Plantina Cluj: Ginkgo biloba, "un dinozaur vegetal" nemuritor

www.12plante.ro

Suplimentul naturist "12 plante", de la Plantina (Cluj), ascunde in micutele sale capsule de energie vegetala si o misterioasa fosila vie, ce vine din trecut, inca de pe vremea cand dinozaurii erau stapanii planetei noastre.


Ginkgo biloba, fosila vie din Jurasic ce detine secretul nemuririi

Ginkgo biloba, relicva vegetala care a invins toate dezastrele ecologice, denumita pe drept cuvant de catre specialisti "dinozaurul vegetal nemuritor", mai ascunde si acum numeroase secrete.

Studiile desfasurate de cercetatori de prestigiu, din cadrul celor mai mari universitati ale lumii, nu au facut altceva decat sa intareasca si mai tare ideea ca ginkgo biloba este un copac invingator.

Cu un ADN extrem de complex, cu un mod de reproducere arhaic, arbori separati in sexe, cu fructe deosebite ce emana un miros de carne putrezita (pentru a atrage animalele si pasarile ce se hranesc in mod obisnuit cu hoituri), beneficiind de niste calitati speciale, necunoscute inca in totalitate, datorita carora si-a putut pastra nealterate acelasi caracteristici ca si acum 270 de milioane de ani, oprindu-se din evolutia pe care, in mod obisnuit o cunoaste orice specie din lumea vegetala sau animala, pe masura trecerii timpului, cu imposibilitatea oamenilor din zilele noastre de a gasi exemplare de ginkgo biloba salbatice, aceasta relicva  vie este cu adevarat o enigma pentru specialisti.

Exemplare de ginkgo biloba au supravietuit pana si bombardamentului atomic de la Hiroshima din 1945, ele traind pana in zilele noastre, ceea ce ne poate duce cu gandul, deloc absurd, ca si dupa ce omenirea s-ar putea autodistruge intr-un moment de nebunie, aceasta specie va continua sa traiasca pe Terra, in asteptarea aparitiei unor fiinte ganditoare ceva mai intelepte decat cele actuale.

Categoric, ginkgo biloba a gasit secretul nemuririi ca specie, fie ea si temporara.

Cel mai vechi exemplar de ginkgo biloba (inca  in viata), se pare ca are varsta de 3.500 de ani.

Desi pe vremea dinozaurilor puteau fi intalniti pe zone extinse ale Terrei, in ultimele doua milioane de ani arealul lor s-a restrans, pana cand, mai aproape de noi, in urma cu "doar" cateva milenii, si-a gasit ca loc de refugiu in China, pe muntele sfant Tian Mu Shan.

Calugarii antici din templele chinezesti au inceput sa cultive arbori de ginkgo biloba (in special pe aceia ce au caracteristici masculine).

Datorita cresterii acestor copaci enigmatici in mod sistematic, si in prezent ei sunt venerati, putand fi intalniti in lacasurile de cult asiatice, morminte, palate, locuri istorice sau in care exista niste energii deosebit de puternice.

Asiaticii au,  din acest motiv, un respect deosebit fata de aceasta specie straveche, ce a reusit sa supravietuiasca mai mult decat oricare alta, cu care pe vremuri, cand animale fabuloase stapaneau Pamantul, a fost contemporana.

Semintele de ginkgo biloba sunt servite in Asia la nunti si cu ocazia festivitatilor ocazionate de Noul An Chinezesc ("vasul lui Buddha").

Ele nu trebuie totusi consumate in cantitate mare, deoarece pot deveni toxice pentru organism.

Frunzele de ginkgo biloba au un rol insemnat si in cadrul ceremoniei ceaiului.

Datorita proprietatilor terapeutice, in medicina traditionala, componente ale arborelui  ginkgo biloba sunt utilizate pentru prelungirea vietii, imbunatatirea memoriei, atentiei, combaterea  dementei, in boli pulmonare, insuficienta circulatorie periferica, combaterea raului de inaltime, ca afrodisiac, precum si in cazuri de scleroza.

Cu toate ca ginkgo biloba, un adevarat simbol national in China, este un tonic deosebit, un protector vascular, un luptator iscusit impotriva formarii radicalilor liberi, incetineste evolutia bolii Alzheimer, in calitate de remediu naturist mai are si o serie de contraindicatii importante, de care este bine sa se tina seama: risc crescut de sangerare (a se evita administrarea inainte si dupa operatii), greata, varsaturi, dureri de cap, ameteli, palpitatii, stari de neliniste.

Aceste efecte secundare depind, evident, de concentratia de ginkgo biloba din diversele medicamente naturiste si de starea de sanatate, precum si de gradul de toleranta al celui caruia i se administreaza.

Nu va jucati si nu luati nici macar suplimente naturiste "dupa ureche", chiar daca este vorba de produse autorizate si care contin  componente naturale, in concentratii precis calculate.

De aceea, chiar daca "12 plante" este un supliment alimentar interesant, este bine sa cereti  anterior luarii acestuia si sfatul unui medic.



Sursa informare: http://kwanten.home.xs4all.nl/tianmu.htm

"12 plante": Urzica vie (Utrica dioica), o pretioasa planta tamaduitoare

www.12plante.ro

Urzica vie este o componenta de seama a suplimentului "12 plante", propus noua  de Plantina Cluj-Napoca, produs naturist ce costa doar 100 de lei.


Suplimentul alimentar "12 plante" impleteste intr-o cununita datatoare de sanatate, de regasire a vitalitatii pierdute, salcia, gingko biloba, migdalul, mesteacanul pufos, teiul argintiu, coacazul negru, magnolia, ghimbirul, socul, urzica, orzul verde si stejarul.

Utrica dioica, una dintre cele mai puternice plante de leac 

Urzica vie (Utrica dioica) este o planta binecunoscuta de romani, ce creste pe intreg teritoriul tarii noastre, nefiind deloc pretentioasa, sprijin de nadejde in ameliorarea unor maladii grave.

Cunoscuta inca de pe vremea stramosilor nostri geto-daci, a fost utilizata din acele vechi timpuri atat ca aliment (dar oare nu orice aliment natural este in acelasi timp si "medicament naturist"?), cat si ca remediu fitoterapeutic, extraordinar de benefic, intr-o larga paleta de afectiuni.

Bogata in clorofila, proteine, vitaminele A, B12, C si K, mult fier, saruri naturale, cu perisori urzicatori ce contin acid formic, histamina, acetilcolina, urzica vie a stat mereu la loc de cinste in panoplia leacurilor stramosesti.

Un sol al primaverii, al renasterii naturii, urzica vie a fost mereu renumita pentru ca "schimba sangele", combate anemia, dand energie, sporeste imunitatea organismului, ajuta la redobandirea sanatatii pierdute.

Urzica vie (Urtica dioica) si-a demonstrat eficienta deosebita, si cand este utilizata singura, si in combinatie cu alte plante, cu sare sau diverse produse ale stupului (ceara, miere), in muscaturi de animale, cangrene, boli ale oaselor, tumori beningne sau maligne, boli de inima si ale aparatului respirator, in stoparea hemoragiilor, afectiuni ale pielii si renale, stimularea poftei de mancare.

In plus, semintele de urzica vie combinate cu vin indulcit sunt considerate a avea calitati afrodisiace, dar si tonifiante, revigorante, pentru persoanele in varsta si/sau lipsite de vitalitate.

"12 plante", suplimentul naturist oferit de Plantina - Cluj

Plantina - Cluj, va ofera acum, intr-o combinatie de exceptie, ce cuprinde inca 11 plante cu proprietati terapeutice exceptionale, si acest minunat dar al naturii, urzica vie, intr-un supliment alimentar 100% natural, cu un pret accesibil. 

Pentru detalii referitoare la produsul "12 plante" accesati site-ul www.12plante.ro, unde puteti si sa-l comandati. Mai mult, transportul acestui supliment naturist oferit de Plantina este gratuit.


Multa sanatate!

Victor Ciutacu si articolul zilei

Felicitari lui Victor Ciutacu pentru articolul de azi.
A rezumat mult mai bine tot ceea ce as fi vrut sa scriu si eu.
Bravo, domnule Ciutacu!



http://www.ciutacu.ro/articol/un-fleac-l-ati-ciuruit-si-pe-mortu-zilei/


P.S. Pe birou am acum doua carti... " Religia dacilor" a lui Dan Oltean si "Din psihologia poporului roman" a lui D.Draghicescu...

Dupa acest inceput intunecat (pentru unii) de 2013, incerc sa gasesc explicatii in ce priveste comportamentul pavlovian al unora dintre cei ce vroiau "poze cu mortul" si cat mai mult circ... Inca nu le pot gasi...

Scurta calatorie in lumea plantelor tamaduitoare, stopata dupa o saptamana...

Scurta calatorie in lumea plantelor de leac, textul scris in urma cu o saptamana, nu mai poate fi accesat (deocamdata).

Il gasiti la adresa  urmatoare:

http://www.giulieta.info/2012/12/campania-12-plante-scurta-calatorie-in.html

Daca pana maine nu se rezolva, il postez pe inca vreo 3-4 site-uri de-ale mele, ca sa poate fi gasit usor pe motoarele de cautare.

"12 plante" (Plantina - Cluj): Mesteacanul, simbolul melancoliei rusesti...

Din cutia "12 plante" a celor de la Plantina, razbate sunet de tobe ancestrale, de Inceput de Lume...

Mesteacanul pufos, arbore intalnit in Estul si Nordul Europei, este o specie cu valente vindecatoare multiple, de aceea, alaturi de alte specii inrudite, era cinstit asa cum se cuvine de catre cei din vechime.

La fel ca si teiul, despre care am povestit in articolul trecut, mesteacanul este considerat si el drept o scara catre cer, un pom sfant ce leaga Cerul de Pamant

Finlanda are drept copac national mesteacanul, iar in Rusia este venerat, la fel ca si in Tarile Baltice sau in China de Nord.

In lumea druizilor, mesteacanul era sarbatorit cu ocazia solstitiului de vara, ca un simbol al triumfului plinatatii vietii.

La noi in tara, mesteacanul pufos, componenta a suplimentului naturist "12 plante",  este des intalnit in intreaga tara, fiind folosit in tratamentele populare pentru ameliorarea bolilor de inima, reumatismului, starilor febrile, afectiunilor renale, diminuarea edemelor.

Intr-o armonie perfecta cu teiul argintiu,  salcia sau stejarul, gingko biloba, migdalul, coacazul negru, magnolia, ghimbirul, socul, urzica si orzul verde, in suplimentul alimentar clujean "12 plante", mesteacanul pufos ne aduce mai aproape vibratiile cerurilor superioare, ne apropie de Divin.

Si, aidoma teiului care ne invita in lumea poeziilor lui  Eminescu, cand vorbim despre mesteacan, nu putem sa nu ne gandim la genialul Serghei Esenin.

Arbore ce ilustreaza minunat melancolia sufletului Rusiei profunde, mesteacanul are un rol de seama in poemele si cantecele rusesesti, ce vorbesc despre satele traditionale, despre taigaua siberiana, despre vindecatorii arhaici si leacurile lor miraculoase...

Mai povestesc mestecenii, sageti argintii, inaltandu-se elegant spre Cer, despre levitatiile initiatice, despre arta divinatiei cu ajutorul acestor arbori deosebiti.

Ceva din energiile binefacatoare ale mesteacanului le regasim in acest supliment alimentar.

Plantina, prin suplimentul naturist "12 plante", ne daruieste oportunitatea de a ne aminti de toate acestea si a ne opri pentru cateva clipa din goana noastra nebuna, fara nicio tinta, pentru a ne regasi pe noi insine, cei adevarati.

Dozele de la Plantina, Cluj, sunt pretextul ideal pentru acest lucru.

La moartea lui Sergiu Nicolaescu: Inhumare sau cremare? Tu cum ai vrea sa treci Dincolo?

Sergiu Nicolaescu a plecat astazi, pentru a face filme si sus, in Cer...

Ca de obicei, televiziunile cauta subiecte de scandal... Si, ca si in cazul lui Cristian Paturca, "marele golan" din Piata Universitatii, tema din aceste ore este legata de... incinerare...

In urma cu un an in urma am  scris un articol despre cremare si inhumare, dupa o discutie, extrem de interesanta, la o  partida de scrabble, cu presedintele unei Asociatii ceva mai deosebite...

Poate ar fi bine daca as posta acel text aici...



Oamenii s-au intrebat din cele mai vechi timpuri daca este mai bine ca trupul unui defunct sa fie transformat in cenusa prin ardere sau este mai bine sa fie ingropat, urmand ca descompunerea cadavrului sa se faca in mod natural.
Cercetatorii au descoperit ca practica incinerarii s-a raspandit in epoca tarzie a bronzului, neputand insa inlocui in totalitate inhumarea. 

Elitele au fost acelea care au ales preponderent focul, ca un mod de a se diferentia de oamenii obisnuiti si, uneori, pentru a-i sfida pe zei.

Dupa ce crestinismul s-a extins, inhumarea a fost mereu preferata, desi in Biblie nu se interzice expres incinerarea. In Vechiul Testament se recomanda totusi ca arderea cadavrelor sa se faca in cazuri exceptionale.

In timpul Revolutiei Franceze incercarea de a se acorda dreptul la a fi incinerat a esuat, la fel si in Germania secolului al 19-lea.
Italienii au reusit, dupa o lupta dificila, sa inaugureze la Milano, in 1875, primul crematoriu uman, urmat apoi rapid de altele, in mai multe tari de pe continentul nostru.

Conform unor statistici ale vremii, in anul 1907 in Europa existau deja 72 de crematorii.

Razboiul dintre adeptii inhumarii si cei ai incinerarii nu s-a incheiat niciodata, reprezentantii bisericii avand mereu un cuvant greu de spus in aceasta problema spinoasa.

Romania a fost prima tara din sud-estul Europei care a indraznit sa construiasca un crematoriu.
Dupa ce dr. Iacob Felix a incercat, fara succes, sa arate ca din motive de igiena este mai bine sa se arda cadavrele, la 7 martie 1923 s-a infiintat Societatea “Cenusa” care a reusit sa convinga reprezentantii Primariei Bucurestiului ca, in 1925, sa inceapa constructia primului crematoriu uman din tara.
Crematoriul “Cenusa” a fost inaugurat la 26 ianuarie 1928, atragand dezaprobarea conducerii bisericii ortodoxe, care, la 15 iunie 1928 a decis ca preotii sa nu oficieze slujbe de inmormantare si de pomenire pentru aceia ce vor fi incinerati, defunctii care au dorit sa fie arsi urmand a fi considerati tot un fel de sinucigasi, deoarece au acceptat sa permita o interventie umana asupra corpului lor fara viata.
Sfantul Sinod al BOR a intarit aceasta decizie si in 1933, argumentand ca incinerarea este o practica pagana si masona, straina traditiei romanesti, ce contravine cultului mortilor si doctrinei crestine, trupul omului fiind redus la un simplu ambalaj, nemaifiind cinstit ca un templu al sufletului.

Nu toti reprezentantii bisericii au fost de acord cu aceste hotarari ale Sfantului Sinod, cel mai cunoscut exemplu fiind acela al arhimandritului Calinic I. Popp Serboianu. Acesta a fost caterisit in 1941 din cauza opiniilor sale cremationiste.

Crematoriul “Cenusa” a functionat pana in anul 2003.
In prezent in Romania exista un singur crematoriu, tot in Bucuresti, in zona Vitan-Barzesti, inaugurat in anul 1994.
Romanii au privit cu extrem de multa reticenta incinerarea umana, numarul celor ce au ales acest mod de a trece “dincolo” nedepasind 1000 pe an.

In urma cu trei ani, in septembrie 2009, s-a infiintat Asociatia Cremationista “Amurg”, care incearca sa promoveze la scara mai larga ideile despre incinerare in tara noastra.
La inceput initiativa lor a parut stranie, dar acum, cu siguranta si pe fondul gravei crize economice, tot mai multi oameni incep sa fie interesati de subiectul acesta pana acum tabu.
Inclusiv site-ul “Amurg”, ce contine extrem de multe articole documentate cu privire la incinerare, a inceput sa fie accesat de tot mai multi romani.
Gasim acolo si o lista a celor mai de seama reprezentanti din cultura si stiinta romaneasca, dar si o pleiada de oameni politici care au ales sa fie arsi dupa moarte.

Avand in vedera ca la nivel european, mai mult de o treime dintre decedati au ales in ultimii ani sa fie incinerati, se pare ca si in Romania tot mai multi vor alege aceasta varianta prin testament. Oricum, in final tot rudele vor decide daca dorinta le va fi respectata sau nu.

Subiectul este foarte delicat si polemica nu se va termina curand. Cel putin in Romania.
Important este sa i se respecte fiecaruia dreptul de a alege ce doreste sa se intample cu trupul sau dupa moarte si, mai ales, sa nu i se impuna din exterior, eventual printr-o decizie politica sau religioasa, cum trebuie sa procedeze la plecarea din aceasta viata.

Campania "12 plante": teiul argintiu, mijlocitor intre om si Dumnezeu

www.12plante.ro

Plantina, cu suplimentul alimentar 100% natural "12 plante", ne imbie la o calatorie incitanta in cautarea esentelor celor mai pretioase.
O intalnire deosebita, provocata de acest supliment naturist, este aceea cu teiul argintiu, specific padurilor din Dobrogea, de la poalele Macinului, dar si din Muntenia, Oltenia si Banat.

Teiul argintiu infloreste in luna iulie si are nenumarate proprietati curative, larg folosite pentru ameliorarea a numeroase boli, in tratamentele naturiste. 

In afara de aceste virtuti terapeutice, cunoscute de toti romanii,  inca de cand eram prunci in casa bunicilor nostri, producatorii suplimentului alimentar "12 plante" l-au inclus in micutele doze de sanatate verde si pentru a ne aduce mai aproape de un arbore venerat de poporul nostru, datorita sacralitatii sale incontestabile.

Putem spune, fara frica de a gresi, ca teiul face legatura intre teluric si inefabil, intre Pamant si Cer, intre om si  Divinitate.

Stiati ca in unele zone ale tarii, Duminica Mare este numita si Duminica Teiului?

In semn de inalta cinstire, din parte unui popor milenar, traitor pe niste meleaguri acoperita candva in proportie de 70% cu paduri...
Oare cand ne-am instrainat (sau ne-au instrainat) atat de tare, incat ne-am intors impotriva codrilor-frati? 

Teiul, pomenit de atatea ori in doine si balade, in povestile din batrani, dar si in romanticele poeme eminesciene, este acel arbore cu esenta calda, pretioasa, raspandind prospetime, vigoare naturala, sanatate, pace si multa blandete. Poporul nostru il considera drept un simbol al prieteniei si fidelitatii.

Teiul este un vindecator nepretuit, atat pentru pamantul in care  creste, dar si pentru oameni si animale. De o generozitate vegetala nesfarsita, se daruieste oamenilor pe de-a intregul: scoarta, frunze, flori, fructe, polen, nectar, totul pentru a le fi de ajutor in primul rand sufletesc, iar mai apoi si trupesc. 

Radacinile teiului amelioreaza pana si solul din care se hraneste, tulpina sa se inalta mandra spre cer, imbratisand cu ampla sa coroana, de frunze sub forma de inima, Lumea intreaga.
"T-E-I"... trei litere ce ascund o comoara... o trinitate ce ne urca spre cer... 

O ancora aruncata din lumea de sus, pentru a ne fi de folos noua, oamenilor... O scara vegetala cum nu e alta...

Trunchiul sau era transformat din vremuri imemoriale in barne, de catre tamplarii iscusiti din satele romanesti, pentru a fi folosite in constructia caselor traditionale, de lemn, atat de benefice pentru sanatate, datorita energiilor degajate. 

Aceste barne aveau rolul de protectie impotriva fulgerelor si grindinii. Erau un soi de paratraznet natural, extrem de eficient, verificat dupa nenumarate observatii empirice, de catre taranii care, in timpul furtunilor, se mai adapostesc si acum sub coroanele teilor, pentru a se feri de traznete.

Teiul este folosit din vechime la confectionarea troitelor, dar si a icoanelor, fiind o poarta catre Lumea Divina, adevarate altare de inchinare.

Vreti sa aflati niste povesti extraordinare despre troitele romanesti? Faceti un drum pana in Scheii Brasovului si o sa intalniti acolo un om extraordinar, care o sa va istoriseasca lucruri fabuloase despre acestea... 

Sau poate vreti sa faceti o calatorie pe plaiuri dobrogene, la Pestera Sfantului Andrei... Unde veti da din nou, in vecinatate, de tei...

Era un pacat foarte mare in trecut sa tai un tei, fiind considerat un arbore sacru, un mijlocitor intre om si Dumnezeu.

La sat, tarancile noastre aseaza  si acum la icoana crengute de tei, alaturi de busuioc si salcie, cu credinta ca bolile si spiritele rele sunt astfel tinute la distanta.

"12 plante" este un sipet fermecat, ce vibreaza de sunete ancestrale, specifice fiecareia dintre minunile incluse in acest produs, indiferent ca vorbim de teiul argintiu, de salcie sau stejar, de gingko biloba, migdal, mesteacan pufos, coacazul negru, magnolie, ghimbir, soc, urzica sau orzul verde.

Procurati-va si voi micuta comoara verde, sursa de sanatate prin conectarea la energiile vindecatoare si intrati intr-o lume ancestrala, plina de simboluri binefacatoare, venite de undeva, de la Inceputurile Vesniciei.

Multumim, Plantina Cluj!