Note de calatorie in universul plin de enigme al muntilor Olteniei

Masina urca anevoie prin satucul uitat de lume si de timp din adancul Olteniei.

Nu mai fusesem nicodata prin locurile acelea...  

Casute paraginite sau un pic mai rasarite, se iveau din frunzisul rar, al unor pomi cu ramurile contorsionate.

In acel miez de zi nu se zarea nici macar un om... Doar cate un caine latra curios la masina ciudata ce ridica praful de pe ulita. 

Curand, dupa ce parasiram micuta asezare, ajunseram intr-o vale aparte... Parea un fund de caldare strajuit de munti. 

Un podet de lemn, fragil si ingust, abia ne-a permis sa trecem cu masina, ruland foarte aproape de marginea lui. Riscul de a cadea in apa ce curgea vijelios venind de pe versanti era mare. 

Am spus in gand o rugaciune catre Zamolxis. In definitiv era taramul lui, nimeni nu putea ajunge aici fara a primi permisiunea maretului zeu.

Dupa cateva sute de metri a trebuit sa lasam masina si sa pornim pe jos.

Era atata liniste in jur incat ne tiuiau urechile.

Am luat-o pieptis, pe poteca abrupta, ce ducea spre Buila, cu sfiala, cu un pic de teama, cu mult respect pentru pamantul pe care il calcam.

Am luat o piatra de jos: era cioplita. Un chip de urs si niste varfuri de sageti scrijelite. Probabil un stramos o cioplise pe malul raului, inainte de a pleca la vanatoare, si o asezase la altarul Marelui Urs, cerandu-si iertare pentru ceea ce dorea sa faca: sa isi hraneasca familia cu prada pe care o va sageta, curmand astfel o viata.

Urcam spre varf unul dupa altul, atenti la fiece pas, privind uimiti la tumulii din stanga cararuiei de jumatate de metru, la pietrele cioplite prinse de milenii in pamantul acela sfant. 

La dreapta se casca amenintator Haul. O cazatura de la cateva zeci de metri ar fi fost fatala. 

M-am uitat la telefon... Semnalul murise din momentul in care intrasem in valea inchise pe trei parti... Am inceput sa fac poze cu drumul... Ma simteam urmarita dintre copaci... Totusi, nu ma simteam amenintata... Tot aveam suflete curate, nu venisem cu ganduri rele aici, in templul din Muntii Capatanii... 

Aerul devenea tot mai dens si capatase consistenta mierii... O lumina nefireasca, parca din alta lume, se strecura printre frunze si ne dadea sentimentul ca am pasit printr-un portal DINCOLO.

Intamplator, am privit ceasul de la mana. Se oprise la momentul in care am purces la urcusul spre culme.

Oricum nu mai conta... Bucurestiul cu tot ceea ce insemna el ramasese in urma, iar noi eram undeva sus, foarte sus, deasupra tuturor nimicniciilor cotidiene. Aici eram cu adevarat CEI ADEVARATI...

Pas dupa pas, intr-o tacere adanca, urcam in acest sanctuar natural, pe care stramosii nostri geto-daci il venerasera candva.

Locul acesta a ramas secret, pastrandu-si frumusetea, tocmai pentru ca exista mistere pe care nu le poti dezlega decat cu sufletul.

La un moment dat, am zarit la capatul tunelului de ramuri o lumina stralucitoare... 

Ajunseseram in Rai... Un rai pamantean, ce ne-a facut sa lacrimam, coplesiti de atata frumusete.

O poienita inmiresmata de parfumul floricelelor multicolore, cerul de un albastru coplesitor, aerul puternic ozonat, un vultur rotindu-se in cercuri largi, ferigile acelea imense ce se zareau in apropiere, varful Buila care ni se parea ca seamana cu un dinozaur in acea dupa-amiaza, totul parea ca ne ureaza: "Bine ati venit!"

Cu greu am revenit in valea unde lasasem masina...

Cand am trecut de podetul de lemn prin care se intra pe taramul acela misterios mi-am aruncat o privire fugara catre ceasul de la mana. Incepuse sa masoare din nou curgerea efemera a timpului...

La intoarcerea in Bucuresti, la cateva zile distanta, m-am uitat la pozele pe care le facusem pe parcursul drumului prin padure... 

Sfere de lumina ne urmarisera pe tot parcursul urcusului...  Sa fi fost spiritele stramosilor nostri?

Capul de urs cioplit in piatra, ma priveste cu ochi patrunzatori de pe birou...

Mi-ar placea sa ma reintorc in acele locuri si sa ma documentez pentru a scrie o carte despre enigmaticele locuri din Oltenia...

Pana atunci, va propun sa nu ratati o invitatie la lectura, mai ales daca sunteti fanii colectiei ENIGMA.

În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici:http://www.edituraunivers.ro/12-enigma

Vacanta pe insula Rhodos, in cautarea Cavalerilor Ioaniti

Destinatii de vacanta in Grecia va ofera multe agentii de turism din tara, deoarece romanii sunt literalmente fascinati de Ellada, atat de incarcata de istorie si mistere, indiferent ca vorbim de Antichitate sau de Evul Mediu, dar eu vreau sa va invit sa apelati in 2015, la Ideal Tour, daca nu ati facut acest lucru pana acum.

Taram binecuvantat de zeii Olimpului, Grecia este o tara a contrastelor, mereu surprinzatoare, pe care nu iti ajunge o viata sa o descoperi, deoarece la fiecare pas descoperi o legenda, un mister, un motiv de a te minuna de ceea ce vezi si auzi.

Daca v-ati propus sa va reintoarceti si in acest an pe meleagurile grecesti, dar nu stiti exact ce sa alegeti, eu va propun sa va indreptati in 2015 atentia catre insula Rhodos.

Situata la intretaierea unor drumuri comerciale foarte importante (Milet-Egipt si Grecia-Cipru), in antichitate insula era impartita in trei orase-stat distincte, Ialysos, Lindos si Kamiros, care in anul 408 i.Hr. s-au unit intr-o federatie extrem de puternica ce si-a stabilit capitala la Rhodos.

Cum in Grecia, orice insula are o poveste a ei, si insula Rhodos, spune legenda, a dobandit numele acesta, deoarece zeul Soare, Helios, fiul lui Zeus, pe cand mangaia cu razele sale aceasta bucata de pamant din estul Marii Egee, a zarit o minunata nimfa ce se chema Rhodon (gr.„trandafir”). Fermecat de frumusetea ei, a botezat insula, pe care o primise cadou de la tatal zau din Olimp Rhodos.

Orasul antic Rhodos, dupa federalizarea insulei, a cunoscut o dezvoltare economica fulminata, fapt ce a starnit si multa invidie din partea dusmanilor.

Dupa un numai un secol, in urma unui razboi de un an cu Demetrius, care in final le-a facut cadou localnicilor tot armamentul, localnicii au decis, prin 294 i.Hr., ca in cinstea zeului Helios sa ridice o statuie din bronz de peste 30 de metri inaltime.

Sculptorul Chares din Lindos s-a ocupat de lucrare si dupa circa doisprezece ani, in anul 282 i.Hr. (dupa unele surse istorice), pe mareata insula din Marea Egee avea sa fie inaugurata una dintre cele sapte minuni ale lumii antice.

Din nefericire, in urma unui cutremur devastator, dupa doar cinci decenii, colosul din Rhodos s-a frant de la genunchi si a ramas asa, fara a mai fi refacut, pana in anul 654, an in care arabii au jefuit insula, luand cu ei si fragmente din statuia de bronz, in Siria.

Peste alte cateva sute de ani, la inceputul secolului al 14-lea, pe insula Rhodos s-au stabilit Cavalerii Ioaniti, care, desi au fortificat capitala, au sfarsit prin a fi cuceriti de turci in 1523.

Aici, pe insula din Marea Egee, Marele Maetru Guillaume de Villaret dispune o noua organizare printr-un decret dat in 1301, intr-o maniera foarte originala, functie de cele sapte (ulterior opt) limbi ale Ordinului: limba de Provence, limba de Auvergne, limba de Franta, limba de Italia, limba de Aragon, limba de Anglia, limba de Germania si limba de Castilia.

Inainte de a pleca in vacanta la vara, va invit sa cercetati putin sursele de pe internet, legate de acest subiect extrem de incitat si va garantez ca veti privi obiectivele de pe insula Rhodos cu alti ochi, in calitate de turisti informati in prealabil.

Puteti face chiar de pe acum la Ideal Tour o rezervare all inclusiv Grecia inclusiv la unul dintre hotelurile de pe spectaculoasa insula greceasca si va garantez ca o sa aveti un concediu de neuitat, in calitate de expeditionari in cautarea semnelor misterioase lasate noua peste secole de de catre reprezentantii Cavalerilor Ioaniti in perioada in care acestia au stapanit Rhodosul.

Peisajele mirifice intregesc atmosfera de vis existenta in acest colt de lume, asa incat o sa-l indragiti pe loc si veti dori sa reveniti si in viitor.

Acest lucru se intampla pentru ca insula Rhodos este unul dintre acele locuri in care poti sa ai revelatia descifrarii unor simboluri tainice doar in momentul in care esti pe deplin pregatit, cand intri in rezonanta cu ele, iar ochii tai strabat mai departe de ceea ce se vede la exterior.

Asadar, eu va doresc calatorie frumoasa si poate ne povestiti si noua pe blog ceea ce ati experimentat in acest an acolo!

sursa info: wikipedia.ro

Fara gratar de gradina, nici nu simti ca stai la casa "pe pamant"!

Stiati ca neologismul „barbecue”, intrat in vocabularul limbii romane dupa caderea comunismului, a fost folosit mai intai de indienii din Caraibe si se referea la tehnica lenta de gatire (ore intregi), la o temperatura relativ mai joasa, constanta, intr-un mediu inchis si umed, pe jar, cu ajutorul fumului de lemn aromat?

Se aseamana mult cu modul in care taranii nostri preparau odinioara diverse bucate sau coceau painea la cuptoarele de lut din curte.

Cu toate acestea, noi, oamenii secolului vitezei, adoram gratarele, adica fripturile gatite rapid, la foc iute, in aer liber.

Asa de tare ne plac aceste preparate gustoase (adaugati alaturi de ceafa de porc si mititeii, pestele fript, legumele gratinate), incat am denumit „gratar” pana si obiectul folosit la prepararea lor! Pentru rapiditate in exprimare, probabil!

Exista gratare electrice si gratare pentru carbuni si lemn, gratare de metal portabile, dar si gratare fixe de gradina, confectionate din caramida (adica lut ars) sau ciment.

Despre aceste gratare de gradina as vrea sa va povestesc mai mult in randurile urmatoare.

Orice orasean care decide sa isi cumpere o „casa pe pamant”, dupa ce a locuit suspendat decenii intregi, intr-un bloc cenusiu dintr-un cartier aglomerat, daca ajunge sa aiba o curte cat de mica, nu se poate sa nu ia in calcul cumpararea si a unui gratar de gradina, pentru ca este motivul pentru care isi poate reuni familia si prietenii la un „pahar de vorba”, un mic si o fripturica de porc luata sfaraind de pe gratar si asezata frumos langa o bere rece.

Exista varianta achizitionarii unui gratar metalic din comert, dar parca nu prea da bine sa ai casa adevarata, nu cutie-apartament suspendata la etajul 5, si sa nu dispui si de un gratar adevarat, falnic, care sa fie centrul admiratiei tuturor musafirilor din weekend, n-am dreptate?

Tocmai din acest motiv, ce ati zice de un gratar de gradina din ciment, realizat din materiale de cea mai buna calitate, care sa nu crape, sa reziste tuturor intemperiilor, sa poata sa fie vopsit in ce culoare doriti, pentru a se potrivi cat mai bine in curtea dvs. si nici sa nu coste o avere?

Ideal ar fi daca l-ati pozitiona chiar langa terasa si langa o sursa de apa (o fantana arteziana ar fi super!). Sigur o sa fiti laudat si invidiat pentru un asemenea gratar!

Gasiti la Europav gratare de gradina din ciment de o foarte buna calitate, asa ca va invit sa ii contactati cat mai curand, daca va doriti un asa obiect, extrem de folositor la casa „pe pamant” a omului!

In plus, compania va poate ajuta si la amenajarea foarte cool a curtii dvs, deoarece imediat ce ii veti contacta, o echipa de profesionisti poate sa va monteze rapid si un pavaj deosebit, cu pavelele decorative, speciale, pe care le puteti alege dintr-o multitudine de modele.

Benjamin Franklin, James Spratt si mancarea uscata pentru caini

V-ati intrebat vreodata cine a inventat mancarea uscata pentru caini?

Sigur nu ati fi crezut vreodata ca a fost... un electrician (asa cum putea fi definita aceasta profesie in urma cu un secol si jumatate).

Probabil ca nu v-ati fi imaginat vreodata nici faptul ca si Benjamin Franklin este implicat intr-o anumita masura, desi trecusera sapte decenii de la disparitia sa din aceasta lume la acel moment de gratie, al inventarii... biscuitilor pentru caini.

Dar sa o luam cu inceputul...

Dupa cum prea bine stiti, Benjamin Franklin nu doar ca a fost unul dintre aceia care a semnat, in calitate de politician, Declaratia de Independenta a Statelor Unite si Constitutia Americana, dar a fost si un mare inventator: ochelarii bifocali si paratrasnetul sunt cele mai cunoscute dintre inventiile sale pe care le folosim si azi.

Cum utilitatea unui paratrasnet in prevenirea unor incendii devastatoare, mai ales in cazul unor cladiri inalte, este mai presus de orice indoiala, evident ca si cererea de asemenea obiecte a devenit din ce in ce mai mare, iar intreprinzatorii americani s-au grabit sa o indeplineasca.

Pe la jumatatea secolului al 19-lea, mai precis in 1860, un american din Ohio, pe nume James Spratt, a considerat ca va da lovitura vanzand englezilor paratrasnete, asa ca a trecut oceanul si, cand nava pe care a calatorit a acostat la chei si afaceristul nostru astepta sa i se descarce pretioasa incarcatura de anihilat fulgerele periculoase, absolut din intamplare, atentia i-a fost atrasa de niste caini, care au inceput sa se infrupte cu mare pofta din pesmetii tari ca piatra, aruncati de marinari...

Probabil ca abia atunci si-a dat seama uimit ca hrana uscata poate sa fie un deliciu irezistibil pentru caini.

Nu stiu cat succces a avut domnul James Spratt cu paratrasnetele in Marea Britanie, dar in domeniul alimentelor pentru animale sigur a devenit un deschizator de drumuri, fiind inventatorul primilor biscuiti pentru caini (reteta lor cuprindea ingrediente diverse: faina, sfecla rosie, legume, fragmente mici de oase de vita etc.).

Cainilor americani le-au placut biscuitii rontaitori asa de mult, incat productia de asemenea pesmeti uscati s-a dezvoltat foarte repede.

Cu siguranta ca daca v-ati intreba catelul ce prefera: un amestec moale de carne la conserva sau niste biscuiti uscati, o sa va arate asa cum stie el mai bine ca a doua varianta este aceea castigatoare.

Cum stiu ca multi dintre voi aveti un catel acasa, as vrea sa va recomand astazi niste crochete premium pentru el.

Ce ar zice prietenul vostru latrator de unele care sa aiba in componenta:  carne deshidratata de miel, carne deshidratata de curcan, orez brun, grasime de curcan, cicoare, faina de roscove, mar deshidratat, crustacee deshidratate din Antarctica,, drojdie de bere, extract de merisor, yucca schidigera, rozmarin, plus alte cateva ingrediente naturale 100%?

Recunoasteti ca suna bine si gustos!

In aceasta perioada, daca veti comanda online de pe site-ul pentruanimale.ro beneficiati de un pret redus la Petkult 12 kg, mancare uscata pentru caini cu miel, curcan si orez.  

Eu zic ca, daca esti proprietar de caini, merita sa ii rasfatati cu asemenea delicatesa, care o sa le mentina o stare de sanatate buna, o sa le dea multa energie, intr-un cuvant o sa-i faca fericiti!

Fericirea? O Enigma usor de rezolvat intr-un Univers literar!

O seară de vară...

Un chioşc dintr-o gradină, într-un mărginaş cartier bucureştean modest, ce peste ani avea sa se umple de parveniti ai tranzitiei: Bucurestii-Noi...

O mână de prieteni care vroiau să schimbe lumea... Intre timp și-au dat seama că nu pot să schimbe pe nimeni dacă nu se schimbă mai întâi ei. Unii au decis că este atât de dificil incât au plecat DINCOLO. Dincolo în altă ţară europeană, dincolo pe alt continent sau, precum în cazul Roxanei, dincolo in alta viaţă, trecând iniţial prin moarte.

O chitara şi melodiile Cenaclului "Flacăra"... Un casetofon la care ne uitam în acele vremuri cu un soi de veneraţie, la fel ca şi la bomboanele Tic-tac, lamele de gumă Spearmint şi foițele-surpriză, pe care le colecţionam cu frenezie... Admirația copilărească față de tot ce provenea din El Dorado-ul vestic...Și Michael Jackson... cu melodiile înregistrate din topurile posturilor străine "subversive"... "Europa Libera", "Vocea Americii"...

Un flash şi amintirea aceea vie din gradina de vară... Cât de frumoase erau serile în acel an... Inmiresmate de parfumul florilor, vibrând de muzica greierilor şi a stelelor...

Dar mai ales un sentiment învăluitor de pace adâncă, ce domnea peste tot şi toate...

Tata îmi adusese în acea zi de la pictorii lui, de la Uniunea Artiştilor Plastici, nişte broşuri din care puteai învăţa Esperanto şi Basic English...

Eram entuziasmată, ne strânsesem toţi şapte copiii din gaşcă în chioșc şi eu, le explicam în calitate de "comandir suprem" , ce fantastic ar fi să ne înţelegem cu oricine de pe glob şi cum o să învăţăm noi, "Cireşarii", în acea vară fantastică, esperanto şi engleză, ca prim pas spre newspeak,ca să folosesc un termen la modă azi...

Doar că noi pe vremea aceea visam la o altfel de lume, mult diferită de cea de acum... Și "newspeak" nu era un cuvânt dătător de fiori, ci de speranţă, asa cum doar nişte suflete curate, nepervertite încă de nimicniciile anilor '90, puteau să o facă...La casetofon, in surdina, cânta Michael...

Până şi melodiile acelea pop aveau mesaje pozitive... Rostirile lui Paul Goma, "Ferma Animalelor", răsunând în alte seri, clandestin, la radio, parcă rămâneau undeva departe...

Chitara mea stătea cuminte, tăcută, în gradina aceea plină cu flori, parfumul reginei-nopţii ne îmbăta, greierii îl acompaniau pe Regele Popului, cerul era plin de stele, meteoriţii se zăreau prin frunzişul nucului bătrân şi noi ne puneam dorinţe...

De atunci, de câte ori aud melodiile sale (care vor dăinui multa vreme și de acum încolo în sufletele noastre, ale celor din grădina aceea fermecată), sunt teleportată în copilărie şi pot retrăi emoţia frumoasă din acea seară...

Chiar dacă între timp, camarazii mei din copilărie s-au răspândit în toate colţurile lumii sau, unii din ei, au trecut deja în lumea de dincolo.. a umbrelor... Chiar dacă viața ne-a transformat poate pe acei care încă mai suntem pe aici...

Undeva, într-un ungher al sufletului nostru, mai păstrăm, ca în romanele lui Marcel Proust, amintirea dorinței tăcute prin care imploram cu toţii Divinitatea, să ne îngăduie să păstram starea aceea de fericire absolută, de beatitudine, stare care, în acel regim totalitar, capătă nişte valențe extraordinar de intense.

Aş vrea să scriu o carte despre fericirea care este compusă din lucruri simple, dar cred că nu ar mai interesa aproape pe nimeni astăzi.

Cât de mult se citea pe timpurile "celelalte"!

Acum nici măcar acele carţi mai lejere, de vacanţă, cu intrigi poliţiste, pline de enigme ce se cereau dezlegate, nu mai au succesul de pe vremuri.

Dar... cine ştie... poate ca pe măsură ce vom conştientiza faptul că televizorul chiar prosteşte, ne vom întoarce la exerciţiul zilnic al lecturii.

Putem începe chiar de acum, pentru că tot este începutul lui 2015 şi vom sta sub semnul energiei lui 8 (care aşezat orizontal este simbolul Universului Infinit)...

În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici:http://www.edituraunivers.ro/12-enigma

Vă fac o invitaţie insolită (pentru aceste vremuri tulburi) la lectură!

Ca o rememorare a unor vremuri când timpul curgea mai lin, lumea nu era atât de încrancenată, iar fericirea nu se măsura în greutatea contului bancar, ci în bogăția sufletească, dobândită şi prin intermediul cărților citite...