitudine voi merge la castelul LuxuryGifts si, cine stie, poate voi avea norocul chiar de a deveni fericita castigatoare a bijuteriei aceleia, ravnita, dupa cum am citit pe Facebook, de numeroase alte persoane...


Raspund iute la e-mail, anuntandu-mi incantata acceptul de a fi invitata familiei contelui LuxuryGifts in seara acelei zile.

Contele si rudele sale traiesc deja pe meleagurile noastre de peste doua decenii...

Atat de mult le-au placut Romania si locuitorii ei, incat s-au mutat aici cu totul, desi ar putea oricand sa aleaga coasta Spaniei, Dubaiul sau vreo insula paradisiaca din Pacific...

Dupa ce am apasat SEND ca sa trimit raspunsul, o umbra mi-a trecut prin minte, iar inima mi s-a strans dureros... Cum de nu ma gandisem inainte?

Urma sa merg peste cateva ore la un eveniment din lumea buna, tinut de o familie putred de bogata... Oare cu ce sa ma imbrac cu un asemenea prilej, pentru a nu aparea acolo precum ruda saraca, ci, daca nu intr-o rochie chiar senzationala, macar intr-una corect aleasa?

In timp ce eu imi faceam  griji tot mai mari referitoare la vestimentatia mea pentru invitatia de la castel, iata ca un alt email de la Casa LuxuryGifts soseste pe aripile unui porumbel electronic, anuntandu-ma scurt ca, in curand, un curier va lua legatura telefonic cu mine, pentru a-mi aduce un colet...

Ce sa fie oare?

In nici 10 minute, telefonul a sunat si, dupa o conversatie seaca, la interfon s-a anuntat emisarul contelui care mi-a adus, nici mai mult, nici mai putin, decat o rochie senzationala, alaturi de niste accesorii pe masura, special pentru acest eveniment de gala...

Mai sunt instiintata de acesta de faptul, deloc de neglijat, ca inainte cu o ora de inceperea evenimentului, o limuzina alba ma va prelua chiar din fata blocului meu, pentru a ma conduce la domeniul LuxuryGifts.ro.

Emotionata, la ora fixata, purtand rochia si bijuteriile din cutie, ma urc in masina confortabila, cu interior de piele capitonata si, in scurta vreme, trec de portile cu blazon nobiliar si ajung pe aleea din fata cladirii impunatoare, apartinand contelui misterios...

Arhitectura baroca ma transporta in trecut, in timp ce urc tremurand de emotie treptele de marmura pe care gazdele au asternut un covor rosu... Ma simt ca un star de la Hollywood, in timp ce inaintez invesmantata in rochia aceasta minunata, de culoarea untului topit... Castelul este un exemplu de opulenta nobiliara neostentativa...

Are un acoperis rosietic, cu lucarne spectaculoase si un lant de statuete reprezentand zeitati. Cladirea  are mai multe nivele, cel mai bogat decorat fiind primul dintre acestea, plafoanele lui fiind ornamentate in trompe-l'oeil, in armonie cu numeroase oglinzi, stucaturi mestesugite, cu pilastri, logii, balcoane, scari maiestuoase... Ce mai, castelul acesta in care am onoarea sa ma aflu te impresioneaza la maxim!...

Lumini, multe lumini, oameni eleganti ce discuta in timp ce admira tablourile si micutele statuete din holul central, precum si fantana interioara, toate ma ametesc peste masura, incep sa se roteasca in mintea mea, precum intr-un carusel din copilarie...

Invitatii sunt primiti de insasi familia LuxuryGifts: contele Elionor, un barbat inalt, cu tamplele grizonate, avand in jur de 50 de ani, contesa Felicity, o blonda de vreo 45 de ani, gratioasa precum o felina, cu un zambet amabil pe chip si fiul lor Samuel, un soi de Adonis modern, un tanar ce a frant deja, cu siguranta, inimile multor domnisoare...

Gazdele au cate un cuvant bun pentru fiecare invitat si ne indeamna sa admiram pe indelete colectiile lor de obiecte frumoase, de un lux bine stapanit, raspandite prin numeroasele incaperi ale castelului...

Licitatia urmeaza sa se desfasoare ceva mai tarziu, in sala special destinata, iar pretul de pornire al pieselor, inclusiv al primavaraticului colier de cristal, il aflu rasfoind frumosul catalog primit la sosire...

Pana atunci ma plimb pe coridoarele largi, cufundandu-mi tocurile inalte in covoarele pretioase, privind la obiectele de argint si pietre semipretioase, asezate cu grija in vitrinele de mahon si cristal, pozitionate pe langa pereti....

Tablourile au rame stralucitoare de metale pretioase, iar statuetele de bronz imi dau o stare de calm, de stabilitate...

Privirile imi sunt atrase brusc de un obiect superb, unde mesterul a combinat cu maiestrie bronzul cu ametistul, pentru a crea atat un ceas functional, cat si un bibelou cu totul deosebit... Mi l-as dori din tot sufletul... Din nefericire nu e scos la licitatie in aceasta seara...

Imi place si colectia de clovni si masti venetiene, dar si cea de globuri pamantesti, cu tot soiul de functionalitati la care nu te-ai astepta...

In sala bijuteriilor am vazut o multime de coliere minunate, dar si inele si bratari unicat, ce ar putea face fericita orice femeie, oricat de nazuroasa ar fi aceasta...

In castelul contelui LuxuryGifts mai exista si o sala a armelor, in care sunt adunate piese de colectie: o sabie de Toledo mi-a atras atentia in mod deosebit... Simbolurile templierilor ma fac sa ma intreb inca o data cine este acest misterios conte Elionor...


Dupa periplul fascinant prin castelul-muzeu al nobilului, intr-un final, am fost invitati in sala cea importanta: locul unde se va decide cine va deveni castigatorul pretiosului colier ce condenseaza in lucratura lui mestesugita insusi germenele primaverii eterne.

Alaturi de pretiosul colier, s-au mai pus la bataie si o multime de alte valoroase bijuterii cu cristale, speciale nu neaparat prin pretul lor de inventar, cat mai ales prin emotia pe care o genereaza in sufletele celor ce le admira...

Piesele din oferta organizatorilor licitatiei puteau fi oferite oricand pe post de cadouri la o nunta sau un botez, la o zi aniversara sau, pur si simplu, unui partener de afaceri ori client simandicos...

Preturile de pornire au fost pentru toate buzunare, asa ca in final, aproape nimeni nu a plecat fara sa participe la licitatie si fara sa isi achizitioneze macar o piesa purtand blazonul LuxuryGifts.

Cu certitudine a fost o seara plina de rafinament, pe care nu o voi putea uita usor multa vreme....

In ce ma priveste, evident, am luptat ca o leoaica si, in final, am reusit sa castig acel colier pretios, jinduit de foarte multi alti licitatori...


Banii castigati de familia contelui in urma acestui eveniment, care a fost 100% caritabil, s-au dus catre un camin de copii, asa incat in final toata lumea a avut doar de castigat...


Va invit si pe voi sa va achizitionati obiecte purtand blazonul Casei  LuxuryGifts si o sa imi dati dreptate!

Daca va inscrieti pe Facebook, in lista lor de prieteni, veti afla si cand au loc viitoarele licitatii si pentru ce obiecte. Nu ratati aceasta oportunitate!

Pana atunci, cautati domeniul .ro al contelui LuxuryGifts si o sa fiti primiti si voi extrem de bine, deoarece eleganta este unul din elementele definitorii ale acestei familii nobiliare exceptionale! Veti putea achizitiona si in afara licitatiilor piese valoroase care o sa va infrumuseteze viata voua insiva sau  apropiatilor vostri!

- articol scris pentru SuperBlog 2013