Amurgul coboara incet
peste oras, lasand loc umbrelor racoroase ale noptii...
Alina priveste melancolica
la Prinzatorul de Vise atarnat nu de-asupra canapelei
extensibile din garsoniera inchiriata, ci aflat suspendat de galerie, in apropierea
ferestrei...
Camera aceasta meschina,
de bloc, seamana grozav de tare cu cea de-a treia incapere, cea a
Criticii, de care tocmai le-a povestit trainerul NLP-ist, cand a adus
vorba de Robert Dilts si Walt Disney...
Un generator de idei i-ar
prinde si ei bine acum, in anul acesta bizar, 2013, in care toate lucrurile
i-au mers anapoda...
Venise in Bucuresti cu un munte de sperante, crezuse ca reusita la o facultate de stat la zi
o sa-i deschida larg portile spre o lume fantastica, in care va gasi mijloacele de a-si construi viata asa cum si-a dorit de cand era micuta.
Dar in jungla damboviteana
este tare greu sa te descurci, mai ales cand ai venit dintr-un colt
de rai transilvanean, plin de o liniste profunda, unde exista o randuiala in toate, iar orice
vorba-i cantarita cum se cuvine, chiar inainte de a fi rostita...
Aici, in Bucuresti, a fost pusa in fata unei lumi in miscare haotica, ascultand mai ales de zeul Ban, unde calitatea de a fi smecher iti ofera un statut privilegiat.
Asa ca, boboaca fiind, a
preferat ca timpul liber sa si-l petreaca mai degraba pe la cursurile
de dezvoltare personala sau sa picteze la sevaletul din balcon, decat sa se amestece printre pitipoancele de duzina ce-si pierd vremea prin cluburile de fite. Oricum s-ar
simti mai mult decat stinghera, mult prea provinciala, fata de colegii ei de bani gata din anul I...
Zambeste amar cand isi aduce aminte cat de tare a crezut ca studentii la Arte sunt altfel...
Asa ca merge la cursuri de autoperfectionare a propriei fiinte, inchizandu-se tot mai mult in cochilia sa de artista plastica in devenire...
Din nefericire, in asemenea workshop-uri se tot expun teorii peste teorii, uneori se mimeaza si
niste aplicatii in sala, dar cand se ajunge la aplicarea in practica, pe nisipul miscator al Realului, a
celor invatate, nimic nu mai functioneaza, nu mai este asa limpede, precum in
cartile pe care le gasesti acum pe la toate chioscurile din oras..
Li s-a vorbit mult astazi
despre americani la cursul de NLP si despre felul lor de-a fi...
Un taram asa de
indepartat, cu multe reguli ciudate pentru ea, dar care functioneaza totusi, dovada
nivelul inalt de dezvoltare atins... inclusiv in materie de creativitate artistica..
Asa scrie si in caietul ei
pe care tocmai l-a deschis: “Generatorul de idei Disney chiar
functioneaza!”
Trainerul i-a pus pe toti
sa isi noteze cuvintele astea cu rosu... Putini insa chiar au crezut
in adevarul lor... Doar americanii se puteau gandi sa inventeze un sistem de nascocit idei!
Ce-ar fi sa incerce chiar
acum, daca tot a dat o gramada de bani pe cursul de programare
neuro-lingvistica, tehnica asta folosita cu atata succes de creatorul lui Mickey Mouse?
O sa joace pe rand
rolurile de Visatoare, Creatoare si Critic, asa cum cere metoda de
generare a succesului unei idei...
Ii place ca e pe baza de culori: roz, verde si sienna arsa...
1. CAMERA ROZ
Alina inchise ochii si se
imagina acasa, in camera ei de copilita, cu tapet roz. Il zari pe un scaunel, zambindu-i incurajator, si pe prietenul ei de plus - Hipojucarel.
Nimic rau nu i se putea intampla daca si hipopotamul rozaliu Hipojucarel o pazea...
Usor-usor respiratia ii
deveni egala, iar ea cobora pana in adancul inimii, pana ce se
contopi cu propriul Eu de copila, pitit intr-un coltisor al labirintului intortocheat
al sufletului sau de artista.
Ce mi-as dori sa realizez
cu adevarat intr-o lume ideala, daca as avea puteri magice? se
intreba ea, asa cum a invatat la cursul NLP.
Pe ecranul mintii incepura
sa i se deruleze imagini luminoase, in care se vazu mai intai alergand
fericita pe tarmul unui ocean cu valurile de un albastru ireal, apoi pictand un colt de padure cu niste arbori seculari, dintr-o specie necunoscuta la noi, urma un flash cu o galerie
impozanta unde erau expuse tablourile ei nonconformiste...
Mai presus de toate, o invada insa un sentiment
de libertate interioara indescriptibil prin cuvinte.
Se vazu pe ea,
inconjurata de prieteni de diferite nationalitati, la terase avangardiste, unde se canta jazz dumenzeieste, sau admirand cu totii graffiti-urile multicolore de pe zidurile cladirilor, calatorind cu
metroul din New York, apoi cu trenul, avionul, inotand cu delfinii, fotografiind
cladiri futuriste, ale caror etaje ultime pareau a se afla sus, foarte sus, deasupra
plafonului de nori alburii.
Cand aceste imagini tonice
isi oprira curgerea, conform tehnicii studiate, trecu intr-o alta
incapere, cu peretii zugraviti in verde, cu sufletul invadat de un sentiment de fericire inexplicabil...
Isi dorea din tot sufletul, dupa ce fusese in camera roz, sa ajunga la New York, sa se cufunde in spiritul locurilor, sa isi ia energia creatoare si din vitalitatea artistilor de acolo, spargatori ai tuturor canoanelor posibile si imposibile...
2.CAMERA VERDE
Cum as putea transforma
visele in realitate si ce forma ar avea proiectele finale ale
dorintelor mele? se intreba Alina conform procedurii invatate la curs...
La inceput nu se intampla
nimic, doar verdele acela intens al camerei paru sa o absoarba treptat, o energiza tot mai tare, dandu-i
sentimentul puternic ca este un lastar de floare care, cu o mare determinare, a decis sa isi
desavarseasca cresterea, inaltandu-se spre Soare.
Mai apoi, brusc, se gandi
la vorbele unchiului Petru, care i-a repetat de nenumarate ori in
convorbirile avute pe Skype, in ultimii doi ani, ca America este cu adevarat tara tuturor
oportunitatilor.
Nu, nu a tuturor
posibilitatilor, asa cum gresit se spune de cele mmi multe ori, ci a tuturor sanselor ca
ideile tale, oricand de fanteziste ar fi, sa poate sa se
materializeze, dar vor gasi un pamant potrivit pentru a incolti si a
le fi sustinuta cresterea...
Da, aceasta este calea de
a se scutura de cenusiul unui oras-metropola, aflat la marginea
Europei si de a-si fauri viata mult visata, in care sa fie cu
adevarat fericita, in postura minunata de creatoare de arta... Trebuie sa gaseasca o cale de a evada macar pentru o perioada limitata "spre alte zari", unde sa nu se simta incorsetata, sa se infrupte din fructul LIBERTATII ABSOLUTE DE CREATIE, avand parte de provocari zilnice.
Chiar are nevoie de a vedea chipuri luminoase, zambitoare, oameni amabili, sa redescopere curgerea fireasca a vietii din partea cetatenilor unei tari care pun MANDRIA pentru tara lor mai presus de orice.
Aici, dupa terminarea
facultatii de Arte Plastice, are eventual “marea sansa” de a esua
intr-o micuta firmulita unde sa faca animatie pe calculator pentru vreun joculet de doi bani, aplicatie efemera pentru smartphone sau tableta...
Asta daca nu ajunge sa predea ore de desen la vreo scoala generala, facand foamea si neavand bani nici macar de panze si culori...
Sa lucreze in industria facatorilor de filme de animatie? Brrr, ce idee!
Nu ca ar fi neaparat ceva rau...
Dar ca Walt Disney sigur nu o sa ajunga vreodata si sa creeze
personaje puternice, care sa fie indragite de generatii intregi de copii
din intreaga lume...
Si atunci talentul sau pentru pictura, atat de laudat, se va stinge, iar ea nu isi va putea indeplini menirea harazita de Dumnezeu pentru aceasta viata!
Dar probabil este prea cu capul in nori, ba mai mult, acum a plutit cu imaginatia si peste tari si mari, tocmai in indepartatele State ale Americii.
De parca ar putea sa ajunga vreodata acolo, ea, biet copil, sarac, dintr-un satuc din Apuseni!...
Deja a inceput sa isi
critice visele, asa ca ar fi mai bine sa deschida iute si usa celei de-a
treia camere din buncarul generator de idei, gandi Alina. Asa poate o sa se trezeasca la cruda realitate...
3. CAMERA URATA
Peretii incaperii numarul 3 erau
reci, colorati neglijent in culori sumbre...
O canapea extensibila
zacea esuata intr-un colt al camerei, precum visele ei despre State, in timp ce de sus o privea cu
un ochi ciclopic, sfredelitor, o lustra nespus de kitschoasa.
Brusc realiza ca este
chiar in garsoniera de studenta provinciala in care locuieste provizoriu pe timpul facultatii...
Nici nu mai fu nevoie sa isi critice dorintele din camera roz, pur si simplu acestea luara forma Titanicului si disparura lent din campul vederii sale interioare...
Deschise ochii speriata si privi in jur, la intunericul aproape total ce invadase garsoniera din cartierul marginas in care se afla...
Teiul argintiu ce crescuse in fata ferestrei i se paru fetei amenintator, asa incat aprinse iute lumina si dadu drumul la calculator...
Bulversata inca de
experimentul facut, butona la intamplare pe tastatura laptopului...
Ajunse la un moment dat pe un site unde, un slogan ii
retinu brusc atentia: "Vacanta cu work and travel pentru studenti!" Munca si distractie in State pentru studentii cursurilor de zi ale facultatilor acreditate ce vor sa exploreze America!
Rasfoind paginile
site-ului CND Turism a reusit rapid sa afle raspuns la toate intrebarile ei:
- cine sunt
cei eligibili pentru acest program?
- unde se gaseste formularul ce
trebuie completat?
- de unde sa ia bani pentru drum?
- ce poate lucra in
State?
- cum poate imbina o slujba sau doua cu perioarele de relaxare?
- ce poate vizita peste Ocean?
- ce povestesc cei care au fost deja acolo?
Asa se face ca Alina deja si-a planificat ce va face in vacanta de vara a anului 2014, iar pe 4 iulie, cand va sarbatori Ziua Recunostintei alaturi de viitorii ei prieteni americani, neaparat artisti ca si ea, sigur va adresa o rugaciune de multumire Divinitatii si pentru ca i s-a oferit sansa de a pune niste caramizi esentiale la fundatia viitoarei sale cariere de artist plastic international.
Artistii sunt prin excelenta niste cetateni ai intregului mapamond, asa ca trebuie sa profite de orice oportunitate ce li se ofera, pentru a cunoaste alte spatii culturale, pe care sa le exprime apoi in forma personala in creatiile lor.
Daca si voi aveti pana in 29 de ani, sunteti studenti la o facultate acreditata (de stat sau particulara), la cursuri de zi, puteti sa va planificati trei luni de munca si distractie formidabile in vara viitoare, accesand site-ul oamenilor de la CND TURISM.
- articol scris pentru SuperBlog 2013, etapa a 18-a
