Daca cineva m-ar intreba cu ce gust asemuiesc eu anii copilariei, le-as spune fara ezitare: cu al painii calde, aburinde, tocmai scoasa din vatra cuptorului de lut si caramida al bunicii.
Painea aceea rumenita, facuta doar cu faina adevarata, din graul dus la macinat de bunicul Tudose, cu ajutorul carutei trasa de Risca, undeva, in satul vecin.
Painea aceea mare si rotunda, care pe langa faina mai avea doar apa, sare si un pic de drojdie...
Painea aceea fara ingrediente exotice, doar imbogatita cu o mare cantitate de dragoste, pe care bunica mea o transmitea prin intermediul mainilor ei muncite, in coca indelung framantata in covata de lemn...
Pe vremea aceea, cuvinte precum reiki, de exemplu, nu se cunosteau, dar se stia cu prisosinta ca un fel de mancare mai complicat, ca si o paine aparent banala, musai trebuiau sa fie plamadite cu multa dragoste si binecuvantate cu o scurta rugaciune, asa cum bunica spunea,la fel ca si majoritatea vecinelor ei, in satucul acela uitat de lume, niciodata insa de Dumnezeu...
Dupa ce crestea la caldura, langa soba, pusa destul de sus pentru ca Mitisor, pisoiul nazdravan al casei, sa nu fie tentat sa o transforme in obiect de joaca si sa se mozoleasca tot pe boticul lui cel roz, coca aceea fermecata era asezata frumos pe o lopata, pe un pat de frunze de nuc si pusa in vatra cuptorului rustic din curte. Acest lucru necesita insa parcurgerea unor pasi preliminari...
Coacerea unei paini era un adevarat ritual, lucru de inteles, daca ne amintim ca la tara, pe vremuri, orice operatiune din gospodarie se desfasura dupa un tipic anume, mostenit din generatie in generatie...
Cuptorul de afara era elementul de atractie al tuturor nepotilor care isi petreceau verile la bunica, pentru ca exista o magie intreaga pusa in desfasurare pentru coacerea painilor acelora rumenioare...
Mai intai se aduceau lemne si se astepta cu rabdare, pana ce ele se transformau in jaratec, pentru ca, asa cum stiam prea bine din povestile spuse de Buni, jaratecul era fermecat. Dar si periculos in acelasi timp, tocmai de aceea nu aveam voie sa ne apropiem prea tare de el... Nu trebuia sa il suparam cumva si sa ne parleasca pielea cu dogoarea sa...
Dupa ce lemnele ajungeau la stadiul de taciuni, acestia erau trasi cu grija de catre bunicul cu un vatrai special spre gura cuptorului.
Jarul aflat astfel in apropierea usii acestuia facea ca painile sa se coaca incetisor, dar complet, datorita caldurii indirecte..
Din coca crescuta, bunica modela cu multa indemanare niste paini rotunde, pe care desena semnul crucii, le aseza pe lopata speciala de lemn, pe frunze de nuc, dupa care acestea ajungeau usurel, puse de bunicul, in fundul cuptorului din curtea casei.
Mirosul de paine ce se cocea pe indelete la caldura jaratecului fermecat era innebunitor de imbietor si trecea cu mult de gardul curtii, facand trecatorii pofticiosi sa se opreasca in loc...
Daca aveau suficienta rabdare, pana se deschidea usa cuptorului miraculos, capatau si ei o bucata zdravana de bunatate fierbinte, binecuvantata de mainile si sufletul bunicii mele, care facea suficienta paine pentru toti ai casei, dar si pentru trecatori.
Minunile aburinde erau pastrate mai apoi intr-un imens cos de rachita, acoperit cu un stergar de in brodat cu tot soiul de motive populare ale zonei, semne tainice venind de demult, poate chiar de la stramosii nostri daci...
Mi-e foarte dor de bunica, pe care am ajuns de-a lungul copilariei sa o identific cu mirosul de paine calda, cel mai minunat miros din lume, de aceea si acum paine este pentru mine un aliment sfant...
Acea paine binecuvantata nu are aproape nimic in comun cu “produsele de panificatie” de prin supermarket, fie ele chiar si feliate savant si imbogatite cu tot soiul de aditivi (a se citi E-uri)...
De aceea, de catva timp, pentru a ma impotrivi curentului, am dorit sa reiau traditia din familia mea si am decis sa coc paine in casa.
Recunosc, la inceput am purces cu timiditate la aceasta operatiune care parea a nu mai cadra deloc cu epoca moderna, nebuna, nebuna, nebuna, in care incercam sa ne ducem existenta intr-o permanenta criza de timp...
Sau, poate, tocmai acum e mai la moda decat oricand, dovada si numeroasele concursuri Top Chef difuzate de televiziuni in ultima vreme...
Initial, am incercat sa imi prepar paine in casa folosind un aparat special... Pe sistemul: pui toate ingredientele si vom vedea ce-o iesi la final, ca stie masinaria cu pricina ce sa faca, doar are 14 programe! Din nefericire, aparatul tot aparat ramanea (plus ca semana cam prea mult si cu o masina de spalat, ceea ce nu prea te atragea sa gusti rezultatul culinar tehnologizat la extrem)...
Lipsea ceva... Acel gust metalic, fad, de secolului 21, trebuia cumva inlaturat...
Oare gustul tehnologiei poate sa fie si altfel?
Iata ca Marele Google mi-a oferit si raspunsul la aceasta intrebare, importanta pentru mine si familia mea.
Am aflat cu incantare ca marketonline.ro, un magazin online foarte bine aprovizionat, unde poti gasi o gama extrem de larga de produse, propune celor nostalgici, asemeni mie, acelora care viseaza la aroma de altadata a painii rumene din cuptorul de pamant si caramida al bunicii, unul dintre produsele incorporabile pentru bucatarie cu adevarat revolutionar.
Cuptoarele incorporabile sunt la moda in zilele noastre, indiferent ca stai intr-o vila sau tocmai ti-ai achizitionat un apartament cu ajutorul creditului „Prima Casa”...
Daca bucataria ta este relativ spatioasa, asa cum din fericire este si a mea, ti-as propune sa iti achizitionezi un cuptor incorporabil care imbina cum nu se poate mai bine traditionalul cu modernul, impleteste cu maiestrie rusticul cu inovatia de inalta clasa.
Rezultatul este un produs cu totul nou, spectaculos de-a dreptul, cuptorul Hotpoint Ariston FK103EP.20X/HA - Multifunctional, Clasa A, Dual Flow System, Comanda tactila, Inox.
Ca orice utilaj contemporan care se respecta, acest cuptor nu doar ca poate da ajutor si unei brutarese fara experienta, in demersul ei de a coace cu brio cea mai grozava paine din lume (cu miezul moale, dar bine facut, cu o coaja crocant-aurie), dar se si pricepe sa desparta inginereste fazele de coacere, permitand reglarea duratei si temperaturilor pentru un rezultat cu adevarat de invidiat.
Cuptorul Hotpoint Ariston e asa de istet incat reuseste sa coaca in acelasi timp atat painea, cat si, sa zicem, focaccia de marimi diferite.
Timpul de copt este si el injumatatit, fata de cuptoarele traditionale, ceea ce conduce, evident, la o economie importanta de energie electrica, fara a se pierde insa ceva din savoarea, indescriptibila in cuvinte, a painii de casa.
Cuptorul Hotpoint Ariston are capacitatea de a coace la temperatura redusa, precum vechile cuptoare taranesti, ceea ce pastreaza toate proprietatile nutritive ale produsului final...
Eu va recomand cu multa caldura sa va achizitionati un asemenea cuptor revolutionar, pentru a reusi sa preparati paine acasa, dar si multe alte produse culinare (de la prajituri la pizza), care sa va aduca aminte de vremurile de demult, cand alimentele mai aveau inca un gust bogat, natural.
Evident, cuptorul Hotpoint Ariston este un ajutor nepretuit in bucatarie, accesibil prin apasarea unui singur buton, dar nu uitati ca important este si cata dragoste puneti in prepararea produselor (indiferent ca vorbim de framantare, taiere, amestecare).
Coacerea este doar faza finala din acest proces, al realizarii unor preparate de casa cu adevarat exceptionale, care vor fi apreciate in mod sigur de intreaga dvs. familie.
- articol scris pentru SuperBlog 2013
