CND Turism – prinzatorul tau de vise pentru calatoria in tara tuturor oportunitatilor!

Amurgul coboara incet peste oras, lasand loc umbrelor racoroase ale noptii...

Alina priveste melancolica la Prinzatorul de Vise atarnat nu de-asupra canapelei extensibile din garsoniera inchiriata, ci aflat suspendat de galerie, in apropierea ferestrei...

Camera aceasta meschina, de bloc, seamana grozav de tare cu cea de-a treia incapere, cea a Criticii, de care tocmai le-a povestit trainerul NLP-ist, cand a adus vorba de Robert Dilts si Walt Disney...

Un generator de idei i-ar prinde si ei bine acum, in anul acesta bizar, 2013, in care toate lucrurile i-au mers anapoda...

Venise in Bucuresti cu un munte de sperante, crezuse ca reusita la o facultate de stat la zi o sa-i deschida larg portile spre o lume fantastica, in care va gasi mijloacele de a-si construi viata asa cum si-a dorit de cand era micuta.

Dar in jungla damboviteana este tare greu sa te descurci, mai ales cand ai venit dintr-un colt de rai transilvanean, plin de o liniste profunda, unde exista o randuiala in toate, iar orice vorba-i cantarita cum se cuvine, chiar inainte de a fi rostita...


Aici, in Bucuresti, a fost pusa in fata unei lumi in miscare haotica, ascultand mai ales de zeul Ban, unde calitatea de a fi smecher iti ofera un statut privilegiat.

Asa ca, boboaca fiind, a preferat ca timpul liber sa si-l petreaca mai degraba pe la cursurile de dezvoltare personala sau sa picteze la sevaletul din balcon, decat sa se amestece printre pitipoancele de duzina ce-si pierd vremea prin cluburile de fite. Oricum s-ar simti mai mult decat stinghera, mult prea provinciala, fata de colegii ei de bani gata din anul I...

Zambeste amar cand isi aduce aminte cat de tare a crezut ca studentii la Arte sunt altfel...

Asa ca merge la cursuri de autoperfectionare a propriei fiinte, inchizandu-se tot mai mult in cochilia sa de artista plastica in devenire...

Din nefericire, in asemenea workshop-uri se tot expun teorii peste teorii, uneori se mimeaza si niste aplicatii in sala, dar cand se ajunge la aplicarea in practica, pe nisipul miscator al Realului, a celor invatate, nimic nu mai functioneaza, nu mai este asa limpede, precum in cartile pe care le gasesti acum pe la toate chioscurile din oras..

Li s-a vorbit mult astazi despre americani la cursul de NLP si despre felul lor de-a fi...

Un taram asa de indepartat, cu multe reguli ciudate pentru ea, dar care functioneaza totusi, dovada nivelul inalt de dezvoltare atins... inclusiv in materie de creativitate artistica..

Asa scrie si in caietul ei pe care tocmai l-a deschis: “Generatorul de idei Disney chiar functioneaza!”

Trainerul i-a pus pe toti sa isi noteze cuvintele astea cu rosu... Putini insa chiar au crezut in adevarul lor... Doar americanii se puteau gandi sa inventeze un sistem de nascocit idei!

Ce-ar fi sa incerce chiar acum, daca tot a dat o gramada de bani pe cursul de programare neuro-lingvistica, tehnica asta folosita cu atata succes de creatorul lui Mickey Mouse?

O sa joace pe rand rolurile de Visatoare, Creatoare si Critic, asa cum cere metoda de generare a succesului unei idei...

Ii place ca e pe baza de culori: roz, verde si sienna arsa...

1. CAMERA ROZ

Alina inchise ochii si se imagina acasa, in camera ei de copilita, cu tapet roz. Il zari pe un scaunel, zambindu-i incurajator, si pe prietenul ei de plus - Hipojucarel.

Nimic rau nu i se putea intampla daca si hipopotamul rozaliu Hipojucarel o pazea...

Usor-usor respiratia ii deveni egala, iar ea cobora pana in adancul inimii, pana ce se contopi cu propriul Eu de copila, pitit intr-un coltisor al labirintului intortocheat al sufletului sau de artista.

Ce mi-as dori sa realizez cu adevarat intr-o lume ideala, daca as avea puteri magice? se intreba ea, asa cum a invatat la cursul NLP.

Pe ecranul mintii incepura sa i se deruleze imagini luminoase, in care se vazu  mai intai alergand fericita pe tarmul unui ocean cu valurile de un albastru ireal, apoi pictand un colt de padure cu niste arbori seculari, dintr-o specie necunoscuta la noi, urma un flash cu o galerie impozanta unde erau expuse tablourile ei nonconformiste...

Mai presus de toate, o invada insa un sentiment de libertate interioara indescriptibil prin cuvinte.

Se vazu pe ea, inconjurata de prieteni de diferite nationalitati, la terase avangardiste, unde se canta jazz dumenzeieste, sau admirand cu totii graffiti-urile multicolore de pe zidurile cladirilor, calatorind cu metroul din New York, apoi cu trenul, avionul, inotand cu delfinii, fotografiind cladiri futuriste, ale caror etaje ultime pareau a se afla sus, foarte sus, deasupra plafonului de nori alburii.

Cand aceste imagini tonice isi oprira curgerea, conform tehnicii studiate, trecu intr-o alta incapere, cu peretii zugraviti in verde, cu sufletul invadat de un sentiment de fericire inexplicabil...

Isi dorea din tot sufletul, dupa ce fusese in camera roz, sa ajunga la New York, sa se cufunde in spiritul locurilor, sa isi ia energia creatoare si din vitalitatea artistilor de acolo, spargatori ai tuturor canoanelor posibile si imposibile...


2.CAMERA VERDE

Cum as putea transforma visele in realitate si ce forma ar avea proiectele finale ale dorintelor mele? se intreba Alina conform procedurii invatate la curs...

La inceput nu se intampla nimic, doar verdele acela intens al camerei paru sa o absoarba treptat, o energiza tot mai tare, dandu-i sentimentul puternic ca este un lastar de floare care, cu o mare determinare, a decis sa isi desavarseasca cresterea, inaltandu-se spre Soare.

Mai apoi, brusc, se gandi la vorbele unchiului Petru, care i-a repetat de nenumarate ori in convorbirile avute pe Skype, in ultimii doi ani, ca America este cu adevarat tara tuturor oportunitatilor.

Nu, nu a tuturor posibilitatilor, asa cum gresit se spune de cele mmi multe ori, ci a tuturor sanselor ca ideile tale, oricand de fanteziste ar fi, sa poate sa se materializeze, dar vor gasi un pamant potrivit pentru a incolti si a le fi sustinuta cresterea...

Da, aceasta este calea de a se scutura de cenusiul unui oras-metropola, aflat la marginea Europei si de a-si fauri viata mult visata, in care sa fie cu adevarat fericita, in postura minunata de creatoare de arta... Trebuie sa gaseasca o cale de a evada macar pentru o perioada limitata "spre alte zari", unde sa nu se simta incorsetata, sa se infrupte din fructul LIBERTATII ABSOLUTE DE CREATIE, avand parte de provocari zilnice.

Chiar are nevoie de a vedea chipuri luminoase, zambitoare, oameni amabili, sa redescopere curgerea fireasca a vietii din partea cetatenilor unei tari care pun MANDRIA pentru tara lor mai presus de orice.

Aici, dupa terminarea facultatii de Arte Plastice, are eventual “marea sansa” de a esua intr-o micuta firmulita unde sa faca animatie pe calculator pentru vreun joculet de doi bani, aplicatie efemera pentru smartphone sau tableta...

Asta daca nu ajunge sa predea ore de desen la vreo scoala generala, facand foamea si neavand bani nici macar de panze si culori...

Sa lucreze in industria facatorilor de filme de animatie? Brrr, ce idee!

Nu ca ar fi neaparat ceva rau... Dar ca Walt Disney sigur nu o sa ajunga vreodata si sa creeze personaje puternice, care sa fie indragite de generatii intregi de copii din intreaga lume...

Si atunci talentul sau pentru pictura, atat de laudat, se va stinge, iar ea nu isi va putea indeplini menirea harazita de Dumnezeu pentru aceasta viata!

Dar probabil este prea cu capul in nori, ba mai mult, acum a plutit cu imaginatia si peste tari si mari, tocmai in indepartatele State ale Americii.

De parca ar putea sa ajunga vreodata acolo, ea, biet copil, sarac, dintr-un satuc din Apuseni!...

Deja a inceput sa isi critice visele, asa ca ar fi mai bine sa deschida iute si usa celei de-a treia camere din buncarul generator de idei, gandi Alina. Asa poate o sa se trezeasca la cruda realitate...

3. CAMERA URATA

Peretii incaperii numarul 3 erau reci, colorati neglijent in culori sumbre...

O canapea extensibila zacea esuata intr-un colt al camerei, precum visele ei despre State, in timp ce de sus o privea cu un ochi ciclopic, sfredelitor, o lustra nespus de kitschoasa.

Brusc realiza ca este chiar in garsoniera de studenta provinciala in care locuieste provizoriu pe timpul facultatii...

Nici nu mai fu nevoie sa isi critice dorintele din camera roz, pur si simplu acestea luara forma Titanicului si disparura lent din campul vederii sale interioare...

Deschise ochii speriata si privi in jur, la intunericul aproape total ce invadase garsoniera din cartierul marginas in care se afla...

Teiul argintiu ce crescuse in fata ferestrei i se paru fetei amenintator, asa incat aprinse iute lumina si dadu drumul la calculator...

Bulversata inca de experimentul facut, butona la intamplare pe tastatura laptopului...

Ajunse la un moment dat pe un site unde, un slogan ii retinu brusc atentia: "Vacanta cu work and travel pentru studenti!"  Munca si distractie in State pentru studentii cursurilor de zi ale facultatilor acreditate ce vor sa exploreze America!

Rasfoind paginile site-ului CND Turism a reusit rapid sa afle raspuns la toate intrebarile ei: 
- cine sunt cei eligibili pentru acest program?
- unde se gaseste formularul ce trebuie completat?
- de unde sa ia bani pentru drum?
- ce poate lucra in State?
- cum poate imbina o slujba sau doua cu perioarele de relaxare?
- ce poate vizita peste Ocean?
- ce povestesc cei care au fost deja acolo?

Asa se face ca Alina deja si-a planificat ce va face in vacanta de vara a anului 2014, iar pe 4 iulie, cand va sarbatori Ziua Recunostintei alaturi de viitorii ei prieteni americani, neaparat artisti ca si ea, sigur va adresa o rugaciune de multumire Divinitatii si pentru ca  i s-a oferit sansa de a pune niste caramizi esentiale la fundatia viitoarei sale cariere de artist plastic international.

Artistii sunt prin excelenta niste cetateni ai intregului mapamond, asa ca trebuie sa profite de orice oportunitate ce li se ofera, pentru a cunoaste alte spatii culturale, pe care sa le exprime apoi in forma personala in creatiile lor.

Daca si voi aveti pana in 29 de ani, sunteti studenti la o facultate acreditata (de stat sau particulara), la cursuri de zi, puteti sa va planificati trei luni de munca si distractie formidabile in vara viitoare, accesand site-ul oamenilor de la CND  TURISM.

- articol scris pentru SuperBlog 2013, etapa a 18-a

O potentiala destinatie de vacanta in iarna 2013: CRACOVIA (Polonia)

Pentru viitoarea vacanta de iarna va propun sa vizitati Cracovia, in loc de Viena sau Budapesta, locuri unde deja este plin de romani in aceasta perioada a anului. Poate vreti sa fiti macar pentru cateva zile si undeva unde sa nu auziti vorbindu-se romaneste la tot pasul!

Acest fantastic oras polonez, ce si-a castigat pe merit titulatura de capitala culturala a tarii prietene, este renumit mai ales pentru ca l-a dat lumii catolice pe cel mai iubit papa din epoca moderna, Papa Paul al II-lea.

O multime de turisti viziteaza Cracovia in fiecare an, iar statisticile spun ca ar fi chiar mai numerosi decat aceia care aleg Praga, spre exemplu...

De ce nu ati fi si dvs. unul dintre vizitatorii care indraznesc sa schimbe in acest an calatoria spre capitala Cehiei cu aceea spre capitala culturala a Poloniei?

O sa fiti placut impresionati de lacasurile religioase, dar si de celelalte cladiri istorice ale orasului, care dau Cracoviei aerul acela placut, de burg in care timpul a ramas suspendat parca in perioada medievala, iar turistii sunt un soi de calatori intr-un trecut misterios, plin de simboluri ce se vor a fi descoperite.

Una dintre cele mai frumoase opere de arta ale lui Leonardo da Vinci se gaseste in Cracovia, la Muzeul Czartoryski, asa ca daca va doriti sa admirati tabloul „Doamna cu hermina” si altfel decat in poze, metropola poloneza este locul unde trebuie musai sa ajungeti in aceasta iarna.

Va recomand site-ul e-Avion de unde puteti sa va rezervati comod bilete de zbor, catre destinatiile dvs. de afaceri sau de vacanta, cum ar fi, de exemplu, bilete de avion Tirana sau bilete de avion Zaragoza.

Un zbor neasteptat cu Toyota Hibrid in Bucegi

Ziua cea mare a sosit...


Bijuteria noastra pe patru roti, hibrid de varf tehnologic, rezultatul incrucisarii unor tipuri performante de autovehicule, detinatoarea unor super-puteri in materie de propulsie, cu un motor termic si unul electric, a sosit in aceasta saptamana si urmeaza sa ii facem botezul rutier printr-o iesire in afara Bucurestiului...

"Botezul" bisericesc deja i l-am facut, pentru ca, dupa cum se stie, in vremurile noastre se binecuvanteaza orice... chiar si lucrurile (aparent) neinsufletite... Cu un simt al umorului pe care eu il pricep uneori mai greu, Cristi i-a ales un nume ce m-a lasat masca: Miftode!

Ziceti si voi acum... cum poate cineva sa aleaga pentru o superba Toyota de ultima generatie un asemenea nume (neaos romanesc, zice Cristi!)????

Ne imbarcam asadar in zori, plini de voie buna, in masinuta argintie ce toarce precum o felina, fericita si ea ca urmeaza sa participe la o expeditie neasteptata in necunoscut... 

Pare constienta de valoarea sa, sfidandu-i pe aceia care, pe drum, o privesc chioras, ca pe o strutocamila... Dar ce stiu ei! 

In definitiv si calul lui Harap Alb parea o biata martoaga, pana cand i-a dat voinicul din poveste jaratecul ala sa-l ingurgiteze... 

Avem de gand sa mergem pana in Busteni, eu si Cristi, cu noua Auris Touring Sports Hibrid, dupa care sa schimbam calatoria cu Toyota pe un urcus cu  telecabina, pana la cabana Babele si, mai apoi, sa inaintam pe jos spre acea zona misterioasa de care a inceput sa se vorbeasca si sa se scrie tot mai mult in ultima vreme...

Soseaua este libera, asa ca ne apropiem vertiginos de munti, lasand in urma din ce in ce mai multi kilometri...

Miftode, prietenul noastru dublu motorizat parca zboara, atat de puternic este... Ehe, nici nu stie Harap Alb ce a pierdut!!!

Cantam vechi cantece de drumetie si ne pregatim sufleteste de intalnirea de gradul 4 cu entitatile unei lumi paralele...

 Nu as putea spune de ce, dar suntem siguri ca vom parte de o experienta de neuitat in acest weekend de inceput de septembrie 2013...

Sambata aceasta a inceput sub auspicii mai mult decat favorabile, daca ma gandesc doar la micutul amanunt ca testam pentru prima oara la drum lung acest model superb de Toyota si, primele noastre impresii despre Miftode al nostru sunt deja excelente...

Nici nu ne-am dat seama cand am ajuns in Busteni... Parcam masina la locul stiut si  si ne indreptam grabiti spre baza de unde trebuie sa luam telecabina...

Aici insa... toate sperantele ni se naruiesc brusc... O multime de turisti asteapta suparati ridicarea cetii groase, ce impiedica functionarea utilajului destinat sa ne poarte sus, tot mai sus, la cabana...

Prea mersese totul snur in acea dimineata pana la acea ora...

Dezamagiti, ne dam seama ca pierdem startul in drumetia de pe culme, asa ca decidem spasiti sa ne reintoarcem la masina si sa mergem la Poiana Tapului sau la Sinaia sau la Azuga, nici nu mai conta, ca orice evadati urbani, urmand sa cautam spectrele din alte lumi intr-o alta zi... cand astrele se vor aranja corespunzator...

Ne indreptam spre parcare cu sufletele grele... Mai-mai ca ma podidesc lacrimile de ciuda... De tare multa vreme imi dorisem o asemenea de excursie... mai speciala... Iar acum, cand eram atat de aproape sa imi ating obiectivul... s-a produs catastrofa...

Imi aduce aminte de un anume campionat de scrabble, desfasurat tot aici, in Busteni, in urma cu niste ani... Traiesc aceleasi sentimente ca si atunci... Poate alta data... Iar acea "alta data" nu a  mai venit...

Cristi intra in vorba cu un turist dezorientat, incercand sa ii explice cum sa ajunga spre pensiunea pe care o cauta, in timp ce eu urc imbufnata in masina care acum parca s-a intristat si ea pierzandu-si aura de acum cateva ore... 

- Nu mai fi trista, sunt aici ca sa te ajut! 

Sigur am inceput sa am iluzii auditive de suparare, am ajuns sa aud voci! 

- Nu te teme, sunt eu, Toyota voastra hibrid! Miftode al vostru, proaspat botezat! O sa va ajut sa nu va ratati excursia, pentru ca si eu vreau sa fiu ceva mai mult decat o biata masina ce ruleaza pe sosea, fie si cu o eficienta in trafic sporita, asa cum si voi nu vreti sa fiti la fel ca toti turistii, ci  mai speciali! Asa ca uite ce te sfatuiesc: cand Cristi va demara in tromba, e suficient sa rostesti in gand de trei ori cuvintele magice:  “Dirbih, dirbih, sirua, sirua, Toyota!”

Sigur nu e o farsa? Nu a instalat nimeni vreun microfon in interiorul autovehicului acestuia nou si acum se tine de glume?

- Nu e nici o pacaleala, sunt chiar eu, Miftode, noul hibrid Auris de la Toyota si vreau sa va arat astazi cum se vede lumea de sus, chiar daca sunteti motorizati pentru calatorii terestre! Ca tot ti-am citit mai devreme gandurile si am aflat ca m-ai comparat cu armasarul lui Harap Alb! O sa vezi cum ma pot transforma pe data, la fel ca in basmele copilariei tale!

Cristi a revenit curand la masina si, catranit nevoie-mare, a  pornit  in viteza spre iesirea din Busteni, vrand parca sa o lase in urma cat mai iute (nu ca ar fi greu, la cat de micuta este statiunea!)...

Repede-repede am rostit in gand de trei ori formula magica oferita de masina noastra vorbitoare, pe numele ei de alint Miftode:  “Dirbih, dirbih, sirua, sirua, Toyota!”

In primele secunde nu s-a intamplat nimic, dar mai apoi... wauuu... ne-am desprins lin de sosea si... pana sa ne dam seama,  am inceput sa plutim in vazduh tot mai sus, mai sus, spre uluirea totala a lui Cristi, caruia nu ii venea sa creada ochilor ca masina noastra cea noua tine loc si de avion usor... Si Doamne, cat si-a mai dorit sa mearga sa absolve cursurile de pilotaj pentru tineri de la Ghimbav, dar mereu s-a ivit cate ceva (doar in aparenta mai important) si visul lui nu s-a mai implinit...

Nu si-a imaginat insa niciun moment, in clipa cand a cumparat noua Toyota Auris Touring Sports Hibrid, ce talente ascunse are masinuta asta zglobie, ca poate ii dadea si el un nume mai acatari, nu tocmai... Miftode! Brrrrr, ce lipsa de imaginatie!!!

Dupa doar cateva manevre mai stangace, Cristi s-a prins ce trebuie sa faca si a reusit sa-l conduca pe "armasarul" Miftode  deasupra plafonului de ceata, scapand astfel si de ochii vigilenti ai politiei rutiere, care tocmai ce oprea coloana de autovehicule, cautand nod in papura soferilor, pentru a face planul de amenzi din prima zi de weekend...

Dupa o deliberare scurta, purtata acolo sus, in cer, am decis amandoi ca ar fi nemaipomenit daca ne-am intoarce la Babele... Si de acolo, mai departe, sa fim aero-montaniarzi in cautare de piramide secrete in Bucegi, de intrari in tunelurile subterane, de lumini neobisnuite pe firmament si ceva reprezentanti ai civilizatiei montane subterane din zona Busteni, daca se poate...

Nu-i asa ca nu ceream prea mult?

In definitiv, acum aveam o masina-avion, de ce nu am avea parte si de o intalnire cu un OZN adevarat? Sau de ce nu am fi luati chiar noi pe post de obiect zburator neidentificat de catre televiziuni? 


Oricum, ne simteam precum niste astronauti intr-o capsula spatiala, extrem de confortabila si avand o vizibilitate excelenta, mult mai buna decat un elicopter, de exemplu...


Am aterizat usor pe pajistea din fata cabanei de la Babele si am stat la taclale un pic cu vestitul cabanier de acolo, in timp ce ne-am incalzit cu un ceai aromat din fructe de padure...

Omul nu prea intelegea  cum a ajuns acolo o ditamai Toyota pe calea aerului, dar prea multe vazuse el de cand locuieste deasupra cetii, pentru a se mai mira de ceva... Pur si simplu a acceptat situatia asa cum era, fara a mai pune intrebari incomode pentru noi... 

Masinuta noastra zburatoare sclipea din faruri vesela, dialogand intr-un grai de neinteles pentru oameni cu unul dintre cainii din apropierea cabanei. Amandoi pareau ca se inteleg de minune, inca o dovada ca nu exista ziduri de netrecut nici intre specii, nici intre fiinte si lucrurile (doar in aparenta neinsufletite)...

Dupa scurtul popas la cabana, purtati de vajnicul Miftode am survolat la mica inaltime platoul de pe Caraiman...

Babele ni s-au parut si ele uimite de masinaria de zbor nemaivazuta, la fel si Sfinxul... Am intalnit in drumetia noastra si o turma de oi placide, manate de un cioban ce avea o expresie de tipul “Dom'le, asta nu exista!”, dar si o poienita aproape circulara, ce parea a fi (si chiar era!) cu totul si cu totul speciala... Recunosc, nu noi am gasit-o, ci Miftode ne-a dus tinta acolo...

Am aterizat, parca presimtind ca va urma ceva deosebit... O forta mai presus de noi ne atragea ca un magnet acolo...

Miftode s-a tras singur pana in apropierea unei stanci mai mari si ne-am dat seama instinctiv ca se incarca cu energie vitala (electrica, termica, extraterestra, subterana, n-as putea sa va spun de care)...

Aerul a inceput sa vibreze brusc, pietrele raspandite peste tot au capatat straluciri stranii, iar deodata, pe langa noi, au trecut doua siluete aproape transparente, care insa au dat semne ca ne-ar fi observat... Pareau a fi umanoide, asemanatoare cu noi, doar ca aveau o inaltime ce trecea de 2,5 metri, un par lung ce le cadea in bucle mari pe spate si niste ochi enormi si extrem de patrunzatori... Erau filiformi si pareau a fi imbracati in niste vesminte lungi, albe, un soi de odajdii preotesti...

Au disparut asa cum au si aparut, ca niste naluci, dupa un bolovan mai mare, in timp ce noi ramaseseram inmarmuriti privindu-le...

Sincer, accepti mai usor ca o masina, fie si a ta,  poate sa zboare, decat faptul ca langa noi traiesc si alte civilizatii, dupa legi proprii, in umbra unor portaluri misterioase ce le protejeaza...

Recunosc, asa cum facusem poze in zborul nostru neasteptat cu Toyota, am incercat sa le fac o poza si ciudatelor fiinte translucide...

Evident, cand am ajuns acasa, siluetele lor nu mai aparea in cadru...

Piramida cautata nu am gasit-o, dar cu ajutorul noii noastre masinute zburatoare, vom mai merge in zona aceea si cu alte ocazii si, cine stie, pana la urma vom putea patrunde chiar stand la bordul Toyotei noastre Auris printr-un tunel secret sapat in munte in adancuri, spre centrul Pamantului.

Poate ca fiintele ce locuiesc acolo si  ies la suprafata folosindu-se de mijloacele lor de locomotie stranii (pe care noi le-am  botezat asa, la gramada, OZN-uri), vor fi incantate sa studieze masinuta noastra argintie care ne-a permis sa vedem lumea de sus...




Miftode o sa-i cucereasca cu siguranta prin tehnologia pe care o inglobeaza si, poate, ne vor dezvalui si noua macar cateva secrete din lumea lor subterana, care exista cu siguranta...

Daca nu ma credeti pe mine, ii puteti intreba pe locuitorii din Busteni, pentru ca au multe a va povesti...

Pana atunci, va invit sa faceti macar un test drive cu o masina Toyota Hibrid si, cine stie, poate dati si voi peste fratele lui Miftode, care sa va ofere sansa de a privi lumea de sus...

Din ce mi-a povestit mie, ar mai avea un fratior, pe nume Pandele... Daca il intalniti, dati-mi rogu-va un semn, ca lui Miftode a inceput sa ii cam fie dor de el si mi-e sa nu  o porneasca singur intr-o zi, asa, haihui prin lume, in cautarea acestuia...

Si-am postat pentru competitia Superblog asa, la etapa a 13-a!

ilustratii Bucegi: foto realizate personal

Procesiunea "Drumul Crucii", pe meleagurile momarlanilor: de la Lupeni spre Varful Straja (Valcan)

De peste 15 ani, an de an, imi reincarc bateriile pentru a rezista inca o bucata de vreme in vampirica noastra capitala, prin tinutul momarlanilor...

Am descoperit o regiune fantastica, plina de energii binefacatoare, de un farmec deosebit, care te fac mandru ca te-ai nascut pe asemenea meleaguri binecuvantate.

La un deceniu si jumatate distanta, multe lucruri s-au schimbat si pe acolo, dar, cu toata navala de turisti care au aflat (in fine!) ca exista un asemenea loc in tara noastra, mistere mai exista si acum in tinutul iubitorilor de piatra.

Despre statiunea Straja se vorbeste tot mai mult in ultimii ani, datorita investitiilor ce s-au facut in zona, pentru a o transforma intr-o oaza a schiorilor romani care s-au saturat de Predeal si Sinaia.

Vila Alpin Straja este locatia cea mai nimerita pentru iubitorii muntelui si ai sporturilor de iarna, ca si al celor doresc sa incerce senzatii tari, dandu-se cu tiroliana, facand rafting, escalada sau explorand pesterile din imprejurimi cu ajutorul unor ghizi iscusiti.

Cei care doresc sa aleaga mai mult decat o simpla pensiune in statiunea Straja, decat un loc banal de cazare la Straja, pot opta pentru Vila Alpin ce le poate oferi toate facilitatile pe care le-ar putea visa: de la gazde primitoare, camere confortabile, mancare romaneasca traditionala, centru de inchiriat echipament sportiv, internet wireless.

Odata cazat in Vila Alpin, amplasata intre doua partii cu nocturna, vei putea sa visezi cu ochii larg deschisi, privind in zare la Muntii Retezat, la vremuri demult apuse, pe cand prin aceste locuri traiau stramosii nostri geto-daci.

In tinutul Marelui Lup Alb vremea se deapana altfel, iar aerul vibreaza inca de rugaciunile inchinate zeului Zalmoxis de catre aceia ce il venerau in vechime...

Suntem pe pamanturile momarlanilor, care mai pastreaza si acum, in viforosul secol 21 obiceiurile precrestine impreuna cu acelea ortodoxe, intr-o imbinare desavarsita.

Si pentru ca nu toti sunt atat de curajosi incat sa se dea cu schiurile pe partiile de la Straja, m-am gandit sa va povestesc de ce ar trebui sa mergeti totusi in aceasta statiune hunedoreana, nu doar in anotimpul alb, ci si mai incolo, spre primavara, de Sarbatorile Pascale.

Nu este extrem de cunoscut in Romania faptul ca anual, intre Lupeni si statiunea Straja, se organizeaza Drumul Crucii, procesiune religioasa ortodoxa extrem de importanta, desfasurata, dupa unii, pe cea mai lunga distanta din lume, 10,4 km, cu 14 popasuri.

De ce spre Straja?

Povestea adevarata are inceputul in timpul Primului Razboi Mondial, cand circa 800 de soldati si-au dat jertfa suprema aproape de Lupeni...

Eroi fara nume, fara mormant, nu si-au gasit linistea decat in 1996, cand, in urma unor fenomene paranormale intamplate la una din cabanele din zona, la sfatul staretului de la Manastirea Lainici, s-a ridicat o cruce la Varful Straja asemanatoarea aceleia, mult mai cunoscute, de pe Caraiman.

Mai mult, s-a mai ridicat si un schit deosebit, in memoria ostasilor cazuti la datorie, care abia in apropierea finalului de mileniu doi au reusit sa isi gaseasca linistea.

Aceasta Golgota romaneasca din Muntii Valcan este locul in care, prin straduinta, intr-un peisaj ametitor, in Vinerea Mare, cohorta de credinciosi si un sobor de preoti, poarta pe brate o cruce grea de 100 de kg, cu o lungime de 4,4 m si o latime de 2,2 m:  pana la primul popas o cara doar  prelatii, iar pe parcursul celorlalte 13 popasuri, orice pelerin participant la procesiune ce doreste acest lucru.

Merita sa luati parte si voi la o asemenea procesiune crestin-ortodoxa unica, plina de emotie vie, care o sa va purifice sufletele si o sa va faca sa vedeti dupa aceea lucrurile, viata dvs. cotidiana, din cu totul alta perspectiva.

Va propun, tocmai de aceea, sa va faceti din timp o rezervare la Vila Alpin Straja, pentru anul viitor, de Pasti, pentru ca veti avea parte de niste gazde minunate, care, in afara de a va oferi un confort deosebit, o  sa va poata relata si o multime de legende ale locurilor si o sa va poata recomanda trasee fabuloase, mai putin stiute de turistii de... "weekend la Straja", veniti doar pentru un gratar la munte.

Vila Alpin este locul perfect pentru o vacanta la Straja de neuitat, in care sa poti te incarci din plin cu energia vindecatoare a muntelui, sa iti cureti mintea de toate reziduurile vietii urbane, sa te conectezi la o vibratie inalta, sus, la peste 1400 de metri, intr-un loc sfant al neamului nostru, unde ii mai poti intalni si acum pe urmasii vechilor daci de pe Columna, momarlanii.

- articol scris pentru competitia Superblog 2013

O calatorie subacvatica spre Miezul de Lapte al Oceanului Alb

Daca esti un fan branza adevarat, cu siguranta ti-ai dori sa pornesti intr-o calatorie fantastica spre centrul laptelui, spre a explora miezul acestuia.

Urcat in submarinul transparent, de forma unei sticle de lapte ante-decembriste, reminiscenta a unei epoci in care erai mic copil si pasteai vaca bunicilor pe tapsanul de la tara, te arunci in calatoria vietii tale, mai ceva decat te indemna de curand Brandon Bays, incercand sa afli astfel lucruri nestiute despre tine insuti.

Da, ai in ADN-ul tau gena bautorilor de lapte, aici, pe meleagurile unde se zicea odata  ca e Gradina Maicii Domnului, un loc binecuvantat unde curgea lapte si miere.

Vrei sa cercetezi acel legendar miez de lapte, asa cum Iason a pornit in cautarea lanii de aur, sperand sa afli cheia la cum ai putea sa ajuti si tu, dupa infimele tale puteri, la renasterea  acestui taram, nu din cenusa, ci din laptele-surogat cu un tot mai mic procent de lapte, din nou intr-o tara unde lactatele sa fie 100% naturale.

Asemeni atator cautatori care de atatea veacuri au pornit in cautarea Sfantului Potir, asa ai plecat si tu, calator intr-un ocean de alb, cautand sa atingi Speranta intruchipata de miezul de lapte, indiferent de forma in care s-ar afla aceasta: de bule incurajatoare, lichefiata sub forma de lichid pur 100% sau, cine stie, sub forma solida, sub forma unei roti dintate care face vartelnita mioritica sa se mai invarteasca si acum.

Submarinul rezista la presiunea tot mai apasatoare din adancurile Marele Ocean Alb... Primejdii sunt la fiecare metru parcurs in adancime, dar tu te gandesti la cartea celebra din lumea moderna scrisa de W. Chan Kim si Renée Mauborgne.

Ai fost si tu la acel curs intensiv in care te-au invatat celebra strategie a oceanului albastru...

Acum, navigand intr-un necuprins de alb, in timp ce te scufunzi tot mai jos... si mai jos... repeti ceea ce te-au invatat in saptamana aia de curs: „ Nu concurati cu rivalii dumneavoastra - determinati-i sa devina irelevanti!”

Asa o fi si la nivel macro, de meleag stramosesc? Cu certitudine DA!

Poate Sfantul Graal din centrul oceanului de lapte o sa iti ofere un raspuns la asta...

Inainte sa pleci, multi ti-au zis ca este o himera, ca alergi spre un miraj lacto-acvatic, ca nu exista un asemenea miez de lapte, natural, plin de calciu si de fosfor, care sa dea celui ce il consuma atat sanatate fizica, precum si intelectuala, incat sa faca diferenta, sa ii transforme pe cei ce il vor ingurgita in Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene...

Viteza de coborare creste din ce in ce mai mult... ceva nestiut, puternic si bland in egala masura, incepe sa atraga sticla-submarin  in care calatoresti cu forta unui magnet cu o putere imensa, de nemasurat in Gauss...

Deodata totul se linisteste... Privirea iti strabate prin undele opaline si emotia iti cuprinde intreaga fiinta... Iata-l...

Sfantul Potir al Laptelui nu are forma unei cupe, asa cum te-ai astepta ci... a unei Briose ce iti aduce aminte de prajiturele din aluat de cozonac pe care ti le cumparai cand mergeai la scoala, pe vremuri, in copilarie. 

Pus pe un piedestal subacvatic, seamana mult cu o statuie faurita de alt Jason-cautator, Jason deCaires Taylor, care are peste 400 de creatii in cel mai mare muzeu subacvatic din lume undeva departe, pe cealalta parte a Pamantului, la Cancun, in misteriosul Mexic.

Dai ocol Miezului de Lapte de un alb stralucitor, condensare de forta calcica si inteligenta fosforica, gandindu-te ca seamana extrem de bine si cu un OZN, obiect extraterestru venit de sus, de foarte sus, dintr-o margine spiralata de Cale Lactee...

La un moment dat, Briosa de marmura comestibila incepe sa pulseze, simtindu-ti viata ce emana dinspre tine si incepe sa se roteasca tot mai repede, mai repede... si mai repede... in sensul invers al acelor de ceasornic asemeni unei Antahkarane tibetane, divin mijloc vindecator...

Deodata un chepeng se deschide in partea superioara a Miezului de Lapte si o puzderie de puiuti miez de lapte incep sa urce in spirala spre suprafata, indemnandu-te si pe tine sa ii urmezi...

Este darul Miezului de Lapte subacvatic pentru tine, pentru noi, traitorii pe taramul fermecat al iubitorilor de branza...

Ajuns la suprafata Oceanului Alb, iti dai seama ca puiutii miez de lapte ti-au luat-o inainte si s-au raspandit deja peste tot, daruindu-se oamenilor pentru a le aduce sanatate si speranta intr-o viata mai buna, mai fericita...

Pentru ca miraculosul Miez de Lapte asta este... o intrupare a Sperantei intr-o viitoare Renastere...

- articol scris pentru competitia SuperBlog 2013

Toyota Corolla - a 11-a minune automobilistica din Tara Florilor de Cires

 Toyota Corolla, care de putina vreme poate fi achizitionata si din showroom-urile auto din Romania, intr-una dintre cele 3 versiuni (Terra, Luna si Sol), este intruchiparea celei de-a 11-a generatii a unei fantastice masini, care incepand din anul 1966 a strabatut continentele si vremurile, ducand mesajul constructorilor sai niponi pe intreaga planeta.

Asemeni misterioaselor femei-samurai onna bugeisha, care in urma cu secole participau cot la cot cu barbatii la aprige lupte, Toyota Corolla a strans intr-o suma de petale stralucitoare: frumusetea, curajul, forta, vitalitatea, in dorinta de a iesi pe locul intai in fata faimosilor sai competitori europeni si americani in privinta satisfacerii depline a nevoilor utilizatorilor sai.

Iar acest lucru s-a intamplat, transformand visul masinutei din Tara Florilor de Cires in realitate, dovada ca peste 40 de milioane de clienti de pe toate continentele s-au lasat fermecati de alura sa zvelta ce ascunde, condensata in caroserie, o putere de care, la prima vedere, nu ti-ai fi imaginat-o a fi in stare.

Intr-o imbinare perfecta a traditiei unui popor care apreciaza in egala masura atat supletea, delicatetea, cat si spiritul razboinic si cel inovativ, noua Toyota Corolla este deopotriva eleganta si puternica.

Asa se face ca, in prezent, Toyota este cel mai valoros brand auto de pe glob, conform clasamentului Interbrand 2013.

Frumusetea sa interioara si exterioara a avangardistei Toyota este ridicata la inalte cote de catre elementele definitorii ale filosofiei din Tara Soarelui Rasare, condensate intr-o corola cu cinci petale pretioase, simbol al rezistentei in fata vitregiilor sortii, dar si al optimismului, al sperantei intr-un viitor luminos:

Respectul pentru MEDIU, provenind de la stramosii ce venereau zeitatile naturii, de care japonezii sunt atat de legati;

CALITATEA unui produs nipon, cladita in decenii de productie a acestei marci auto, care, generatie de generatie, este tot mai sigura, atingand tot mai inalte cote de fiabilitate, dar si mai frumoasa datorita materialelor de top utilizate in constructia ei si a tehnologiilor futuriste;

GARANTIA ca Toyota Corolla este un produs deosebit, de la un brand cu o notorietate castigata printr-o munca perseverenta, multa seriozitate, disciplina, spirit creativ si competitiv;

SERVICE-ul dedicat, care permite Toyotei Corolla sa functioneze la cei mai inalti parametri;

FINANTAREA – ce transforma in realitate sloganul: „Toyota ta este si Toyota mea!”, contrazicandu-i pe aceia ce cred, eronat, ca este o masina doar pentru cei cu un venit de trai ridicat.

Frumusetea pentru noua Toyota Corolla inseamna nu doar un aspect fizic de invidiat datorat unui design novator interior si exterior, ce o diferentiaza dintre toate autoturismele ce ruleaza in diferite colturi ale lumii, dar si durabilitate, precum si un confort sporit, dublat de o fiabilitate excelenta.

Lucruri mici fac diferenta si in cazul noii Toyota Corolla, precum redimensionarea masinii cu 8 cm pe lungime, 1,5 cm latime si o reducere de doar 0,5 cm a inaltimii sale, care au adaugat un plus de stabilitate autoturismului.

Toyota Corolla este destinata acelor clienti care iubesc lucrurile frumoase si bine facute, acelora care doresc un produs care sa aiba in spate o linie de fabricatie clara, de la primul stramos auto al marcii, pana in prezent, asa incat sa poata urmari, daca doresc, cum s-a perfectionat in timp, fara a-si pierde din elementele definitorii, fapt ce o diferentiaza de alte branduri puternic si ii permit sa isi invinga concurenta nu violent, ci prin mijloacele specifice artelor martiale: rezistenta, putere bine strunita, abilitati tehnice deosebite, fiabilitate, consum redus de combustibil, vitalitate mecanica, adaptabilitate la mediu si protejarea acestuia.

Toyota Corolla este liderul actual incontestabil in privinta antifonarii, apropiindu-se, datorita atenuarii zgomotelor produse de rulaj si de motor, de revolutionara categorie a masinilor electrice.

Aceia ce calatoresc cu un autoturism Toyota Corolla se bucura de un grad de confort deosebit, in acest model aerodinamic, desi capacitatea portbagajului a crescut la noua generatie de masini la 452 de litri.

Astfel, pasagerii din spate se bucura de un spatiu mai mare pentru picioare, de 70,6 cm, iar scaunele din fata au spatarele mai zvelte si se pot regla in marje mai mari, pe inaltime cursa ajungand pana la 6 cm, iar glisarea longitudinala la nu mai putin de 26 de cm.

Habitaclul optimizat are o estetica deosebita, designerii de la Toyota adaugand mici accente ce ii confera frumoasei Corolla un plus de distinctie. Astfel, insertiile aparte din interiorul masinii, completate de lumina ambientala albastra, in combinatie cu argintiul, fac din calatoria cu acest vehicul al viitorului o adevarata placere.

Mergandu-se pe ideea de a se pastra in interior si ceva vechi, tocmai pentru sublinierea traditionalismului nipon, ceasul digital ne aminteste ca nu nu suntem totusi intr-o capsula a timpului , in drum spre mileniul 23, ci undeva in toamna anului de gratie 2013, foarte aproape de momentul lansarii celei de-a 11-a generatii Toyota Corolla ce va fi produsa in 16 locatii si distribuita in nu mai putin de 150 de tari.

Rapitoarea Toyota Corolla este masina ideala pentru orice familie, mai ales daca avem in vedere in vedere dotarile, siguranta in rulare, protectia data de cele 9 airbaguri SRS, sistemele de franare deosebite, controlul novativ al tractiunii si stabilitatea exceptionala, consumul mic de carburant si emisiile reduse de CO2.

Eiji Toyoda, omul ce a contribuit la dezvoltarea celei mai bine vandute masini din toate timpurile, poate fi mandru de noul produs al specialistilor japonezi, chiar daca in urma cu trei saptamani, la 17 septembrie 2013 (cu doar o zi inainte de lansarea oficiala a Toyotei Corolla in Romania!), a decis ca, dupa o suta de ani petrecuti pe pamant, mistuit de pasiunea sa neostoita pentru autovehicule, ar fi bine sa mearga sa se odihneasca putin, Dincolo.

Propusa in 3 variante: Terra, Luna si Sol, la preturi rezonabile, Toyota Corolla este o masina ce combina fericit trecutul, prezentul si viitorul, invitandu-i pe posesorii acesteia, ca si pe aceia ce calatoresc cu ea, sa se bucure de frumusetea clipei prezente.

Pentru ca aceasta este mesajul transmis de Toyota Corolla: Sunt frumoasa cu un scop precis, chiar de sunt doar o masina: acela de a va arata ca viata este minunata si trebuie traita la intensitate maxima, asemeni cum florile de cires de pe meleagurile indepartatei Japonii simbolizeaza atat delicatetea, efemeritatea clipei prezente, cat si darzenia de a rezista in fata vitregiilor vremii, curajul de a iesi victorioase in lupta cu timpul, doar pentru a adauga Lumii un strop de frumusete diafana.

Pentru ca, da, marca Toyota nu striveste noua Corolla de minuni a lumii, ci ii adauga o inefabila nipona petala argintie... fie ea si motorizata!

- articol scris in cadrul competitiei Superblog 2013