Am avut de purtat razboaie dure in tribunal, impotriva unor soti care nu stiau cum sa isi faca mai multe clipe nefericite, la final de relatie, pe ultima turnanta, dupa cum am avut de-a face si cu soti care se intelegeau atat de bine incat stateai sa te intrebi cu mirare de ce oare se mai despart.
Oricum, cel mai mult sufera copiii la un divort al parintilor, de aceea, un semn de adanca intelepciune din partea lor ar fi ca sa ramana prieteni si dupa ce drumurile lor ca soti s-au separat, pentru ca micutii sa nu ramana cu traume adanci ce pot sa aiba repercursiuni asupra dezvoltarii lor viitoare.
Poate vom ajunge si noi, romanii, la acel grad de civilizatie in care ne vom purta ca vesticii in momentul in care ajungem la o nedorita despartire.
Semne timide in aceasta directie le-am putut observa deja la unii dintre clientii mei mai tineri, care nu mai au parca acea incrancenare vizibila din plin la parintii si bunicii lor. ( Stiati ca am avut o clienta care a divortat de sot la varsta de 79 de ani, dupa un mariaj de 56 de ani?Motivatia? Ca sa se razbune pe el acum, la apus de viata, pentru ca a fost nefericita jumatate de secol!)
Eu cred ca se poate si altfel, chiar daca un cuplu a decis sa se rupa. Se poate face asta si cu eleganta, chiar si cu un zambet sincer (fie el si putin amar), cu o formula gen Ho'oponopono ( Te iubesc pentru ceea ce mi-ai oferit si vei avea mereu un loc aparte in sufletul meu. Imi pare rau de ceea ce s-a intamplat. Te rog sa ma ierti daca ti-am gresit in perioada casniciei noastre cu sau fara voie. Multumesc ca ai facut parte o vreme din viata mea.)
In Romania inca nu a ajuns conceptul de petrecere de divort, se pare, pe care strainii il cunosc de multa vreme.
Si totusi...
In urma cu putina vreme am primit un telefon de la un client, pe care tocmai il asistasem la divortul amiabil de sotie, si care mi-a spus ca a stabilit impreuna cu aceasta ca, in duminica ce urma sa dea o petrecere in cinstea acestui eveniment din viata lor... desfacerea legala a mariajului lor.
La petrecerea de divort urmau sa isi invite cei mai buni prieteni, dar si rude mai deschise la minte, cam aceleasi care au fost prezente si la cununia lor civila.
Mi-a spus el ca a facut lista de invitati impreuna cu fosta sotie si au decis de comun acord ca aceasta divorce party sa se desfasoare acasa la bunicii sai, care locuiesc la curte, undeva in zona Bucurestii-Noi, in sectorul 1 al Capitalei.
In afara de faptul ca m-a sunat pentru a ma invita si pe mine, deoarece nu mi-a putut oferi o invitatie scrisa la petrecerea de divort, clientul respectiv m-a intrebat si daca stiu vreo firma de unde poate sa faca o comanda de prajituri , asa, cu totul speciala, cum a vazut el pe site-urile din strainatate.
Nu dorea un tort pe caldura asta, ci niste fursecuri colorate, prajiturele micute, niste bombonele delicate, poate si niste biscuti gustosi pentru petrecerea duminicala.
L-am intrebat de ce nu alege totusi varianta tortului si mi-a zis ca a discutat cu sotia si au decis sa ramana cu amintirea clipelor frumoase petrecute impreuna in cei zece ani de relatie. Un tort de divort nu ar fi pentru ei decat un soi de "coliva altfel", care mai rau i-ar intrista, decat sa le lase amintiri frumoase.
Mai bine niste cookies wow-effect, ca si cum acel tort de la nunta s-ar fi desfacut in zeci de particele multicolore, vesele, asa cum a fost si viata lor impreuna, pana cand iubirea lor nebuna s-a stins, ramanand in schimb o prietenie trainica.
Este ca si cum bucatele din tortul de nunta au decis sa redevina libere, desfacandu-si legaturile ce le tinea unite intr-un monolit dulce, dar sa ramana ceva inefabil in fiecare dintre ele, dulceata unor momente romantice, bucuria unui zambet, un strop de umor, poate o usoara aroma de nostalgie.
Din fericire stiam de unde sa poate sa comande acele deserturi dulci, pe care le visa pentru o petrecere de divort frumoasa, in care cei doi fost parteneri urmau sa isi multumeasca unul altuia pentru anii petrecuti impreuna si sa le multumeasca, de asemenea, acelora care le-au stat alaturi.
Le pot comanda de la o firma bucuresteana, ce a livrat produse delicioase si la o o seara festiva organizata de o prietena de-a mea ce are o companie de turism, party unde am fost invitata si eu.Acolo am fost surprinsa de ideea ca aceasta amica a mea a preferat sa renunte la banalul candy bar, pus intr-un colt al salii unde avea loc evenimentul, aducand dulciurile multicolore direct la mesele invitatilor, intr-o revarsare de arome si culori.
Sa va mai spun ca erau tot atat de delicioase precum aratau din punct de vedere vizual? Nu cred!
Revenind la clientul meu proaspat divortat, acesta mi-a urmat sfatul si a ales de la filma respectiva niste suporturi de vis pe care erau asezate cu maiestrie zeci si zec de dulciuri mestesugite: mini tarte cu umplutura de ciocolată alba si neagra, cirese si crema de lamaie, fistic sau anason, crema de lapte și caramel; biscuiti crocanti cu cacao si cremă fina de lapte; mini eclere cu crema de cacao, vanilie, ananas și fructe de padure; alune caramelizate si bomboane cu gust intens de ciocolata, fistic și cocos; macarons, brownies, mini negrese, mini prăjituri cu mascarpone, ciocolata, vanilie, bezea, migdale, jeleu de fructe.
Au avut un mare succes, au inveselit atmosfera si trebuie spus ca toti invitatii ne-am simtit minunat, dupa ce au trecut cele cateva clipe de stanjeneala de la inceput, cand nu stiam cum sa ne purtam cu proaspetii divortati.
A fost prima petrecere de divort la care am participat si trebuie sa va spun ca a fost mai frumoasa decat o petrecere de nunta sau botez, unde lumea este rigida, scortoasa.
Ce-i drept, nu s-au dat daruri fostilor soti, nici nu s-a aruncat cu vreun buchet de divort cu ghimpi, au fost doar urari de bine si noroc in noile vieti pe care le vor petrece de-acum inainte separat, dar in care vor comunica in continuare ca doi prieteni buni, mai ales ca au custodie comuna in ceea ce o priveste pe fetita lor.
O despartire dulce, unde in loc de "Adio!" s-a spus "La revedere!".
Au fost si glumite dragute, a fost si dans, a fost si un concurs de karaoke cu melodii de divort de pretutindeni, ne-am distrat foarte frumos.
Si, cine stie, poate ca, peste o vreme, familia se va reuni, pentru ca le statea extrem de bine ca divortati, asa incat imi imaginez cum le-a stat candva ca mire si mireasa.
Uite asa am ramas doar cu imagini colorate datorita micutelor prajiturele de la masa festiva de divort, cu ideea ca orice lucru rau are si o parte buna si putem sa schimbam oricand perspectiva si sa privim latura luminoasa a acestuia.
Eu le urez "Prietenie de piatra!", mai ales ca o amicitie solida poate tine toata viata, nu ca iubirea, trei ani, conform opiniei cercetatorilor straini.
Voi ati fost vreodata la vreo divorce party?
