Rostiri: M-am săturat să trăiesc în lumea proştilor!

autoare: Carmen Bulubasa

Înţeleg că şi proştii au dreptul să trăiască, dar dacă nu-i monitorizezi şi nu-i opreşti la timp ajung să nu te lase ei să mai trăieşti.
Ce fel de viaţă e cea în care oameni limitaţi de propria lor vanitate şi frică de schimbare, chiar dacă schimbarea e în bine şi spre binele lor, îşi
arogă dreptul de a te ţine şi pe tine în loc doar ca să nu-şi piardă ei locul pe piedestal? Egoismul şi lenea lor e supărătoare, doare o întreagă Umanitate şi nu numai atât, ci şi costă o întreagă Omenire. Risipa de inteligenţă, anihilarea ei, face victime din vizionari şi condamnă la haos şi crize de tot felul.
Asta se întâmplă pentru că oamenii care manevrează pârghiile economiei într-un stat, pe un continent sau chiar în întreaga lume sunt oameni proşti, limitaţi şi fără valori.
Au ajuns să deţină puterea asupra şanselor furând, minţind şi excrocând, comportamente care n-au fost şi nu vor fi niciodată apanajul oamenilor dezgheţaţi la minte, a acelora care gândesc pentru binele oamenilor.
Singura forţă a acestor împiedicaţi în evoluţie şi stagnanţi în involuţie este agresivitatea. Urlă, ţipă şi inventează noi şi noi metode de chin şi asuprire prin care să intimideze şi să distrugă orice valoare, orice schimbare.
Când o să ne săturăm de ei şi o să îndrăznim să-i punem undeva de unde să nu mai poată intoxica, otrăvi şi distruge tot ce întâlnesc în cale?
Cât mai e nevoie să sape în şansa noastră şi să sece din puterea noastră până când o să fim în stare să spunem: GATA! LA COLŢ CU VOI!?
Eu m-am săturat de ei!

Carmen Bulubaşa
http://decemergetotulrau.blogspot.ro/

Rostiri culturale: Paul Sarbu premiat pentru "Noptile Deltei"

Paul Sarbu, traitor pe grindul Letea, a primit de curand din partea Uniunii Scriitorilor din Romania (Filiala Dobrogea),  Premiul pentru Poezie.

Cartea premiata, "101 poeme", publicata de catre CorectBooks sub titlul mai incarcat de semnificatii: "Noptile Deltei" , ne provoaca la... "anti-melancolie", oprindu-ne pentru o clipa din alergarea dementa si ne indemna sa ne gandim la profunzimea verbului "A FI".


 La ceas de decembrie, putina poezie poate ne-ar curati sufletele...

In asteptarea Apocalipsei: Un El Dorado pentru fiecare

Jungla mayasa s-a imbogatit recent cu un fagure romanesc. 

Anticipand indemnul prezidential de plecare spre taramul unde a intarcat mutu' iapa, un cuplu a decis, dupa o serie lunga de experiente horror avute pe meleaguri mioritice, sa-si ia campii.
In final, s-a demonstrat ca tinerii cu pricina si-au luat... jungla.
Si, pentru ca romanasii sunt dotati din plin cu simtul umorului, evident ca bucata de jungla personala se afla asternuta la umbra de piramide mayase.
Nu de alta, dar se apropie Apocalipsa cu sarituri de iepure metalic (jaguarii fiind aproape disparuti in Mexic, cu exceptia catorva observati prin 2009) si e bine sa te gaseasca intr-un hamac, legat de doi cocotieri, langa o coliba futurista, sub forma de fagure, mustind de mierea cu aroma de Apuseni.
Bastinasii din Yucatan i-au primit cu inima deschisa (lucru transmis pe linie stramoseasca, de cand aduceau sacrificii astrului zilei).
Din fericire, soarele stralucea din plin cand au ajuns, ceea ce face si acum, asa ca au fost adoptati rapid de sateni, mai ales ca romancuta, de felul ei doctorita, nu avea gandul miselesc de a-i submina autoritatea samanului local.
Locuitorii au fost putin uimiti de dorinta strainezilor de a-si ridica o coliba confortabila sub forma de fagure, cu pereti octogonali, insa au vazut ei multe, la poale de codru mayas.
I-au ajutat cu drag, asa se face ca o locuinta insolita, cu mai multe compartimente, cu faianta in baie, cu birou, cu turn de apa langa casa si fosa septica, se ridica acum mandra printre copaci.
Probabil ca tavalugul civilizatiei va navali peste ei mai rapid decat apocalipsa mayaso-biblica, de aceea se bucura de fiecare clipa, in coltul lor de paradis personal.
Deja au curent electric, Internetul a ajuns si acolo (chiar de se taraie cu viteza melcului), in curand va ajunge si reteaua de apa. Cu toate ca apa vie de la fantana personala este cu mult mai buna.
Acum temerarii nostri incearca sa se curete, cat mai au vreme, de zgura apasatoare depusa pe suflete in tara. Inainte de a se produce o ireversibila necroza.
Ii ajuta broastele testoase alaturi de care inoata printre corali, cantecele junglei murmurate in noptile instelate, oamenii calzi care mai stiu sa traiasca inca adevarat, nu vieti de imprumut sau impuse de conducatori in deriva, imbacsiti de atata falsitate.
Acum 3-4 ani, cei doi tineri din povestea mea luptau in tara pentru cauze pierdute: salvarea Rosiei Montane, construirea de spatii de socializare, unde oamenii sa constientizeze ca se pot transforma asa incat sa fie in armonie cu Universul, nu in lupta cu acesta.
Se pare ca, in final, au reusit doar propria lor eliberare de teama de a se intoarce spre ei insisi, ca prim pas spre descoperirea El Dorado-ului personal.
In acest mileniu ciudat, salvarea se face individual, iar radicala solutie gasita de ei, inainte de a fi trambitata strident sub forma de ordin de stat, a fost divortul de Romania.
Vortexul apocaliptic, ce ne contorsioneaza mintile, cu Keride si Pepi scoborati din telenovele de doi pesos, Irinei si Monicute hrapareti ce isi transforma progeniturile in elastic bun de intins pana se va rupe, cameleoni politici care se coloreaza la comanda si scorpioni bipezi care inteapa cu ace otravite mai ceva decat fratii lor din jungla, nu a ajuns inca pe plaiurile mayase.
Faptul ca doi oameni au reusit sa se extraga din apocalipsa romaneasca ne demonstreaza ca orice este posibil daca ne eliberam de frica.
Propriul nostru El Dorado poate fi si aici, nu neaparat la margine de lume. Si aici ne putem cladi cate o casuta, fie ea si imaginara, in forma de fagure. Mai urmeaza apoi sa ne scuturam si de autismul social.
Fagure langa fagure, vom putea fauri un stup. Important este ca mierea gandurilor, cuvintelor si actiunilor noastre sa nu fie otravita.
Asa poate vom inlocui vorbele zeflemitoare ale unui politician, despre munti de mamaliga si rauri de lapte, cu aurul dulce al vietilor noastre implinite.

Rostiri mereu actuale: Ploi... (Marin Ilca)

Ploi...
Aşa este, AFARĂ PLOUĂ! Partea care ne afectează cel mai mult, e că plouă şi ÎNĂUNTRU.
Afară plouă cu invective, cu neruşinări, cu minciuni, cu promisiuni deşarte, cu decizii care ne scufundă...
Cineva trebuie să dea alarma pentru că plouă şi înăuntru! Plouă ÎNLĂUNTRUL nostru, al fiecăruia!
Am fi acceptat toate măgăriile pe care le fac cei de la putere, dacă nu ar fi adus această atitudine la un nivel inacceptabil chiar şi pentru o ţară bananieră fără banane, pentru că aşa suntem noi: doar atunci când pe ecranul ceasului este deja ora 12, ne trezim că trebuie reparat acoperișul.
Suntem culmea! Încercăm să inventăm ceasul cu 28 de ore? Pentru ce?  Ca să mai tragem de timp, în speranţa că se va găsi cineva până la urmă să ne impună "mintea românului cea de pe urmă"?
Ar fi fost minunat ca jocul de-a politica să nu ne afecteze. Probabil,la nivel de naţiune, ne gândeam că trebuie să fim în rând cu lumea şi să avem nişte băieţi pe care să-i putem prezenta drept: Preşedintele României, Guvern, Patronate, Sindicate....şi restul.
Puerili cum suntem deja văzuţi de restul lumii, ne gândeam poate că am rezolvat problema şi ne putem vedea de-acum de treabă. Fals! Am eşuat lamentabil şi previzibil. În criza actuală (mă refer la cea morală), încă mai purtăm discuţii despre legitimitatea actelor Guvernului şi ale Preşedintelui!
Suntem nişte... deosebiţi! Ce bine ar fi fost dacă această deosebire faţă de restul lumii ar fi fost în alt registru... AFARĂ PLOUĂ...

Marin Ilca

Gânduri despre omenie (Rostiri) - autoare: Carmen Bulubaşa

M-am tot gândit ce să pun în locul punctelor...şi aşa înglobez în lipsa omeniei, criza sau răul care dăunează fiecăruia.
Revenirea la preţuirea omeniei este facilitată de aprecierea lucrurilor mărunte sau mari care ne fac fericiţi. Căutarea sinelui pierdut sau rătăcit în puhoiul de informaţii pe care încercăm să le digerăm în grabă, de voie sau de nevoie, dar pe care doar le îndesăm forţat în noi fără să le şi sortăm, uneori pentru că nu avem cum, alteori pentru că ni se pare că nu avem timp, e aproape imposibilă.
Cumva e necesar să găsim o cale să ne oprim din iureşul ăsta nebunesc impus de aşa-zisa criză şi să înţelegem că doar nerenunţând la omenia din noi, putem aspira la o viaţă adevărată.
Politica şi politicienii eu recomand să fie scoase dintre preocupări, întotdeauna politicienii şi lumea lor sunt şi vor fi ceva premeditat lipsit de omenie, dar doldora de interese meschine şi accedere la putere fără scop pentru societate sau pentru om. Promisiunile politicienilor n-au nimic în comun cu neputinţa lor, nici cu putinţa lor, ci doar cu minciuna şi manipularea. Ei mint cu nesimţire şi manipulează cu convingerea că e necesar să o facă, dar ca acţiunile lor să ne facă impotenţi în viaţa pe care  ne-o distrug e nevoie mai întâi să ne supună fricii, orice formă ar lua ea, să ne ameninţe, nu viaţa noastră, ci viaţa celor dragi nouă, siguranţa lor, într-atât încât supravieţuirea să devină etalon pentru noi toţi, iar trăirea vieţii să-şi piardă sensul.
O provocare la fericire în plină criză mondială capătă înţeles şi substanţă pentru oricine care ştie să facă deosebirea între o viaţă trăită şi compromisul la care obligă supravieţuirea.
Excesul de neomenie dăunează grav speciei noastre...

Carmen Bulubaşa

http://decemergetotulrau.blogspot.ro/

Chinezii au redescoperit jocurile clasice de societate

Jocurile online au devenit plictisitoare pentru tinerii chinezi, acestia orientandu-se in prezent spre jocurile de societate, jucate "pe viu", in cafenelele specializate, ce incep sa se deschida in principalele orase ale Chinei.
Multi adolescenti, copii unici, ce au crescut in izolare si au avut ca prieteni de joaca aproape exclusiv internauti pe care nu i-au intalnit vreodata in realitate, incep sa descopere farmecul jocurilor de societate si al intalnirilor "fata in fata" cu tineri ce au aceleasi pasiuni ca si ei, relateaza Nouvel Observateur.

In incercarea de a atenua instrainarea prezenta in societatea chineza, concomitent cu dezvoltarea economica accelerata a tarii, in marile orase au inceput sa se deschida tot mai multe cafenele ce ofera o solutie celor ce sufera de singuratate in lumea virtuala si nu se mai multumesc cu un banal joc pe calculator, chiar daca este jucat in retea.

Doar in Beijing se estimeaza ca exista deja peste 200 de cafenele specializate in oferirea unui cadru propice pentru doritorii de a socializa si a incerca impreuna cu alti pasionati diverse jocuri pe o tabla reala, experimentand astfel emotii diferite de cele avute in postura de internauti.

Taxa de intrare intr-o asemenea cafenea este de circa 30 de yuani (circa 3,3 euro) pentru 24 de ore. Angajatii cunosc regulile sutelor de jocuri diferite aflate pe rafturi, asa incat pot ajuta clientii cu sfaturi, daca acestia doresc sa incerce unul nou.

Jocul de societate cel mai indragit in China in acest moment este unul de strategie, in care competitorii se impart in doua tabere: varcolaci si sateni. Echipa care isi elimina adversarii este declarata castigatoare.

Pirateria se face deja simtita si in acest sector, asa incat companiile straine care ar dori sa isi desfaca produsele pe piata chineza au un obstacol greu de invins, in conditiile in care un joc piratat se poate cumpara la jumatate de pret, comparativ cu unul original.

In plus, specialistii apreciaza ca pasiunea brusca pentru jocurile de societate trebuie privita cu multa precautie, putand fi vorba doar de un mod de evadare temporara a tinerilor chinezi dintr-o lume mult prea tehnologizata, solutie la care vor renunta rapid atunci cand vor gasi altceva mai interesant de experimentat.

(stire scrisa pentru ziare.com)

Iar pentru prichindeii vostri, care nu sunt inca la varsta la care se pot apuca sa joace asemenea jocuri de societate, eu va recomand sa le cumparati de la Noriel: un puzzle pentru copii, dar si o carte de colorat cu lumini!